Chemarea lui Iisus

I.

Voi, care nu ştiurăţi ce-i binele în viaţă

Şi nici căldura sfântă ce inima dezgheaţă,

Voi, care în durere aţi suspinat şi-aţi plâns

Şi cântul fericirii în inimi vi s-a stins,

Veniţi, Stăpânul lumii, Iisus, vă cheamă-ntr-una

Şi mâinile-Şi întinde s-astâmpere furtuna

II.

Voi, pentru care viaţa n-a fost decât un chin

Şi zâmbetul durere, iar râsul un suspin,

Voi, ce-aţi ascuns trecutul sub lespezile reci

Şi plângeţi fericirea ce aţi pierdut de veci,

Veniţi cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,

Găsi-veţi mângâiere la sânul lui Iisus.

III.

Voi toţi, care în viaţă aţi căutat uitarea

Păcatelor în cupa ce v-o întinse desfătarea

Şi surzi aţi fost la glasul ce cobora de sus,

Azi, până mai e vreme, vă-ntoarceţi la Iisus;

Spuneţi-I Lui durerea şi El vă va-ntări,

Povara vieţii voastre cu El veţi împărţi.

IV.

Voi, care nu ştiurăţi ce-i adevărul viu

Şi-n aiurare spuneţi că cerul e pustiu,

Sătui de-nţelepciune, o, voi ce vă trudiţi

Să dărâmaţi şi-n urmă nimic să nu clădiţi,

Rugaţi-vă, şi-atunci ca să simţiţi nu-i greu

Şi-n cer, şi-n jurul vostru, şi-n voi pe Dumnezeu.

V.

Oricare-aţi fi în pace, veniţi, veniţi la El,

Pe nimeni niciodată n-a izgonit defel;

Cu milă vă primeşte şi braţele-Şi întinde,

În dragostea-I cerească Iisus pe toţi cuprinde;

La pieptul Lui cel dulce iubindu-L vă-ncălziţi,

Iisus este-nvierea, veniţi la El, veniţi!

Iisuse, gingaşă chemare

A celor care Te iubesc,

Iisuse, zi de sărbătoare

Cu care mereu mă-nveselesc.

Iisuse, mir de bucurie

A celor care te slăvesc,

Iisuse, izvor de apă vie,

Cu apa Ta mă răcoresc.

Iisuse, haina mea frumoasă

Cu care mă-mbrac la sărbători,

Iisuse, umbra răcoroasă,

Ce m-ai umbrit de atâtea ori.

Iisuse, somnul meu cu pace

Din nopţi cu lună şi cu stele,

Iisuse, mâna ce desface

Păcate şi blesteme grele.

Iisuse, mâna ce alină

Pe cei aflaţi în suferinţă,

Iisuse, rază de lumină,

Te rog din suflet, dă-mi credinţă.

Din învăţăturile Părintelui ARSENIE BOCA

*******   A Doua Venire a Domnului   *******

Poezii închinate Maicii Domnului

"Dumnezeu îmi este tăria. Viziunea este darul Său."

Lecţia 42

"Dumnezeu îmi este tăria. Viziunea este darul Său."

Ideea de astăzi combină cele două gânduri foarte puternice, ambele fiind de importanţă majoră.

Ea stabileşte, de asemenea, o relaţie de tipul cauză-efect, care explică de ce nu poţi da greş în eforturile tale de a realiza ţelul cursului.

Vei vedea, pentru că aceasta este Voia lui Dumnezeu. Tăria Sa, şi nu propria-ţi tărie, este cea care îţi dă putere. Iar darul Lui, nu al tău, este cel care îţi oferă viziunea.

Dumnezeu este într-adevăr puterea ta, iar ceea ce dăruieşte El este cu adevărat dăruit. Aceasta înseamnă că poţi primi darul oricând şi oriunde, oriunde ai fi şi în orice împrejurare te-ai afla.

Trecerea ta prin timp şi spaţiu nu este întâmplătoare. Nu te poţi afla decât în locul potrivit, la timpul potrivit.

Astfel este tăria lui Dumnezeu.

Astfel Îi este tăria.

Vom avea astăzi două perioade de exersare de trei până la cinci minute, una cât se poate de curând după ce te trezeşti dimineaţa, cealaltă cât se poate de apropiată de ora de culcare.

Totuşi, este mai bine să aştepţi până când poţi sta în linişte cu tine însuţi, la o vreme când te simţi într-o dispoziţie favorabilă, decât să fii preocupat de respectarea întocmai a perioadelor indicate.

Începe aceste perioade de exersare prin repetarea fără grabă a ideii de astăzi, cu ochii deschişi, privind în jur.

Închide apoi ochii şi repetă ideea încă o dată, chiar mai rar decât înainte. Încearcă apoi să nu te mai gândeşti la nimic altceva decât la gândurile care îţi vin în legătură cu ideea zilei.

De exemplu, s-ar putea să gândeşti:

"Viziunea trebuie să fie posibilă. Dumnezeu dăruieşte cu adevărat", sau

"Darurile lui Dumnezeu pentru mine trebuie să fie ale mele, pentru că El mi le-a dăruit."

Orice gând care se referă în mod evident la ideea de astăzi este potrivit. De fapt, s-ar putea să te uimească gradul de înţelegere referitoare la curs pe care îl vădesc unele din gândurile tale.

Lasă-le să vină fără a le cenzura, dacă nu constaţi că mintea ţi-o ia razna şi că ai îngăduit să pătrundă nişte gânduri irelevante. S-ar putea, de asemenea, să atingi un punct unde nici un gând nu mai pare să-ţi vină în minte. Dacă se vor petrece asemenea interferenţe, deschide ochii şi repetă încă odată gândul, privind fără grabă în jur; închide ochii, repetă din nou ideea, apoi continuă să cauţi gânduri pertinente. Ia aminte, totuşi, că pentru exerciţiile de astăzi, o căutare activă a gândurilor relevante nu este potrivită. Încearcă doar să renunţi la iniţiativă, lăsând gândurile să vină. Dacă ţi se pare greu, este mai bine să îţi petreci perioada de exersare alternând repetările lente ale ideii având ochii deschişi cu repetările având ochii închişi, decât să forţezi găsirea gândurilor potrivite.

Numărul perioadelor de exersare care ar fi de mare folos astăzi este practic nelimitat. Ideea de astăzi este un prim pas spre adunarea gândurilor şi desprinderea cu gândul că studiezi un sistem de gândire unificat, în care nimic din ceea ce este necesar nu lipseşte şi în care nu este nimic contradictoriu sau irelevant.

Cu cât vei repeta mai des ideea, cu atât mai des îţi vei reaminti că ţelul Cursului este important pentru tine şi că nu l-ai uitat.

***   "DUMNEZEU EXISTĂ"   ***   Acceptarea realităţii

"Dumnezeu merge cu mine oriunde mă duc."

Lecţia 41

"Dumnezeu merge cu mine oriunde mă duc."

Ideea de astăzi va birui pe de-a-ntregul, în cele din urmă, sentimentul de a fi singur şi abandonat pe care îl încearcă cei separaţi.

Deprimarea este o consecinţă inevitabilă a separării.

La fel sunt şi anxietatea, îngrijorarea, profunda senzaţie de neajutorare, sărăcia, suferinţa şi intensa teamă de pierderi.

Cei separaţi au inventat multe "leacuri" pentru ceea ce cred ei că ar fi "relele lumii". Dar singurul lucru pe care ei nu îl fac este să pună la îndoială realitatea problemei.

Căci ea nu poate fi lecuită de efectele ei, problema nefiind reală.

Ideea de astăzi are puterea de a isprăvi pentru totdeauna cu toată această nerozie. Căci nerozie este, în pofida formelor serioase şi tragice pe care le-ar putea lua.

În adâncul tău lăuntric se află tot ce este perfect, gata să radieze prin tine afară înspre lume. Iată leacul pentru toată durerea, pentru tot chinul, pentru orice teamă şi pierdere, căci el va vindeca mintea care a gândit că acestea sunt reale şi a suferit din cauza devotamentului ei.

Nu poţi fi niciodată deposedat de perfecta-ţi sfinţenie, deoarece Sursa ei merge cu tine, oriunde te duci.

Nu poţi suferi niciodată, pentru că Sursa a tot ce este bucurie merge cu tine, oriunde te duci.

Nu poţi fi niciodată singur, fiindcă Sursa a tot ce este viaţă merge cu tine, oriunde te duci.

Nimic nu-ţi poate distruge pacea minţii, căci Dumnezeu merge cu tine oriunde te duci.

E de înţeles că nu crezi toate acestea.

Cum ai putea, de vreme ce adevărul este ascuns în adâncul lăuntric, sub un nor greu de gânduri demente, dens şi întunecător, însă reprezentând tot ce vezi?

Astăzi vom face prima noastră încercare reală de a lăsa în urmă acest nor obscur şi greu, trecând prin el spre lumina de dincolo.

Astăzi nu va fi decât o singură perioadă lungă de exersare. Dimineaţa, dacă se poate de îndată ce te scoli, aşează-te în linişte vreo trei până la cinci minute, cu ochii închişi.

La începutul perioadei de exersare, repetă, foarte rar, ideea de astăzi. Apoi, nu fă nici un efort de gândire. Încearcă, în schimb, să capeţi simţul întoarcerii spre interior, dincolo de toate gândurile deşarte ale lumii. Încearcă să pătrunzi foarte adânc în propria-ţi minte, ferind-o de orice gând care ţi-ar putea distrage atenţia. Din când în când, poţi repeta ideea, dacă vei considera că îţi este de folos. Dar, înainte de toate, încearcă să te cufunzi, cât mai jos spre interior, cât mai departe de lume şi de toate gândurile ei neroade.

Tu încerci acum să ajungi dincolo de toate aceste lucruri. Încerci acum să părăseşti aparenţele şi să te apropii de realitate. Este întru totul posibil să ajungi la Dumnezeu. De fapt, este chiar foarte uşor, deoarece este lucrul cel mai firesc din lume.

Ai putea chiar spune că este singurul lucru firesc din lume. Calea se va deschide dacă vei crede că acest lucru este posibil.

Acest exerciţiu poate aduce rezultate foarte surprinzătoare chiar la prima încercare, iar mai devreme sau mai târziu este întotdeauna încununat de succes.

Pe măsură ce înaintăm, vom intra în detalii referitoare la acest tip de exerciţiu. Dar el niciodată nu va da greş total, iar succesul instantaneu este posibil.

Foloseşte des ideea de astăzi de-a lungul zilei, repetând-o foarte rar, preferabil cu ochii închişi. Gândeşte-te la ceea ce spui; la înţelesul cuvintelor. Concentrează-te asupra sfinţeniei pe care ele o implică în privinţa ta; asupra statorniciei tovărăşiei care îţi aparţine; asupra protecţiei desăvârşite ce te înconjoară.

Poţi, într-adevăr, să-ţi permiţi să le râzi în faţă gândurilor de teamă, amintindu-ţi că Dumnezeu merge cu tine, oriunde te duci.

***   "DUMNEZEU ESTE"   ***   Creaţie şi comunicare

"Sunt binecuvântat ca Fiu al lui Dumnezeu."

Lecţia 40

"Sunt binecuvântat ca Fiu al lui Dumnezeu."

Astăzi vom începe să afirmăm cu tărie câteva din fericirile care ţi se cuvin, dat fiind ceea ce eşti.

Astăzi nu e nevoie de perioade lungi de exersare, însă sunt necesare perioade scurte şi frecvente: ar fi de dorit una la fiecare zece minute.

Eşti, de asemenea, îmboldit să încerci acest program şi să te ţii de el oricând îţi este posibil. Dacă uiţi, încearcă din nou. Ori de câte ori îţi aminteşti, încearcă din nou.

Nu este nevoie să-ţi închizi ochii pe durata perioadelor de exersare, deşi s-ar putea să-ţi vină mai uşor aşa. Totuşi, de-a lungul zilei, s-ar putea să te afli în unele situaţii în care închiderea ochilor poate că nu este fezabilă.

Exerciţiile necesită timp puţin şi nici un efort.

Repetă ideea pentru astăzi, apoi adaugă câteva din atributele pe care le asociezi cu faptul de a fi Fiu al lui Dumnezeu, aplicându-ţi-le ţie însuţi.

O perioadă de exersare ar putea consta, de pildă, din următoarele:

"Sunt binecuvântat ca Fiu al lui Dumnezeu . Sunt fericit, paşnic, iubitor şi mulţumit."

Alta, ar putea lua această formă:

"Sunt binecuvântat ca Fiu al Lui Dumnezeu . Sunt calm, liniştit, sigur de mine şi încrezător."

Dacă nu ai la dispoziţie decât o perioadă foarte scurtă, spune-ţi că eşti binecuvântat ca Fiu al Lui Dumnezeu şi va fi de ajuns. 

***   "DUMNEZEU ESTE"   ***   Nu există fericire în lipsa Mea!

"Sfinţenia mea îmi este mântuirea."

Lecţia 39

"Sfinţenia mea îmi este mântuirea."

Dacă vinovăţia este iadul, care îi este opusul?

Asemenea textului pentru care au fost scrise aceste exerciţii zilnice, ideile folosite pentru exerciţii sunt foarte simple, foarte clare şi lipsite de ambiguitate.

Nu ne preocupă isprăvile intelectuale, nici jocurile de logică. Ne ocupăm numai de ceea ce este bătător la ochi, iar acesta a fost trecut cu vederea în ceaţa complexităţii în care socoţi că gândeşti.

Dacă vinovăţia este iadul, care îi este opusul? Desigur, răspunsul nu e greu.

Ezitarea pe care o simţi poate, răspunzând la întrebare, nu se datorează ambiguităţii întrebării.

Dar crezi că vinovăţia este iad?

Dacă ai crede, ai vedea pe loc cât de direct şi de simplu este textul şi nu ai mai avea deloc nevoie de exerciţii zilnice.

Nimeni nu are nevoie de exersare pentru a dobândi ceva ce îi aparţine deja.

Am afirmat deja că sfinţenia ta este mântuirea lumii.

Dar propria ta mântuire? Nu poţi da ce nu ai.

Un mântuitor trebuie să fie mântuit.

Cum altfel ar putea el propovădui mântuirea?

Exerciţiile de astăzi ţi se vor adresa ţie, recunoscând faptul că mântuirea ta este de o importanţă hotărâtoare pentru mântuirea lumii. Aplicând exerciţiile la lumea ta, întreaga lume beneficiază de pe urma lor.

Sfinţenia ta este răspunsul la fiecare întrebare care s-a pus vreodată, care se pune acum sau care se va pune în viitor.

Sfinţenia ta înseamnă sfârşitul vinovăţiei şi, astfel, sfârşitul iadului.

Sfinţenia ta este mântuirea lumii şi a ta. Cum ai putea fi exclus de la ea tocmai tu, căruia îi aparţine sfinţenia ta? Dumnezeu nu cunoaşte nesfinţenia.

Se poate ca El să nu-şi cunoască Fiul?

Recomandăm insistent cinci minute încheiate pentru cele patru perioade mai lungi de exersare pe ziua de astăzi, încurajându-se tendinţele de exersare mai lungi şi mai frecvente. Dacă vrei să depăşeşti cerinţele minime, se recomandă mai degrabă şedinţe mai numeroase decât mai lungi, cu toate că propunem şi una şi alta.

Începe perioadele de exersare ca de obicei, repetând ideea de astăzi în sinea ta. Apoi, cu ochii închişi, caută gândurile neiubitoare, sub orice formă ar apare: sentimente de jenă, deprimare, mânie, teamă, îngrijorare, atac, nesiguranţă şi aşa mai departe.

Şi, prin urmare, de ele este nevoie să fii mântuit. Anumite situaţii, întâmplări sau persoane, pe care le asociezi cu gânduri neiubitoare de orice fel, constituie subiecte potrivite pentru exerciţiile de astăzi.

Este imperativ pentru salvarea ta să le vezi într-un mod diferit. Iar binecuvântarea pe care le-o dai te va mântui şi îţi va dărui viziune. Rar, fără vreo selecţie conştientă şi fără a da atenţie necuvenită vreuneia dintre ele, cercetează-ţi mintea pentru a găsi orice gând ce se pune între tine şi mântuirea ta.

Aplică ideea de astăzi la fiecare din ele, în felul următor:  

"Gândurile mele neiubitoare despre ....... mă ţin în iad. 

Sfinţenia mea îmi este mântuirea."

Aceste perioade de exersare îţi vor părea, poate, mai uşoare, dacă vei intercala între ele mai multe perioade scurte, în care să repeţi, în sinea ta, doar de câteva ori, fără grabă, ideea de astăzi. De asemenea, s-ar putea să îţi fie de ajutor să incluzi câteva intervale scurte, în timpul cărora să nu faci nimic altceva decât să te relaxezi şi să nu te gândeşti, aparent, la nimic.

La început,concentrarea susţinută este foarte dificilă. Va deveni mult mai uşoară însă, pe măsură ce mintea îţi va deveni mai disciplinată şi atenţia mai greu de abătut. Până una alta, te poţi considera liber să introduci varietate în perioadele de exersare, în orice formă ţi se pare potrivit.

Cu toate acestea, nu schimba ideea în sine atunci când variezi metoda în care o aplici. Oricum vei decide s-o foloseşti, ideea trebuie enunţată în aşa fel încât înţelesul ei să fie faptul că sfinţenia ta îţi este mântuirea.

Încheie fiecare perioadă de exersare prin repetarea, încă o dată, a ideii în forma ei iniţială şi adaugă:

"Dacă vinovăţia este iadul, atunci care îi este opusul?"

În timpul aplicărilor mai scurte, care urmează să se facă de vreo trei sau patru ori pe oră şi chiar mai des, poţi repeta ideea zilei şi este de preferat să faci şi una şi alta.

Dacă apar tentaţii, o formă deosebit de utilă a ideii este: 

"Sfinţenia mea îmi este mântuirea de lucrul acesta."

***   "DUMNEZEU ESTE"   ***   Confuzia dintre durere şi bucurie

"Nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea."

Lecţia 38

"Nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea."

Sfinţenia ta răstoarnă toate legile lumii. 

Ea transcende fiecare restricţie impusă de timp, spaţiu, distanţă şi limită de orice fel.

Sfinţenia ta este absolut nelimitată în puterea ei, deoarece te consacră ca Fiu al lui Dumnezeu, una cu Mintea Creatorului său.

Prin sfinţenia ta, puterea lui Dumnezeu devine manifestă. Prin sfinţenia ta, puterea lui Dumnezeu devine disponibilă. 

Iar pentru puterea lui Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.

Sfinţenia ta poate, aşadar, îndepărta toată durerea, ea poate pune capăt tuturor necazurilor şi poate rezolva toate problemele.

Ea poate să le facă pe toate atât în ceea ce te priveşte pe tine, cât şi în privinţa oricui.

Ea este nepărtinitoare în puterea ei de a ajuta pe oricine, fiind nepărtinitoare în puterea ei de a mântui pe oricine.

Dacă tu eşti sfânt, atunci sfânt este tot ce a creat Dumnezeu.

Eşti sfânt pentru că toate lucrurile pe care le-a creat El sunt sfinte.

Şi toate lucrurile pe care le-a creat El sunt sfinte deoarece tu eşti sfânt.

În exerciţiile de astăzi, vom aplica puterea sfinţeniei tale la toate problemele, dificultăţile sau suferinţele, indiferent de forma sub care îţi vin în minte, fie că sunt în legătură cu tine însuţi sau cu altcineva. Nu vom face deosebiri, pentru că nu există deosebiri.

În cele patru perioade de exersare mai lungi, din care fiecare ar fi de preferat să dureze cinci minute încheiate, repetă ideea de astăzi, închide-ţi ochii, apoi cercetează-ţi mintea pentru a găsi orice senzaţie de impas sau nefericire, după cum vezi lucrurile.

Încearcă să faci cât mai puţină deosebire între o situaţie dificilă pentru tine şi una care e dificilă pentru altcineva. Identifică situaţia în mod concret şi, de asemenea, numele persoanei implicate.

Foloseşte această formulare când aplici ideea de astăzi: 

"În situaţia ....... în care mă văd, nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea."

"În situaţia ....... în care se vede, nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea."

Poate că vrei să variezi, din timp în timp, această procedură şi să adaugi câte un gând relevant, formulat de tine însuţi. Ai putea dori, de pildă, să incluzi gânduri ca: "Nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea, pentru că în ea stă puterea lui Dumnezeu."

Introdu orice variaţii care ţi se par potrivite, însă menţine exerciţiile focalizate asupra temei:

"Nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea."

Scopul exerciţiilor de astăzi este de a începe să-ţi insufle sentimentul că ai stăpânire asupra tuturor lucrurilor deoarece eşti ceea ce eşti. În aplicările frecvente mai scurte, aplică ideea în forma ei iniţială, atât timp cât nu apare sau îţi trece prin minte vreo problemă anume care te priveşte pe tine sau pe altcineva. În acest caz, foloseşte pentru aplicarea ideii forma mai specifică. 

***

***Dumnezeu îşi trimite profesorii. Şi, predând lecţiile Lui de bucurie şi speranţă, îşi încheie şi ei propria lor învăţare. De asta nu ai cum să scapi. Cum ar putea să fie altfel? Cine urmează programa lumii - şi toţi câţi sunt aici o vor urma până îşi vor schimba mentalitatea - predă doar pentru a se convinge că este ceea ce nu e. Iată care este scopul lumii.

Dacă nu ar fi profesorii lui Dumnezeu, şansele de mântuire ar fi mici, căci lumea păcatului ar părea de-a pururea reală. Cei ce se amăgesc trebuie să amăgească, căci trebuie să predea amăgire. Ce altceva e iadul? Acest manual este un manual pentru profesorii lui Dumnezeu. Ei nu sunt perfecţi, căci altfel nu ar fi aici. Dar tocmai asta este misiunea lor, să devină perfecţi aici, aşa că ei predau şi răs-predau perfecţiunea, în multe, multe feluri, până o învaţă. Iar apoi nu se mai văd, deşi gândurile lor rămân de-a pururi o sursă de putere şi de adevăr. Cine, şi ce simt ei? Cum sunt aleşi? Ce fac? Cum pot realiza propria lor mântuire şi mântuirea lumii? Manualul de faţă e o încercare de-a răspunde la aceste întrebări.[Manual pentru Profesori]

***   "DUMNEZEU ESTE"   ***   Recompensele lui Dumnezeu

"Sfinţenia mea binecuvântează lumea." * A Course in Miracles

Lecţia 37

"Sfinţenia mea binecuvântează lumea."

Această idee conţine primele întrezăriri ale adevăratei tale funcţii în lume sau ale rostului tău aici. Menirea ta este să vezi lumea prin propria ta sfinţenie. Astfel tu şi cu lumea sunteţi împreună binecuvântaţi.

Nu pierde nimeni; nimic nu se ia de la nimeni; fiecare câştigă prin viziunea ta sfântă. Această idee marchează sfârşitul sacrificiului, deoarece oferă fiecăruia din plin ceea ce i se cuvine. Nu există nici o altă cale prin care ideea de sacrificiu să poată fi îndepărtată din gândirea lumii.

Oricare alt mod de a vedea va pretinde, în mod inevitabil, o plată de la cineva sau ceva. Ca rezultat, cel care percepe va pierde. Şi nici nu va bănui măcar de ce pierde.

Însă prin viziunea ta, întregimea este redată conştiinţei sale.

Sfinţenia ta îl binecuvântează, necerându-i nimic. Cei care se văd ca fiind întregi nu au pretenţii. Sfinţenia ta este mântuirea lumii. Ea te îndreptăţeşte să adevereşti lumii că este una cu tine, nu predicându-i, nu spunându-i ceva, ci pur şi simplu, prin recunoaşterea ta tăcută că în sfinţenia ta toate lucrurile sunt binecuvântate împreună cu tine.

Cele patru perioade de exerciţiu mai lungi ale zilei, din care fiecare va cuprinde trei până la cinci minute de exersare, încep cu repetarea ideii de astăzi şi vor fi urmate de aproximativ un minut în care te uiţi în jurul tău, în timp ce aplici ideea la cele văzute de tine:

"Sfinţenia mea binecuvântează acest scaun."

"Sfinţenia mea binecuvântează acea fereastră."

"Sfinţenia mea binecuvântează acest corp."

Închide apoi ochii şi aplică ideea la orice persoană care îţi vine în minte, folosindu-i numele şi spunând:

"Sfinţenia mea te binecuvântează, (numele)."

Poţi continua perioada de exersare cu ochii închişi; poţi redeschide ochii şi poţi aplica ideea de astăzi la lumea ta exterioară, dacă aşa doreşti; poţi alterna aplicarea ideii la cele pe care le vezi în jurul tău cu aplicarea ei la cele care se află în gândurile tale, sau poţi recurge la orice combinaţie pe care o preferi între aceste două faze de aplicare.

Perioada de exersare se va încheia cu o repetare a ideii cu ochii închişi şi, urmându-i imediat, o alta, cu ochii deschişi.

Exerciţiile mai scurte constau din repetarea ideii de cât mai multe ori poţi. A o aplica în tăcere la cei pe care îi întâlneşti, rostindu-le concomitent numele, este deosebit de folositor. Este esenţial să foloseşti ideea dacă cineva pare să-ţi stârnească reacţii adverse. Oferă-i de îndată binecuvântarea sfinţeniei tale, căci astfel vei învăţa să o păstrezi în propria-ţi conştienţă.

***
***Dumnezeu îşi trimite profesorii. Şi, predând lecţiile Lui de bucurie şi speranţă, îşi încheie şi ei propria lor învăţare. De asta nu ai cum să scapi. Cum ar putea să fie altfel? Cine urmează programa lumii - şi toţi câţi sunt aici o vor urma până îşi vor schimba mentalitatea - predă doar pentru a se convinge că este ceea ce nu e. Iată care este scopul lumii.

Dacă nu ar fi profesorii lui Dumnezeu, şansele de mântuire ar fi mici, căci lumea păcatului ar părea de-a pururea reală. Cei ce se amăgesc trebuie să amăgească, căci trebuie să predea amăgire. Ce altceva e iadul? Acest manual este un manual pentru profesorii lui Dumnezeu. Ei nu sunt perfecţi, căci altfel nu ar fi aici. Dar tocmai asta este misiunea lor, să devină perfecţi aici, aşa că ei predau şi răs-predau perfecţiunea, în multe, multe feluri, până o învaţă. Iar apoi nu se mai văd, deşi gândurile lor rămân de-a pururi o sursă de putere şi de adevăr. Cine, şi ce simt ei? Cum sunt aleşi? Ce fac? Cum pot realiza propria lor mântuire şi mântuirea lumii? Manualul de faţă e o încercare de-a răspunde la aceste întrebări.[Manual pentru Profesori] 


***   "DUMNEZEU ESTE"   ***   Isus – sursa Cursului,

Isus – sursa Cursului, persoana întâi a acestuia; cel care şi-a încheiat rolul în cadrul Ispăşirii, lucru care i-a dat posibilitatea să răspundă de întregul plan; depăşindu-şi eul, Isus a ajuns să se identifice cu Cristos, putându-ne servi acum drept model de învăţare şi sprijin omniprezent, când apelăm la el în dorinţa de a ierta.(Notă: a nu se identifica cu Cristos, a doua Persoană a Treimii.)

"Sfinţenia mea învăluie tot ce văd." * A Course in Miracles

Lecţia 36

"Sfinţenia mea învăluie tot ce văd."

Ideea de astăzi o extinde pe cea de ieri de la cel ce percepe, la ceea ce este perceput. Eşti sfânt deoarece mintea ta este parte din a lui Dumnezeu. Şi pentru că eşti sfânt, vederea ta trebuie să fie de asemenea sfântă.

"Neprihănit" înseamnă fără de păcat. Nu poţi fi mai mult sau mai puţin fără păcat. Ori eşti neprihănit, ori ba. Dacă mintea ta este parte din Mintea lui Dumnezeu, trebuie să fii neprihănit, sau o parte din Mintea Lui ar fi păcătoasă.

Văzul tău este în legătură cu sfinţenia Lui, nu cu ego-ul tău, şi, ca atare, nu cu corpul tău.

Pentru astăzi sunt necesare patru perioade de exersare a câte trei până la cinci minute. Încearcă să le distribui pe intervale relativ egale, recurgând frecvent la aplicările mai scurte, pentru a-ţi asigura protecţia de-a lungul zilei.

Perioadele de exersare mai lungi se vor desfăşura în această formă:

Mai întâi, închide-ţi ochii şi repetă de mai multe ori, rar, ideea de astăzi. Apoi deschide-ţi ochii şi priveşte fără grabă în jurul tău, aplicând ideea în mod specific la orice observi în această dezinvoltă trecere în revistă.

Spune, de exemplu:

"Sfinţenia mea învăluie carpeta aceea."

"Sfinţenia mea învăluie peretele acela."

"Sfinţenia mea învăluie aceste degete."

"Sfinţenia mea învăluie scaunul acela."

"Sfinţenia mea învăluie corpul acela."

"Sfinţenia mea învăluie acest stilou."

De mai multe ori, în timpul acestor perioade de exersare, închide-ţi ochii şi repetă ideea în sinea ta.

Apoi, deschide-ţi ochii şi continuă ca mai înainte.

Pentru perioadele de exersare mai scurte, închide ochii şi repetă ideea; priveşte în jur în timp ce o repeţi din nou; şi încheie cu încă o repetare, având ochii închişi.

Toate aplicările se vor face, bineînţeles, foarte rar, cu cea mai mare lipsă de efort şi grabă.

***

***Dumnezeu îşi trimite profesorii. Şi, predând lecţiile Lui de bucurie şi speranţă, îşi încheie şi ei propria lor învăţare. De asta nu ai cum să scapi. Cum ar putea să fie altfel? Cine urmează programa lumii - şi toţi câţi sunt aici o vor urma până îşi vor schimba mentalitatea - predă doar pentru a se convinge că este ceea ce nu e. Iată care este scopul lumii.

Dacă nu ar fi profesorii lui Dumnezeu, şansele de mântuire ar fi mici, căci lumea păcatului ar părea de-a pururea reală. Cei ce se amăgesc trebuie să amăgească, căci trebuie să predea amăgire. Ce altceva e iadul? Acest manual este un manual pentru profesorii lui Dumnezeu. Ei nu sunt perfecţi, căci altfel nu ar fi aici. Dar tocmai asta este misiunea lor, să devină perfecţi aici, aşa că ei predau şi răs-predau perfecţiunea, în multe, multe feluri, până o învaţă. Iar apoi nu se mai văd, deşi gândurile lor rămân de-a pururi o sursă de putere şi de adevăr. Cine, şi ce simt ei? Cum sunt aleşi? Ce fac? Cum pot realiza propria lor mântuire şi mântuirea lumii? Manualul de faţă e o încercare de-a răspunde la aceste întrebări.[Manual pentru Profesori]

***   "DUMNEZEU ESTE"   ***   Eul versus Sinele Lui Dumnezeu