"În adevăr, a dărui şi a dobândi sunt una."

"În adevăr, a dărui şi a dobândi sunt una."

Viziunea depinde de ideea de astăzi. În această idee se află lumina, deoarece împacă toate părelnicele (aparente ) contrarii. Şi ce altceva este lumina decât dizolvarea născută din pace a tuturor conflictelor şi gândurilor tale greşite într-un singur concept, pe de-antregul adevărat? Până şi acesta din urmă va dispărea, deoarece va face loc Gândului care îl susţine. Iar acum eşti de-a pururi pe pace, căci aici visului i-a venit sfârşitul.

Adevărata lumină, cea care face posibilă viziunea, nu este lumina pe care o cuprind ochii trupului. Ea este o stare a minţii care a devenit atât de unificată, încât întunericul nu mai poate fi perceput.

Şi astfel ceea ce este de-o seamă este văzut ca fiind una, pe când ceea ce nu este la fel rămâne neobservat, pentru că nu se află acolo.

Aceasta este lumina care nu prezintă contrarii, iar viziunea, fiind vindecată, are puterea de a vindeca. Aceasta este lumina ce aduce pacea minţii tale altor minţi, pentru a o împărtăşi şi a se bucura că sunt una cu tine şi cu ele însele. Aceasta este lumina care vindecă, deoarece ea aduce percepţia simplă, bazată pe un unic cadru de referinţă, de unde rezultă o semnificaţie unică.

Aici, atât cât dărui cât şi a dobândi sunt văzute ca aspecte diferite ale unui singur Gând, al cărui adevăr nu depinde de care dintre aceste două aspecte este considerat primul sau care pare să fie pe locul doi. Aici se înţelege că ambele au loc simultan, ca Gândul să rămână integru.

În această înţelegere se află suportul împăcării tuturor contrariilor, fiind percepute din acelaşi cadru de referinţă, care unifică acest gând.

Un singur gând, complet unificat, va servi la unificare tuturor gândurilor. Aceasta este totuna cu a spune că o singură corecţie este suficientă pentru a înfăptui toată corecţia, sau că a ierta un frate pe de-a-ntregul este suficient pentru a aduce mântuire tuturor minţilor. Căci acestea nu sunt decât câteva cazuri speciale ale unei singure legi care guvernează orice fel de învăţare, atunci când este condusă de Cel Unic, care cunoaşte adevărul.

A învăţa că a dărui şi a primi sunt una, are o utilitate specială, dat fiind că acest lucru poate fi încercat şi verificat atât de uşor. Iar când acest caz special s-a dovedit că funcţionează întotdeauna în fiecare împrejurare când este pus la încercare, gândul subiacent care îl generează poate fi generalizat şi asupra altor zone de îndoială şi de viziune ambiguă. Iar de acolo el se va extinde pentru a ajunge, finalmente, la Gândul Unic, subiacent tuturor gândurilor.

Astăzi vom exersa cazul special al dăruirii şi al dobândirii. Vom folosi această simplă lecţie despre ceea ce este evident, deoarece are rezultate pe care nu le putem trece cu vederea. A dărui înseamnă a dobândi. Astăzi vom încerca să oferim pace fiecăruia şi vom vedea cât de repede se reîntoarce ea la noi. Lumina înseamnă seninătate; în această pace ne este dăruită viziunea, noi putând exista.

Vom începe deci perioadele de exersare cu învăţătura pentru astăzi şi vom spune:

"Într-adevăr, a dărui şi a primi sunt una. Voi dobândi ceea ce dăruiesc eu acum."

Închide apoi ochii şi gândeşte-te, vreme de cinci minute, la ceea ce ai vrea să oferi fiecăruia ca şi tu să ai parte de acelaşi lucru. Ai putea spune, de pildă:

   "Ofer linişte tuturor."

   Ofer pacea minţii tuturor."

   "Ofer blândeţe tuturor."

Rosteşte aceste cuvinte fără grabă, oprindu-te apoi şi aşteptând să primeşti darul pe care l-ai oferit. Acesta îţi va reveni în aceeaşi măsură în care l-ai dăruit. Vei observa că cele dăruite corespund cu exactitate celor dobândite, căci ai primit ce-ai cerut. Ar mai putea fi de folos să te gândeşti la cineva anume căruia să-i oferi darurile tale.

El îi reprezintă pe toţi ceilalţi şi prin el dăruieşti tuturor.

Simpla noastră lecţie de astăzi te va învăţa multe. De-acum înainte, efectul şi cauza vor fi mult mai bine înţelese şi progresul nostru va fi mult mai rapid. Gândeşte-te la

exerciţiile de astăzi ca fiind avansări rapide în procesul tău de învăţare, care se accelerează şi consolidează tot mai mult de fiecare dată când spui:

"Într-adevăr, a dărui şi a primi sunt una."

Lecţia 108 „A COURSE IN MIRACLES”

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"

"Adevărul va corecta toate greşelile din mintea mea."

"Adevărul va corecta toate greşelile din mintea mea."

Ce altceva decât adevărul poate corecta iluziile?

Şi ce altceva sunt greşelile decât iluzii ce nu au fost recunoscute ca atare?

Acolo unde a pătruns adevărul, greşelile dispar.

Pur şi simplu se risipesc, nelăsând nici o urmă care să-ţi aducă aminte de ele.

Duse sunt fiindcă, lipsite de credinţa care le susţine, ele nu au viaţă. Şi astfel dispar în nefiinţă, întorcându-se de unde au venit. Din pulbere (ţărână) vin şi în pulbere se întorc, căci numai adevărul este cel care rămâne.

Îţi poţi imagina, oare, ce ar însemna o stare mentală din care să lipsească iluzia? 

Ce senzaţie ţi-ar produce? Încearcă să-ţi aduci aminte că au fost momente un minut poate, sau chiar mai puţin când nimic nu venea să-ţi întrerupă pacea; când erai sigur că eşti iubit şi ocrotit. Încearcă apoi, să-ţi închipui dacă acele momente s-ar extinde până la capătul timpului şi în eternitate.

Apoi lasă acel sentiment de linişte pe care l-ai simţit să se amplifice de o sută de ori, pentru a se multiplica de încă o sută de ori.

Iată o sugestie, nimic mai mult decât o palidă iluzie la starea în care ţi se va odihni mintea, odată ce va fi venit adevărul. Fără iluzii nu ar putea exista teama, îndoiala,

atacul. Atunci când a venit adevărul, s-a terminat cu toată durerea, căci nu a mai rămas loc în mintea ta unde să mai hoinărească gânduri pasagere şi idei moarte.

Adevărul îţi ocupă complet mintea, eliberându-te de toate credinţele în efemer. 

Acestea nu-şi mai au locul şi nu sunt nicăieri, căci adevărul a venit. Nu mai pot fi găsite, căci adevărul este acum pretutindeni, pentru totdeauna.

Atunci când a venit adevărul, el nu stă doar o vreme, pentru a dispare apoi, pentru a se preface în altceva. Nu-şi tot preschimbă şi preface forma, nici nu vine şi pleacă, pentru a pleca şi a se întoarce iar.

Adevărul rămâne exact aşa cum a fost mereu, ca să te poţi bizui pe el la orice nevoie şi să te poţi încrede în el cu o încredere desăvârşită, în toate greutăţile aparente şi în toate îndoielile stârnite de aparenţele pe care le prezintă lumea.

Acestea vor fi pur şi simplu spulberate atunci când adevărul corectează greşelile din/în mintea ta.

Atunci când a venit adevărul, el aduce cu înariparea sa prinosul desăvârşitei statornicii, precum şi iubirea care nu se poticneşte în faţa durerii, ci priveşte dincolo de ea, nestrămutată şi sigură. 

Aici se află darul vindecării, căci adevărul nu are nevoie de apărare şi, prin urmare, nici un atac nu este posibil. Iluziile pot fi aduse în faţa adevărului pentru a fi corectate. 

Adevărul însă se află cu mult mai presus de iluzii; el nu poate fi redus la nişte iluzii, pentru a le converti pe acestea în adevăr.

Adevărul nu vine şi pleacă, nici nu se preschimbă sau se preface ba într-o aparenţă, ba în alta, mereu eschivându-se de încercarea de a fi cuprins şi mereu scăpând de

încercarea de a putea fi sesizat.

Adevărul nu se ascunde. Stă în plină lumină, într-o vădit accesibilitate. Este imposibil ca cineva să-l caute cu adevărat şi să nu reuşească.

Ziua de astăzi aparţine adevărului.

Dă adevărului ce i se cuvine, iar adevărul îţi va da cele cuvenite ţie. 

   Nu ai fost menit să suferi şi să mori.

Tatăl tău voieşte ca aceste vise să dispară.

Lasă adevărul să le corecteze pe toate.

Nu cerem ceea ce nu avem. Cerem doar ceea ce ne aparţine, spre a recunoaşte toate acestea ca fiind ale noastre. Astăzi exersăm purtaţi de fericita stare a certitudinii căreia adevărul i-a dat naştere.

Paşii tremurători şi nesiguri ai iluziei nu aparţin modului nostru de a aborda lecţia de astăzi. Suntem la fel de siguri de succes pe cât de siguri suntem că trăim, sperăm,

respirăm şi gândim. Nu avem nici o îndoială că astăzi păşim însoţiţi de adevăr şi contăm pe ele că va pătrunde toate exerciţiile pe care la facem astăzi.

Începe prin a-L ruga pe Cel care te însoţeşte în această acţiune să fie prezent în conştienţa ta pe măsură ce înaintezi spre El. Nu eşti plămădit din carne, sânge şi oase, ci ai fost creat de acelaşi Gând care, la fel ca şi tine, I-a dat şi Lui darul vieţii. El este fratele tău şi atât de asemănător ţie, încât Tatăl vostru ştie că amândoi sunteţi unul şi acelaşi.

Cel pe care îl rogi să te însoţească este chiar Sinele tău; cum ar putea fi El absent acolo unde eşti tu?

Adevărul va corecta toate greşelile din/în mintea ta, care îţi spun că tu poţi fi separate de El.  Lui îi vorbeşti astăzi, luându-ţi angajamentul ca funcţia Sa să se îndeplinească prin tine. A-I împărtăşi funcţia înseamnă a-I împărtăşi bucuria.

Încrederea Sa te însoţeşte, atunci când spui:

"Adevărul va corecta toate greşelile din/în mintea mea.

Şi mă voi odihni în Cel care este Sinele meu."

Lasă-L apoi să te conducă cu blândeţe la adevărul care te va învălui, dându-ţi o pace atât de adâncă şi de liniştită, încât te vei întoarce în lumea familiară fără prea mare tragere de inimă.

Şi totuşi, vei fi bucuros să priveşti din nou această lume. Căci vei aduce cu tine făgăduinţa schimbărilor pe care adevărul ce te însoţeşte le va aduce în lume.

Aceste schimbări vor spori cu fiecare dedicare a celor cinci minute, iar greşelile (erorile) care împresoară lumea vor fi corectate, pe măsură ce îngădui să fie corectate în propria-ţi minte.

Nu uita de funcţia ta de astăzi. De fiecare dată când îţi spui cu încredere:

"Adevărul va corecta toate greşelile din/în mintea mea", vorbeşti în numele întregii lumi şi al Celui ce va izbăvi lumea, după cum te va elibera şi pe tine.

Lecţia 107 „A COURSE IN MIRACLES”

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"

"Fie ca eu să tac şi să ascult adevărul."

 "Fie ca eu să tac şi să ascult adevărul."

Dacă vei lăsa deoparte vocea egoului, oricât de zgomotoasă ar părea săi fie chemarea; dacă nu-i vei accepta darurile meschine, care nu-ţi oferă nimic din ceea ce vrei cu adevărat; dacă vei asculta cu o minte deschisă, care nu pretinde că ţi-a spus ce înseamnă mântuire; atunci vei auzi Vocea preaputernică a adevărului, liniştită în puterea Ei, puternică în liniştea Ei şi pe deplin sigură în mesajele Sale.

Ascultă, şi auzi-L pe Tatăl tău vorbindu-ţi prin Vocea rânduită de El, care reduce la tăcere vocile tulburătoare ale absurdului şi arată calea către pace celor ce nu pot vedea.

Nu te lăsa amăgit de vocile celor morţi, care îţi spun că au dat de sursa vieţii şi ţi-o oferă spre crezare. Nu le da atenţie, ci ascultă adevărul. Nu-ţi fie teamă astăzi să ocoleşti vocile lumii. Treci, cu pas uşor, pe lângă şi dincolo de persuasiunile lor lipsite de sens.

   Nu le asculta.

   Fii astăzi liniştit şi ascultă adevărul.

Treci peste toate lucrurile care nu vorbesc despre Cel într-ale cărui mâini ţi se află fericirea, întinse spre tine într-un gest de bunvenit şi iubire. Ascultă-L numai pe El astăzi şi nu mai întârzia să ajungi la El.

Astăzi s-a împlinit făgăduinţa Cuvântului lui Dumnezeu. Ascultă şi stai în tăcere. 
El vrea să-ţi vorbească. Aduce cu Sine miracole de mii de ori mai fericite şi minunate decât cele pe care le-ai visat sau ţi le-ai dorit vreodată în visurile tale.

Miracolele Sale sunt adevărate. Ele nu se vor ofili atunci când visarea se sfârşeşte. Dimpotrivă, ele vor pune capăt visului şi vor dăinui mereu, căci pornesc de la Dumnezeu către Fiu Său preaiubit, al cărui celălalt nume eşti tu.

Pregăteşte-te astăzi pentru miracole. Îngăduie ca astăzi să se împlinească străvechea făgăduinţă a Tatălui faţă de tine şi toţi fraţii tăi.

Fie ca astăzi să-L auzi şi să asculţi Cuvântul care ridică vălul întins asupra Pământului şi care îi trezeşte pe toţi cei care dorm şi nu pot vedea. Dumnezeu îi cheamă prin tine. El are nevoie de vocea ta ca să le vorbească, căci cine altul poate ajunge la Fiul lui Dumnezeu decât Tatăl Său, chemându-l prin Sinele care este al tău? Auzi-L astăzi şi oferă-I vocea ta ca să vorbească mulţimilor care aşteaptă să audă Cuvântul pe care El îl va rosti astăzi. Fii gata pentru mântuire. Este aici şi-ţi va fi dăruită astăzi. Şi îţi vei afla funcţia de la Cel care a ales-o pentru tine în numele Tatălui tău. Ascultă astăzi, şi vei auzi o Voce care, răsunând prin tine, va răsuna prin toată lumea. Aducătorul tuturor miracolelor are nevoie ca tu să le primeşti mai întâi, devenind astfel dătătorul bucuros a ceea ce ai primit.

Astfel începe mântuirea, şi tot astfel ia sfârşit; atunci când totul este al tău şi tu vei fi dăruit totul, toate îţi vor rămâne pentru totdeauna. Astfel lecţia a fost învăţată. Astăzi vom exersa a dărui, dar nu aşa cum înţelegi tu dăruirea acum, ci cum este ea de fapt.

Exerciţiile de fiecare oră vor trebui să înceapă cu această întrebare pentru luminarea ta:

"Voi fi liniştit şi voi asculta adevărul. Ce înseamnă a dărui şi a dobândi?"

Întreabă şi aşteaptă un răspuns. Răspunsul la această întrebare aşteaptă de multă vreme să fie primit de tine. Acest răspuns va inaugura serviciul pentru care ai venit,

care va elibera lumea de ideea că a dărui este un fel de a pierde. Şi astfel lumea va fi gata să înţeleagă şi să dobândească.

Fii liniştit şi ascultă astăzi adevărul. La fiecare cinci minute petrecute în ascultare, o mie de minţi se vor deschide adevărului şi vor auzi Cuvântul sfânt auzit de tine. 
Iar cu trecerea fiecărui ceas vei izbăvi altele o mie dintre acele minţi care-şi acordă răgazul pentru a cere să li se dăruiască adevărul, împreună cu tine.

Astăzi, Dumnezeu îşi ţine Cuvântul Său sfânt prin faptul că îl primeşti ca să-l dai mai departe şi, învăţând de la El ce înseamnă a dărui şi a dobândi, poţi, la rândul tău, să demonstrezi lumii cele învăţate de tine.

Nu uita astăzi să-ţi întăreşti hotărârea de a auzi şi primi Cuvântul prin intermediul acestui memento, pe care să ţi-l adresezi cât mai des cu putinţă:

"Fie ca eu să fiu liniştit şi să ascult adevărul.

Astăzi sunt mesagerul lui Dumnezeu.

Fiindcă vocea mea este Vocea Sa, pentru a dărui ceea ce primesc."

Lecţia 106 „A COURSE IN MIRACLES”

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"

"Ale mele sunt pacea şi bucuria lui Dumnezeu."

"Ale mele sunt pacea şi bucuria lui Dumnezeu."

Pacea şi bucuria lui Dumnezeu sunt pacea şi lumina ta.

Astăzi le vom accepta, ştiind că ne aparţin.

Vom încerca, de asemenea, să înţelegem că aceste daruri sporesc pe măsură ce le primim. Ele nu sunt asemenea darurilor pe care le poate da lumea, unde cel care dăruieşte pierde chiar atunci când dă darul, iar cel care capătă, se află în câştig datorită pierderii celui care dă.

Acestea nu sunt daruri, ci târguri făcute cu vinovăţia.

Darul dat cu adevărat nu aduce nici o pierdere.

Este imposibil ca cineva să poată câştiga, deoarece

altul pierde. Faptul că cineva pierde, deja implică o limită şi o insuficienţă.

În modul acesta nu se dă nici un dar.

Astfel de "daruri" nu sunt decât o ofertă în vederea obţinerii unui lucru mai de preţ; un împrumut cu dobândă ce trebuie plătită cu vârf şi îndesat; un credit pe termen scurt menit să ducă la contractarea unei datorii, astfel încât răsplata să fie mai mare decât darul.

Această stranie pervertire a ceea ce înseamnă a dărui s-a strecurat la toate nivelele lumii pe care o vezi.

Ea goleşte de orice semnificaţie darurile pe care le oferi şi face ca cele pe care le primeşti să nu-ţi aducă nimic. Unul dintre obiectivele didactice majore pe care şi le-a propus acest curs este inversarea concepţiei tale despre ceea ce înseamnă a dărui, ca astfel să fii în stare să dobândeşti. Căci a dărui a devenit o sursă a temeri, şi astfel ţii să eviţi singurul mijloc prin care poţi dobândi.

Acceptă pacea şi bucuria lui Dumnezeu, şi te vei deprinde cu un mod diferit de a privi un dar.

Darurile lui Dumnezeu nu se vor diminua niciodată când sunt dăruite mai departe. Dimpotrivă, prin aceasta, ele sporesc.

Aşa cum se intensifică pacea şi bucuria Cerului atunci când le accepţi ca fiind darul lui Dumnezeu pentru tine, tot astfel creşte bucuria Creatorului tău atunci când accepţi bucuria şi pacea Sa ca aparţinându-ţi.

Dăruirea adevărată înseamnă creaţie. Ea extinde nemărginitul asupra nelimitării, eternitatea asupra atemporalităţii şi iubirea asupra ei însăşi.

Dăruirea adaugă la tot ceea ce este deja împlinit, nu în sensul simplist de a mai adăuga ceva, căci aceasta implică, fireşte, că înainte ar fi fost mai puţin.

Ea adaugă prin a îngădui ca ceea ce nu se poate conţine să-şi împlinească rostul de a dărui tot ce are, asigurându-şi astfel totul pentru totdeauna.

Acceptă astăzi pacea şi bucuria lui Dumnezeu ca aparţinându-ţi.

Îngăduie-I să se împlinească aşa cum El defineşte împlinirea. Vei înţelege că ceea ce Îi aduce Lui împlinire trebuie să aducă împlinire şi Fiului Său.

El nu poate dărui prin a pierde. Nici tu nu poţi.

Primeşte astăzi darul Său de bucurie şi pace, şi El îţi va mulţumi pentru darul pe care i-L oferi.

Astăzi, perioadele de exersare vor începe puţin altfel. Începe prin a te gândi la acei fraţi(semeni) cărora le-ai refuzat pacea şi bucuria la care au dreptul conform legilor

nepărtinitoare ale lui Dumnezeu. Aici, prin acest refuz, ţi le-ai refuzat ţie însuţi. Şi tot la acest punct trebuie să te întorci ca să le revendici ca aparţinându-ţi.

Gândeşte-te pentru o vreme la "duşmanii" tăi şi spune-i fiecăruia în parte, de cum îţi vine în minte:

"Frate al meu, îţi ofer pace şi bucurie, Pentru ca ale mele să fie pacea şi bucuria lui Dumnezeu."

Astfel te pregăteşti să recunoşti darurile lui Dumnezeu către tine şi îngădui ca mintea să-ţi fie liberă de orice ţi-ar împiedica astăzi succesul.

Acum eşti gata pregătit să accepţi darul păcii şi bucuriei pe care ţi le-a făcut Dumnezeu.

Acum eşti gata să resimţi bucuria şi pacea pe care ţi le-ai negat.

Acum poţi spune:

"Ale mele sunt pacea şi bucuria lui Dumnezeu", deoarece ai dăruit ceea ce vei dobândi.

Dacă îţi vei pregăti mintea aşa cum îţi sugerăm, nu ai cum să nu reuşeşti. Căci ai îngăduit să se ridice toate barierele ce te despărţeau de pace şi bucurie, iar ceea ce este al tău poate să te ajungă în sfârşit.

Spuneţi, aşadar:

"Ale mele sunt pacea şi bucuria lui Dumnezeu", închideţi ochii pentru o vreme şi lasă ca Vocea Sa să te asigure că ceea ce rosteşti este adevărat.

Petreceţi astfel, de fiecare dată când poţi, astăzi, cele cinci minute cu El, dar să nu crezi că mai puţin n-ar avea valoare, atunci când nu poţi să-I oferi mai mult.

Adu-ţi aminte măcar ca la fiecare oră să rosteşti cuvintele care Îl îmbie să dăruiască ceea ce El voieşte să dăruiască şi ceea ce voieşte ca tu să primeşti. Fii hotărât să nu interferezi astăzi cu ceea ce voieşte El. Iar dacă vreun frate pare să te ispitească să refuzi darul lui Dumnezeu pentru el, priveşte ispita ca pe o şansă în plus de a primi darurile lui Dumnezeu ca aparţinându-ţi.

Apoi binecuvântează-ţi fratele cu recunoştinţă, şi spune:

"Frate al meu, îţi ofer pace şi bucurie, Pentru ca ale mele să fie pacea şi bucuria lui Dumnezeu."

Lecţia 105 „A COURSE IN MIRACLES”

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"

"Caut doar ceea ce-mi aparţine cu adevărat."

"Caut doar ceea ce-mi aparţine cu adevărat."

Ideea de astăzi continuă gândul că bucuria şi pacea nu sunt doar visări deşarte. Ele sunt dreptul tău datorită a ceea ce eşti. Ele îţi vin de la Dumnezeu, care nu poate să nu-ţi dea ceea ce El voieşte. Totuşi, pentru aceasta, trebuie să existe un loc pregătit şi dispus să primească darurile Sale.

Acestea nu vor fi primite cu dragă inimă de o minte care, în locul cuvenit lor, a admis darurile plăsmuite de ea însăşi ca substitute pentru cele ale lui Dumnezeu.

Astăzi vom înlătura toate darurile fără sens şi făcute de noi înşine, pe care le-am depus pe altarul sfânt al lui Dumnezeu, unde numai darurile Sale îşi au locul.

Ale Sale sunt darurile care ne aparţin cu adevărat.

Ale Sale sunt darurile pe care le-am moştenit

înainte să fi existat timpul, şi care vor continua să fie ale noastre atunci când timpul va fi trecut în eternitate.

Ale Sale sunt darurile ce se află acum înăuntrul nostru, fiind atemporale. Şi nu trebuie să le aşteptăm pentru a le avea. Ele ne aparţin astăzi.

De aceea, ne hotărâm să le avem acum şi să ştim că, hotărându-ne să le alegem pe ele în locul celor plăsmuite de noi înşine, nu facem altceva decât să ne unim voia cu ceea ce voieşte Dumnezeu, recunoscând ceea ce este de-o seamă, ca fiind una.

În perioadele noastre mai lungi de practică, cele cinci minute la fiecare oră dăruite adevărului în vederea mântuirii tale să înceapă astfel:

"Caut doar ceea ce îmi aparţine într-adevăr, Iar bucuria şi pacea îmi sunt moştenirea."

Lasă apoi deoparte conflictele lumii care oferă cu totul alte daruri şi alte ţeluri, plăsmuite din iluzii, atestate de acestea şi căutate doar într-o lume a visurilor.

Toate acestea le lăsăm deoparte, căutând, în schimb, ceea ce ne aparţine cu adevărat atunci când cerem să recunoaştem cele ce ne-au fost dăruite de Dumnezeu.

Pregătim în minţile noastre un luminiş sfânt, în faţa altarului Său, acolo unde darurile Sale de pace şi bucurie sunt binevenite şi unde venim pentru a găsi ceea ce ne-a fost dăruit de El.

Astăzi venim cu încredere, conştienţi de faptul că ceea ce dăruieşte El reprezintă ceea ce ne aparţine într-adevăr.

Astfel, recunoscând pur şi simplu că Voia Sa deja s-a împlinit şi că bucuria şi pacea ne aparţin, ele constituind darurile Sale eterne, astăzi pregătim calea pentru El.

Nu ne vom permite să le pierdem din vedere de un ceas la altul, când venim din nou să le căutăm acolo unde El le-a pogorât.

Vom readuce în minte cât mai des posibil acest memento:

"Caut doar ceea ce îmi aparţine într-adevăr.

Darurile lui Dumnezeu, bucuria şi pacea, sunt tot ceea ce doresc."

Lecţia 104 „A COURSE IN MIRACLES”

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"

"Dumnezeu fiind Iubire, este de asemenea şi fericire."

   "Dumnezeu fiind Iubire, este de asemenea şi fericire."

Fericirea este un atribut al iubirii. Ea nu poate fi despărţită de aceasta. Şi nici nu poate fi trăită în absenţa iubirii. Iubirea nu are limite, fiind pretutindeni. De aceea, bucuria este şi ea pretutindeni. Totuşi, mintea poate nega acest fapt, crezând că există goluri în iubire unde poate pătrunde păcatul, aducând durere în locul bucuriei.

Această stranie credinţă ţine să limiteze fericirea, redefinind iubirea ca fiind limitată şi introducând contrariul în ceea ce nu are nici limită, nici contrariu.

Teama este astfel asociată iubirii, şi rezultatele sale devin moştenirea acelei minţi care îşi închipuie că ceea ce a plăsmuit este real. Aceste imagini, lipsite într-adevăr de orice realitate, stau mărturie fricii de Dumnezeu, uitând că, El fiind Iubire, trebuie să fie şi bucurie.

Astăzi vom încerca să aducem din nou această eroare fundamentală în faţa adevărului, instruindu-ne:

   "Dumnezeu, fiind Iubire, este de asemenea şi fericire. 

     A te teme de El înseamnă a te teme de fericire. "

Începeţi perioadele de exersare de astăzi cu această asociere, care corectează credinţa falsă că Dumnezeu este teamă. Ea subliniază, de asemenea, faptul că fericirea îţi aparţine, datorită a ceea ce este El.

Îngăduie-i acestei corecţii să-ţi fie întipărită în minte la începutul fiecărei ore active.

Primeşte apoi, cu drag, toată fericirea pe care aceasta o aduce, în timp ce adevărul înlocuieşte teama, iar bucuria devine ceea ce te aştepţi că-i va lua locul durerii.

Dat fiind că Dumnezeu este Iubire, aceasta îţi va fi dăruită. Incită această perspectivă adeseori în cursul zilei, şi potoleşte-ţi toate temerile cu această asigurare încurajatoare, blândă, şi pe de-a-ntregul adevărată:

   "Dumnezeu, fiind Iubire, este de asemenea şi fericire. 

    Iar fericirea este ceea ce caut astăzi. 

    Nu pot da greş, deoarece ceea ce caut este adevărul."

Lecţia 103 „A COURSE IN MIRACLES”

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"

"Împărtăşesc Voia lui Dumnezeu pentru mine: desăvârşita mea fericire."

"Împărtăşesc Voia lui Dumnezeu pentru mine: desăvârşita mea fericire."

Tu nu vrei să suferi. Poate socoteşti că suferinţa îţi aduce ceva, poate încă crezi un pic că ea îţi aduce ceea ce vrei. Totuşi, această credinţă este zdruncinată acum, cu siguranţă, măcar într-atât încât să-ţi îngădui să te îndoieşti de ea şi să bănuieşti că este lipsită de sens.

Această credinţă nu a dispărut încă, dar deja îi lipsesc rădăcinile cu ajutorul cărora se agăţa ferm de cotloanele cele mai întunecate şi tainic ascunse ale minţii tale.

Astăzi încercăm săi diminuăm şi mai mult influenţa slăbită deja şi să ne dăm seama că durerea nu are nici un rost, nu are nici o cauză şi nici puterea de a înfăptui ceva.

Ea nu poate dobândi nimic. Nu oferă absolut nimic şi nu există. Iar tot ceea ce crezi că îţi oferă este lipsit de existenţă, asemenea ei. Ai fost sclavul nimicului.

Fii liber astăzi pentru a te împreuna cu Voia fericită a lui Dumnezeu.

Timp de câteva zile vom continua să dedicăm şedinţele noastre de practică unor exerciţii concepute pentru a te ajuta să atingi fericirea pe care Voia lui Dumnezeu a sădit-o în tine.

Aici îţi ai sălaşul, aici îţi găseşti siguranţa.

Aici îţi afli pacea, aici nu există nici o teamă.

Aici se află mântuirea. Aici se află, în sfârşit, odihna.

Începe astăzi şedinţele de exersare cu următoarea declaraţie de acceptare a Voii lui Dumnezeu pentru tine:

"Împărtăşesc Voia lui Dumnezeu pentru mine: desăvârşita mea fericire.  
Şi acum o accept ca fiindu-mi funcţia."

Caută-ţi apoi această funcţie în adâncurile minţii, pentru că ea este acolo, aşteptând doar să te hotărăşti. Nu se poate să nu o găseşti, odată ce îţi vei da seama că ea reprezintă opţiunea ta şi că împărtăşeşti Voia lui Dumnezeu.

Fii fericit, căci fericirea îţi este singura funcţie aici.

Nu ai de ce să fii mai puţin iubitor faţă de Fiul lui Dumnezeu decât El, a cărui iubire l-a creat la fel de iubitor cum este El Însuşi.

În afară de aceste perioade de răgaz a câte cinci minute la fiecare oră, opreşte-te astăzi adeseori ca să-ţi spui că acum ai acceptat fericirea ca fiindu-ţi singura funcţie.

Şi fii încredinţat că, făcând asta, te împreunezi cu Voia lui Dumnezeu.

Lecţia 102 „A COURSE IN MIRACLES”

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"

"Voia lui Dumnezeu pentru mine este fericirea desăvârşită."

"Voia lui Dumnezeu pentru mine este fericirea desăvârşită."

Astăzi vom continua să abordăm tema fericirii.

Ideea de astăzi este o idee cheie pentru înţelegerea a ceea ce înseamnă mântuire. Încă mai crezi că mântuirea cere suferinţă, drept canon pentru "păcatele" tale.

     Nu este aşa.

Totuşi, eşti nevoit să gândeşti astfel cât timp crezi că păcatul este real, şi că Fiul lui Dumnezeu poate păcătui.

Dacă păcatul este real, atunci pedeapsa este îndreptăţită şi nu poate fi evitată.

Atunci mântuirea nu poate fi dobândită decât prin suferinţă. Dacă păcatul este real, fericirea trebuie să fie o iluzie, căci nu pot fi amândouă adevărate. 
Cei păcătoşi certifică doar moartea şi durerea, căci aşa ceva şi solicită. Pentru că ei ştiu că asta îi aşteaptă, că îi va căuta şi găsi undeva, cândva, într-o formă sau alta, echilibrând conturile pe care i le datorează lui Dumnezeu. În teama lor, ar vrea să scape de El. Însă El îi va urmări, ei neavând scăpare.

Dacă păcatul este adevărat, mântuirea trebuie să fie durere. Durerea este plata păcatului, iar suferinţa nu poate fi evitată dacă păcatul este real. Astfel, mântuirea trebuie să fie un lucru de temut, fiindcă ea va ucide, încetul cu încetul, luând totul înainte de a acorda favoarea binevenită a morţii unor victime ce sunt abia puţin mai mult decât oase, înainte ca mântuirea să fie potolită.

Mânia ei este nemăsurată, nemiloasă, dar pe deplin justificată. Cine şi-ar căuta o atât de sălbatică pedeapsă? Cine nu ar fugi de mântuire, încercând în fel şi chip să înăbuşe Vocea care i-o oferă?

De ce ar încerca s-o asculte şi să-I accepte propunerea? Dacă păcatul este real, propunerea ei este moarte, administrată într-o formă cruntă, pentru a fi pe măsura dorinţelor cumplite în care se naşte păcatul. 
Dacă păcatul este real, mântuirea a devenit duşmanul tău înverşunat, blestem al lui Dumnezeu aruncat asupra ta, cel care I-a răstignit Fiul.

Ai nevoie de perioadele de exersare de astăzi.

Exerciţiile te învaţă că păcatul nu este real, că tot ceea ce crezi că trebuie să vină ca urmare a păcatului nu se va întâmpla niciodată, pentru că nu are nici o cauză.

Acceptă ispăşirea cu o minte deschisă, care nu se mai complace în credinţa muribundă că ai făcut un diavol din Fiul lui Dumnezeu.

     Nu există păcat.

Vom exersa acest gând cât se poate mai des astăzi, deoarece el constituie baza pentru ideea zilei.

Voia lui Dumnezeu pentru tine este fericire desăvârşită, deoarece nu există păcat, iar suferinţa este lipsită de cauză. Bucuria este îndreptăţită, iar durerea nu este altceva decât semnul că te-ai înţeles pe tine însuţi greşit.

       Nu te teme de Voia lui Dumnezeu.

Mai degrabă apleacă-te către ea cu încrederea că te va elibera de toate consecinţele pe care păcatul le-a ţesut într-o plăsmuire halucinantă.

Spune:

"Voia lui Dumnezeu pentru mine este fericirea desăvârşită.

Nu există păcat; şi ca atare el nu are consecinţe."

Astfel ar trebui să-ţi începi perioadele de exersare, şi să încerci apoi din nou să găseşti bucuria pe care aceste gânduri o vor oferi minţii tale.

Dăruieşte aceste cinci minute cu dragă inimă, pentru a înlătura povara grea cu care te încarci prin credinţa dementă că păcatul este real. Te-ai aşternut la drumul libertăţii, iar acum ideea de astăzi îţi dă aripi şi speranţă de a ajunge mai repede la ţelul care te aşteaptă: pacea.

     Nu există păcat.

Reţine aceasta astăzi, şi spuneţi cât de des posibil:

"Voia lui Dumnezeu pentru mine este fericirea desăvârşită. Acesta este adevărul, fiindcă nu există păcat."

Lecţia 101 „A COURSE IN MIRACLES”

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"

"Rolul meu este esenţial în planul de mântuire al lui Dumnezeu."

"Rolul meu este esenţial în planul de mântuire al lui Dumnezeu."

Aşa cum Fiul lui Dumnezeu îl împlineşte pe Tatăl său, tot aşa rolul tău din plan împlineşte planul Tatălui tău.

Mântuirea trebuie să răstoarne credinţa nesăbuită în gânduri şi trupuri separate, ce trăiesc vieţi separate şi merg pe căi separate. O singură funcţie împărtăşită de minţi separate le uneşte într-un scop unic, căci fiecare dintre ele este la fel de esenţială pentru toate celelalte.

Voia lui Dumnezeu pentru tine este fericirea deplină.

De ce te-ai mai decide să te împotriveşti Voii Sale?

Rolul pe care ţi l-a păstrat în realizarea planului Său îţi este dat pentru ca să poţi fi reintegrat în ceea ce voieşte El. Acest rol este la fel de esenţial pentru planul Său precum este pentru propria-ţi fericire.

Bucuria ta trebuie să fie deplină, ca să poţi face înţeles planul Său tuturor acelora la care El te trimite. Ei îşi vor vedea funcţia reflectată pe faţa ta luminoasă şi Îl vor auzi pe Dumnezeu chemându-i în râsetul tău fericit.

Eşti cu adevărat indispensabil pentru planul lui Dumnezeu. Fără propria-ţi bucurie, bucuria Sa nu este deplină.

Fără zâmbetul tău, lumea nu poate fi mântuită.

Cât timp eşti trist, lumina, pe care Dumnezeu Însuşi a desemnat-o ca mijloc pentru mântuirea lumii, este palidă şi lipsită de strălucire, iar nimeni nu râde, fiindcă tot ce este râset nu poate să fie decât ecoul propriului tău râset.

Eşti cu adevărat indispensabil pentru planul lui Dumnezeu. La fel cum lumina ta face să sporească fiecare lumină ce străluceşte în Cer, tot astfel bucuria ta pe Pământ invită toate minţile să-şi abandoneze necazurile şi să-şi ia locul alături de tine în cadrul planului lui Dumnezeu.

Mesagerii lui Dumnezeu sunt voioşi şi voioşia lor vindecă necazul şi disperarea. Ei sunt dovada că Dumnezeu voieşte fericirea deplină pentru toţi cei care vor accepta darurile Tatălui lor ca aparţinându-le.

Astăzi nu voim să ne lăsăm cuprinşi de tristeţe. Altfel nu vom reuşi să ne asumăm rolul care este esenţial pentru planul lui Dumnezeu, cât şi pentru viziunea noastră.

Tristeţea este semnul că vrei să joci un alt rol, în locul aceluia ce ţi-a fost conferit de către Dumnezeu. Prin aceasta întârzii să arăţi lumii cât de mare este fericirea pe care El o voieşte pentru tine. Şi prin urmare nu recunoşti că această fericire îţi aparţine.

Astăzi vom încerca să înţelegem că bucuria este funcţia noastră aici. Dacă eşti trist, rolul tău este vacant, şi toată lumea, odată cu tine, este privată de bucurie.

Dumnezeu te roagă să fii fericit, ca lumea să vadă cât de mult îşi iubeşte El Fiul, şi că voieşte ca nici cea mai mică întristare să nu-i curme bucuria; nici ca vreo teamă să-l asalteze, să-i tulbure pacea.

Astăzi eşti mesagerul lui Dumnezeu. Aduci fericirea Sa tuturor celor pe care îi priveşti; aduci pacea Sa oricui te priveşte şi citeşte mesajul Său pe faţa ta fericită.

Astăzi ne vom pregăti pentru toate acestea în perioadele noastre de exersare, a câte cinci minute: vom simţi cum se stârneşte în noi fericirea, după Voia Tatălui şi a noastră.

Începe exerciţiile cu gândul pe care îl conţine ideea de astăzi. Dă-ţi seama, apoi, că rolul tău este să fii fericit. Numai atât ţi se cere, ţie sau oricui doreşte să-şi ocupe locul printre mesagerii lui Dumnezeu. Gândeşte-te ce înseamnă aceasta.

Bineînţeles că te-ai înşelat în credinţa ta că ţi s-ar cere vreun sacrificiu. Potrivit planului lui Dumnezeu ai numai de primit, şi niciodată nu pierzi, nu sacrifici, nu mori.

Hai să încercăm să găsim acea bucurie care stă mărturie nouă şi lumii întregi despre Voia lui Dumnezeu pentru noi.

Funcţia ta este să o găseşti aici, să o găseşti acum. De aceea ai venit. Fie ca aceasta să fie ziua în care vei reuşi! Priveşte adânc înăuntrul tău, fără a te teme de toate acele gânduri mărunte şi ţeluri nebuneşti pe lângă care treci, acum când te înalţi ca să-L întâlneşti pe Christul din tine. El va fi acolo. Poţi ajunge la El acum. Ce altceva ai prefera să priveşti, mai degrabă decât pe Cel care aşteaptă ca tu să-L priveşti? Ce gând mărunt are putere să te reţină?

Ce ţel nebunesc îţi poate întârzia reuşita, când Cel care te cheamă este Însuşi Dumnezeu? El va fi prezent. Eşti indispensabil planului Său. 
Astăzi eşti mesagerul Său.

Şi trebuie să găseşti ceea ce El doreşte ca tu să dăruieşti.

Nu uita de ideea de astăzi în răstimpul dintre perioadele de exersare din oră în oră. Chiar propriu-ţi Sine te cheamă astăzi. Şi tot Lui îi dai răspuns de fiecare dată când îţi spui că eşti indispensabil planului lui Dumnezeu de mântuire a lumii.

Lecţia 100 „A COURSE IN MIRACLES”

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"