15 aprilie 2018

"Împărtăşesc Voia lui Dumnezeu pentru mine: desăvârşita mea fericire."



"Împărtăşesc Voia lui Dumnezeu pentru mine: desăvârşita mea fericire."

Tu nu vrei să suferi. Poate socoteşti că suferinţa îţi aduce ceva, poate încă crezi un pic că ea îţi aduce ceea ce vrei. Totuşi, această credinţă este zdruncinată acum, cu siguranţă, măcar într-atât încât să-ţi îngădui să te îndoieşti de ea şi să bănuieşti că este lipsită de sens.

Această credinţă nu a dispărut încă, dar deja îi lipsesc rădăcinile cu ajutorul cărora se agăţa ferm de cotloanele cele mai întunecate şi tainic ascunse ale minţii tale.
Astăzi încercăm săi diminuăm şi mai mult influenţa slăbită deja şi să ne dăm seama că durerea nu are nici un rost, nu are nici o cauză şi nici puterea de a înfăptui ceva.

Ea nu poate dobândi nimic. Nu oferă absolut nimic şi nu există. Iar tot ceea ce crezi că îţi oferă este lipsit de existenţă, asemenea ei. Ai fost sclavul nimicului.
Fii liber astăzi pentru a te împreuna cu Voia fericită a lui Dumnezeu.

Timp de câteva zile vom continua să dedicăm şedinţele noastre de practică unor exerciţii concepute pentru a te ajuta să atingi fericirea pe care Voia lui Dumnezeu a sădit-o în tine.

Aici îţi ai sălaşul, aici îţi găseşti siguranţa.
Aici îţi afli pacea, aici nu există nici o teamă.
Aici se află mântuirea. Aici se află, în sfârşit, odihna.

Începe astăzi şedinţele de exersare cu următoarea declaraţie de acceptare a Voii lui Dumnezeu pentru tine:
"Împărtăşesc Voia lui Dumnezeu pentru mine: desăvârşita mea fericire.  
Şi acum o accept ca fiindu-mi funcţia."

Caută-ţi apoi această funcţie în adâncurile minţii, pentru că ea este acolo, aşteptând doar să te hotărăşti. Nu se poate să nu o găseşti, odată ce îţi vei da seama că ea reprezintă opţiunea ta şi că împărtăşeşti Voia lui Dumnezeu.

Fii fericit, căci fericirea îţi este singura funcţie aici.

Nu ai de ce să fii mai puţin iubitor faţă de Fiul lui Dumnezeu decât El, a cărui iubire l-a creat la fel de iubitor cum este El Însuşi.

În afară de aceste perioade de răgaz a câte cinci minute la fiecare oră, opreşte-te astăzi adeseori ca să-ţi spui că acum ai acceptat fericirea ca fiindu-ţi singura funcţie.
Şi fii încredinţat că, făcând asta, te împreunezi cu Voia lui Dumnezeu.


Lecţia 102 „A COURSE IN MIRACLES”

LECŢIA anterioară__

5 aprilie 2018

"Voia lui Dumnezeu pentru mine este fericirea desăvârşită."




"Voia lui Dumnezeu pentru mine este fericirea desăvârşită."

Astăzi vom continua să abordăm tema fericirii.
Ideea de astăzi este o idee cheie pentru înţelegerea a ceea ce înseamnă mântuire. Încă mai crezi că mântuirea cere suferinţă, drept canon pentru "păcatele" tale.
     Nu este aşa.

Totuşi, eşti nevoit să gândeşti astfel cât timp crezi că păcatul este real, şi că Fiul lui Dumnezeu poate păcătui.
Dacă păcatul este real, atunci pedeapsa este îndreptăţită şi nu poate fi evitată.

Atunci mântuirea nu poate fi dobândită decât prin suferinţă. Dacă păcatul este real, fericirea trebuie să fie o iluzie, căci nu pot fi amândouă adevărate. 
Cei păcătoşi certifică doar moartea şi durerea, căci aşa ceva şi solicită. Pentru că ei ştiu că asta îi aşteaptă, că îi va căuta şi găsi undeva, cândva, într-o formă sau alta, echilibrând conturile pe care i le datorează lui Dumnezeu. În teama lor, ar vrea să scape de El. Însă El îi va urmări, ei neavând scăpare.

Dacă păcatul este adevărat, mântuirea trebuie să fie durere. Durerea este plata păcatului, iar suferinţa nu poate fi evitată dacă păcatul este real. Astfel, mântuirea trebuie să fie un lucru de temut, fiindcă ea va ucide, încetul cu încetul, luând totul înainte de a acorda favoarea binevenită a morţii unor victime ce sunt abia puţin mai mult decât oase, înainte ca mântuirea să fie potolită.

Mânia ei este nemăsurată, nemiloasă, dar pe deplin justificată. Cine şi-ar căuta o atât de sălbatică pedeapsă? Cine nu ar fugi de mântuire, încercând în fel şi chip să înăbuşe Vocea care i-o oferă?

De ce ar încerca s-o asculte şi să-I accepte propunerea? Dacă păcatul este real, propunerea ei este moarte, administrată într-o formă cruntă, pentru a fi pe măsura dorinţelor cumplite în care se naşte păcatul. 
Dacă păcatul este real, mântuirea a devenit duşmanul tău înverşunat, blestem al lui Dumnezeu aruncat asupra ta, cel care I-a răstignit Fiul.

Ai nevoie de perioadele de exersare de astăzi.
Exerciţiile te învaţă că păcatul nu este real, că tot ceea ce crezi că trebuie să vină ca urmare a păcatului nu se va întâmpla niciodată, pentru că nu are nici o cauză.
Acceptă ispăşirea cu o minte deschisă, care nu se mai complace în credinţa muribundă că ai făcut un diavol din Fiul lui Dumnezeu.
     Nu există păcat.

Vom exersa acest gând cât se poate mai des astăzi, deoarece el constituie baza pentru ideea zilei.
Voia lui Dumnezeu pentru tine este fericire desăvârşită, deoarece nu există păcat, iar suferinţa este lipsită de cauză. Bucuria este îndreptăţită, iar durerea nu este altceva decât semnul că te-ai înţeles pe tine însuţi greşit.
       Nu te teme de Voia lui Dumnezeu.

Mai degrabă apleacă-te către ea cu încrederea că te va elibera de toate consecinţele pe care păcatul le-a ţesut într-o plăsmuire halucinantă.

Spune:
"Voia lui Dumnezeu pentru mine este fericirea desăvârşită.
Nu există păcat; şi ca atare el nu are consecinţe."
Astfel ar trebui să-ţi începi perioadele de exersare, şi să încerci apoi din nou să găseşti bucuria pe care aceste gânduri o vor oferi minţii tale.
Dăruieşte aceste cinci minute cu dragă inimă, pentru a înlătura povara grea cu care te încarci prin credinţa dementă că păcatul este real. Te-ai aşternut la drumul libertăţii, iar acum ideea de astăzi îţi dă aripi şi speranţă de a ajunge mai repede la ţelul care te aşteaptă: pacea.
     Nu există păcat.
Reţine aceasta astăzi, şi spuneţi cât de des posibil:
"Voia lui Dumnezeu pentru mine este fericirea desăvârşită. Acesta este adevărul, fiindcă nu există păcat."

1 aprilie 2018

"Rolul meu este esenţial în planul de mântuire al lui Dumnezeu."




"Rolul meu este esenţial în planul de mântuire al lui Dumnezeu."

Aşa cum Fiul lui Dumnezeu îl împlineşte pe Tatăl său, tot aşa rolul tău din plan împlineşte planul Tatălui tău.

Mântuirea trebuie să răstoarne credinţa nesăbuită în gânduri şi trupuri separate, ce trăiesc vieţi separate şi merg pe căi separate. O singură funcţie împărtăşită de minţi separate le uneşte într-un scop unic, căci fiecare dintre ele este la fel de esenţială pentru toate celelalte.

Voia lui Dumnezeu pentru tine este fericirea deplină.
De ce te-ai mai decide să te împotriveşti Voii Sale?

Rolul pe care ţi l-a păstrat în realizarea planului Său îţi este dat pentru ca să poţi fi reintegrat în ceea ce voieşte El. Acest rol este la fel de esenţial pentru planul Său precum este pentru propria-ţi fericire.

Bucuria ta trebuie să fie deplină, ca să poţi face înţeles planul Său tuturor acelora la care El te trimite. Ei îşi vor vedea funcţia reflectată pe faţa ta luminoasă şi Îl vor auzi pe Dumnezeu chemându-i în râsetul tău fericit.

Eşti cu adevărat indispensabil pentru planul lui Dumnezeu. Fără propria-ţi bucurie, bucuria Sa nu este deplină.
Fără zâmbetul tău, lumea nu poate fi mântuită.

Cât timp eşti trist, lumina, pe care Dumnezeu Însuşi a desemnat-o ca mijloc pentru mântuirea lumii, este palidă şi lipsită de strălucire, iar nimeni nu râde, fiindcă tot ce este râset nu poate să fie decât ecoul propriului tău râset.

Eşti cu adevărat indispensabil pentru planul lui Dumnezeu. La fel cum lumina ta face să sporească fiecare lumină ce străluceşte în Cer, tot astfel bucuria ta pe Pământ invită toate minţile să-şi abandoneze necazurile şi să-şi ia locul alături de tine în cadrul planului lui Dumnezeu.

Mesagerii lui Dumnezeu sunt voioşi şi voioşia lor vindecă necazul şi disperarea. Ei sunt dovada că Dumnezeu voieşte fericirea deplină pentru toţi cei care vor accepta darurile Tatălui lor ca aparţinându-le.

Astăzi nu voim să ne lăsăm cuprinşi de tristeţe. Altfel nu vom reuşi să ne asumăm rolul care este esenţial pentru planul lui Dumnezeu, cât şi pentru viziunea noastră.

Tristeţea este semnul că vrei să joci un alt rol, în locul aceluia ce ţi-a fost conferit de către Dumnezeu. Prin aceasta întârzii să arăţi lumii cât de mare este fericirea pe care El o voieşte pentru tine. Şi prin urmare nu recunoşti că această fericire îţi aparţine.

Astăzi vom încerca să înţelegem că bucuria este funcţia noastră aici. Dacă eşti trist, rolul tău este vacant, şi toată lumea, odată cu tine, este privată de bucurie.

Dumnezeu te roagă să fii fericit, ca lumea să vadă cât de mult îşi iubeşte El Fiul, şi că voieşte ca nici cea mai mică întristare să nu-i curme bucuria; nici ca vreo teamă să-l asalteze, să-i tulbure pacea.

Astăzi eşti mesagerul lui Dumnezeu. Aduci fericirea Sa tuturor celor pe care îi priveşti; aduci pacea Sa oricui te priveşte şi citeşte mesajul Său pe faţa ta fericită.

Astăzi ne vom pregăti pentru toate acestea în perioadele noastre de exersare, a câte cinci minute: vom simţi cum se stârneşte în noi fericirea, după Voia Tatălui şi a noastră.

Începe exerciţiile cu gândul pe care îl conţine ideea de astăzi. Dă-ţi seama, apoi, că rolul tău este să fii fericit. Numai atât ţi se cere, ţie sau oricui doreşte să-şi ocupe locul printre mesagerii lui Dumnezeu. Gândeşte-te ce înseamnă aceasta.

Bineînţeles că te-ai înşelat în credinţa ta că ţi s-ar cere vreun sacrificiu. Potrivit planului lui Dumnezeu ai numai de primit, şi niciodată nu pierzi, nu sacrifici, nu mori.
Hai să încercăm să găsim acea bucurie care stă mărturie nouă şi lumii întregi despre Voia lui Dumnezeu pentru noi.

Funcţia ta este să o găseşti aici, să o găseşti acum. De aceea ai venit. Fie ca aceasta să fie ziua în care vei reuşi! Priveşte adânc înăuntrul tău, fără a te teme de toate acele gânduri mărunte şi ţeluri nebuneşti pe lângă care treci, acum când te înalţi ca să-L întâlneşti pe Christul din tine. El va fi acolo. Poţi ajunge la El acum. Ce altceva ai prefera să priveşti, mai degrabă decât pe Cel care aşteaptă ca tu să-L priveşti? Ce gând mărunt are putere să te reţină?
Ce ţel nebunesc îţi poate întârzia reuşita, când Cel care te cheamă este Însuşi Dumnezeu? El va fi prezent. Eşti indispensabil planului Său. 
Astăzi eşti mesagerul Său.
Şi trebuie să găseşti ceea ce El doreşte ca tu să dăruieşti.

Nu uita de ideea de astăzi în răstimpul dintre perioadele de exersare din oră în oră. Chiar propriu-ţi Sine te cheamă astăzi. Şi tot Lui îi dai răspuns de fiecare dată când îţi spui că eşti indispensabil planului lui Dumnezeu de mântuire a lumii.


Lecţia 100 „A COURSE IN MIRACLES”

LECŢIA anterioară__



23 martie 2018

"Mântuirea este unica mea funcţie aici."



 "Mântuirea este unica mea funcţie aici."

Mântuirea şi iertarea sunt asemenea.
Amândouă dau de înţeles că ceva merge anapoda; ceva de care trebuie să fii mântuit, pentru care trebuie să fii iertat spiritual; ceva eronat care are nevoie de schimbări corective; ceva aparte sau diferit de Voia lui Dumnezeu.

Astfel, ambii termeni implică ceva imposibil, dar care totuşi s-a întâmplat, rezultând o stare de conflict între ceea ce este şi ceea ce nu ar putea fi niciodată.

Iată că, astfel, adevărul şi iluziile se află pe picior de egalitate, căci fiecare dintre ele s-a întâmplat.

Imposibilul devine acel lucru pentru care ai nevoie de iertare, de care ai nevoie să fii mântuit.

Mântuirea devine acum zona de frontieră dintre adevăr şi iluzie. Ea reflectă adevărul, fiind mijlocul prin care poţi scăpa de iluzii.

Totuşi, ea nu este încă adevărul, deoarece desface ceea ce nu a fost făcut niciodată. Cum ar putea exista vreodată vreun loc de întâlnire, unde Pământul şi Cerul pot fi reconciliate în cuprinsul unei minţi unde există ambele?

Mintea care vede iluzii, le consideră reale.
Ele au existenţă prin faptul că sunt gânduri. Şi totuşi nu sunt reale, fiindcă mintea care gândeşte aceste lucruri este separată de Dumnezeu.

Ce uneşte oare mintea şi gândurile separate cu Mintea şi Gândul care sunt de-a pururi una?
Ce plan ar putea păstra adevărul neatins, recunoscând totodată nevoia pe care o aduc iluziile şi oferind mijloace prin care acestea să fie desfăcute, fără atacuri şi fără pic de durere?
Ce ar putea fi acest plan decât un Gând al lui Dumnezeu, prin care nefăcutul este trecut cu vederea şi prin care nişte păcate, care nu au fost niciodată reale, sunt uitate?

Sfântul Spirit păstrează acest plan al lui Dumnezeu, exact aşa cum l-a primit de la El, în Mintea lui Dumnezeu şi în propria ta minte. Acest plan este în afara timpului, dat fiind că Sursa lui este atemporală. Totuşi, el operează în cadrul timpului, datorită credinţei tale că timpul este real.

Sfântul Spirit priveşte neabătut ceea ce vezi tu: păcat, durere, moarte, mâhnire, despărţire şi pierdere.
Cu toate acestea, El ştie că un lucru trebuie să fie în continuare adevărat:
Dumnezeu este mereu Iubire, şi toate acestea nu sunt Voia Sa.
Acesta este Gândul care aduce iluziile în faţa adevărului şi le vede drept ceea ce sunt: aparenţe, îndărătul cărora se află ceea ce este neschimbător şi sigur.
Acesta este Gândul care mântuieşte şi iartă, deoarece nu-şi pune credinţa în ceea ce nu este creat de unica Sursă pe care-o cunoaşte.
Acesta este Gândul a cărui funcţie este să mântuiască, dăruindu-ţi această funcţie ca fiind propria ta funcţie.

Mântuirea îţi este funcţia, asemenea Aceluia căruia I-a fost dat planul. Acum ţi s-a încredinţat acest plan, asemenea Lui.

El are un singur răspuns la toate aparenţele, indiferent de forma, de mărimea, de profunzimea lor, sau de oricare alte atribute pe care pare să le aibă:
"Mântuirea este unica mea funcţie aici. Dumnezeu este mereu Iubire, iar toate acestea nu sunt Voia Sa."

Tu, cel care vei ajunge să făptuieşti miracole, încredinţează-te că exersezi temeinic ideea de astăzi.

Încearcă să percepi tăria din cele ce le spui, pentru că acestea sunt cuvinte în care stă libertatea ta.

Tatăl tău te iubeşte.
Toată lumea durerilor nu este Voia Sa.
Iartă-te pentru gândul că El ar fi dorit toate acestea pentru tine.

Lasă apoi Gândul, prin care El ţi-a înlocuit toate greşelile, să pătrundă în cotloanele întunecate ale minţii tale care a gândit gândurile ce nu au fost niciodată Voia Sa.
Această parte a minţii aparţine lui Dumnezeu, ca şi restul, de altfel. Ea nu poate să-şi gândească gândurile solitară, nu poate să le realizeze ascunzându-le de El.

Lasă să pătrundă lumina, şi nu vei mai vedea nici un obstacol în calea celor ce le voieşte El pentru tine.

Dezvăluie secretele tale luminii Sale binevoitoare, şi vezi cât de intens mai străluceşte această lumină în tine.

Exersează astăzi Gândul Său, şi lasă lumina Sa să descopere şi să lumineze toate ungherele întunecate şi, transfigurându-le, să le împreuneze cu restul.

Este Voia lui Dumnezeu să nu aibă decât un singur Fiu. Este Voia lui Dumnezeu că singurul Său Fiu eşti tu.

Gândeşte-te la toate acestea astăzi, când exersezi, şi începe lecţia pe care o învăţăm, cu această îndrumare pe calea adevărului:
"Mântuirea este unica mea funcţie aici. Mântuirea şi iertarea sunt asemenea."

Apleacă-te apoi spre Cel cu care îţi împărtăşeşti funcţia aici, şi lasă-L să te înveţe tot ce ai nevoie să deprinzi pentru a lăsa toată teama deoparte şi aţi cunoaşte Sinele ca fiind iubire, iubire ce nu are contrariu în tine.

Iartă toate gândurile care s-ar opune adevărului împlinirii, unităţii şi păcii tale. Nu poţi pierde darurile hărăzite ţie de Tatăl tău.
Tu nu vrei să fii alt sine.
Nu ai nici o funcţie care nu vine de la Dumnezeu.
Iartă-te de acea funcţie despre care crezi că ţi-ai creat-o singur. Iertarea şi mântuirea sunt asemenea.
Iartă ceea ce ai plăsmuit şi eşti mântuit.

Pentru astăzi avem un mesaj special care are puterea de aţi înlătura pentru totdeauna din minte orice formă de îndoială şi teamă. Dacă eşti tentat să crezi în realitatea lor, adu-ţi aminte că aparenţele nu pot ţine piept adevărului pe care-l conţin aceste preaputernice cuvinte:
"Mântuirea este unica mea funcţie aici. Dumnezeu este mereu Iubire, iar toate acestea nu sunt Voia Sa."

Unica ta funcţie îţi spune că eşti unul. Aminteşte-ţi de asta în timpul care se scurge între răgazurile de cinci minute pe care le dăruieşti spre a le împărtăşi cu El, Cel care împărtăşeşte cu tine planul lui Dumnezeu.

Adu-ţi aminte:
"Mântuirea este unica mea funcţie aici. "

Astfel aşterni iertarea asupra minţii tale, lăsând să fie îndepărtată cu blândeţe toată teama, pentru ca iubirea să-şi găsească locul ce i se cuvine în tine şi să-ţi arate că eşti Fiul lui Dumnezeu.


20 martie 2018

"Voiesc să-mi accept rolul în planul de mântuire al lui Dumnezeu."


"Voiesc să-mi accept rolul în planul de mântuire al lui Dumnezeu."

Astăzi este o zi de consacrare, o zi de hram specială. 
Astăzi vom afirma cu tărie ce hram purtăm.
Noi purtăm hramul adevărului şi abandonăm iluziile.
Nu vom mai oscila între acestea două, ci ne vom aşeza de partea Unicului.
Ne consacrăm astăzi adevărului şi mântuirii, aşa cum a plănuit-o Dumnezeu.

Nu vom susţine că mântuirea este altceva. Nu o vom căuta acolo unde ea nu este. O vom accepta cu bucurie aşa cum este şi ne vom asuma rolul desemnat nouă de Dumnezeu. Ce fericire să fii sigur!

Astăzi ne lăsăm la o parte toate îndoielile şi ne afirmăm poziţia, având siguranţa ţelului, cu mulţumiri că îndoiala s-a risipit şi că certitudinea ne însoţeşte.

Avem un scop măreţ de îndeplinit, şi ni s-a dat tot ce ne trebuie pentru a ne atinge ţelul. Nici o greşeală nu ne ţine drumul, căci am fost absolviţi de erori. Toate păcatele noastre sau spălat, dându-ne seama că nu au fost decât nişte greşeli. Celor lipsiţi de vinovăţie nu le este teamă, fiind în siguranţă şi dându-şi seama de siguranţa lor.

Ei nu apelează la magie, nici nu inventează soluţii pentru a scăpa de ameninţări închipuite, lipsite de realitate.
Ei îşi găsesc odihna în certitudinea calmă că vor înfăptui ceea ce le este dat să înfăptuiască.
Cei lipsiţi de vinovăţie nu se îndoiesc de aptitudinea lor, ştiind că funcţia le va fi perfect îndeplinită la locul şi timpul potrivit.

Ei şi-au asumat poziţia pe care ne-o asumăm noi astăzi, ca noi să putem fi părtaşi la certitudinea lor şi astfel s-o sporim prin acceptarea acesteia de către noi.
Ei vor fi alături de noi; toţi aceia care au luat poziţia pe care o luăm noi astăzi ne vor oferi cu bucurie tot ceea ce au învăţat, împreună cu tot ceea ce au câştigat.
Cei încă nesiguri ni se vor alătura şi ei şi, împrumutând certitudinea noastră, o vor spori şi mai mult.
Până şi cei încă nenăscuţi vor auzi chemarea auzită de noi şi îi vor răspunde atunci când vor fi venit să opteze din nou. Astăzi nu alegem doar pentru noi înşine.

Oare nu merită să dai din timpul tău câte cinci minute ale fiecărui ceas pentru a putea accepta fericirea pe care ţi-a dăruit-o Dumnezeu?

Oare nu merită să dai cinci minute din fiecare ceas ca să-ţi recunoşti funcţia specială aici?

Oare nu sunt cele cinci minute doar o mică rugăminte în comparaţie cu dobândirea unei răsplăţi de nemăsurat?

Când tu ai încheiat cel puţin o mie de târguri în pierdere.

Iată acum o ofertă care-ţi garantează izbăvirea deplină de orice fel de dureri, şi o bucurie pe care lumea nu o poate conţine.

O fărâmă din timpul tău o poţi dărui acum în schimbul păcii minţii şi certitudinii rostului, cu promisiunea succesului deplin. 

Şi, de vreme ce timpul nu are nici o însemnătate, ţi se cere nimicul în schimbul totului. Iată un târg de pe urma căruia nu poţi pierde. Iar ceea ce câştigi este într-adevăr nelimitat!

Dăruieşte-I oră de oră micul tău dar, de numai cinci minute. El va adăuga cuvintelor pe care le foloseşti în exersarea ideii de astăzi, profunda convingere şi certitudine care ţie îţi lipsesc.

Cuvintele Sale se vor împreuna cu ale tale, făcând din fiecare repetiţie a ideii de astăzi dedicare totală, făcută într-o încredere la fel de perfectă şi neşovăitoare precum este a Lui în tine.

Încrederea Sa în tine va lumina toate cuvintele pe care le rosteşti, şi vei trece dincolo de rezonanţa lor, către ceea ce ele înseamnă cu adevărat.

Astăzi, exersezi împreună cu El, atunci când spui:
"Voiesc să-mi accept rolul în planul de mântuire al lui Dumnezeu."

În fiecare răstimp de cinci minute pe care îl petreci cu El, Acesta îţi va primi toate cuvintele şi ţi le va înapoia strălucind toate de o credinţă şi o încredere atât de puternică şi de nestrămutată, încât vor lumina lumea cu speranţă şi voioşie.

Nu pierde nici o ocazie de a fi voiosul destinatar al darurilor Sale, ca să le poţi, la rândul tău, dărui astăzi, lumii.

Dăruieşte-I cuvintele, iar el va face restul. Te va face să-ţi înţelegi funcţia specială.

El va deschide calea spre fericire, iar pacea şi încrederea vor fi darurile Sale, răspunsul Său la cuvintele tale.

El îţi va confirma cu toată încrederea, bucuria şi certitudinea Sa, că ceea ce spui este adevărat.
Şi atunci vei căpăta convingerea prezenţei Aceluia care cunoaşte funcţia pe care o ai atât pe pământ, precum şi în Cer. Va fi cu tine în fiecare perioadă de exerciţiu pe care o împărtăşeşti cu El, preschimbând fiecare clipă a timpului pe care i-L oferi, în atemporalitate şi pace.

În decursul orei, caută să-ţi petreci timpul pregătindu-te, într-o bucurie anticipativă, pentru următoarele cinci minute pe care le vei petrece din nou cu El.
Repetă ideea de astăzi în timp ce aştepţi, apropierea, din nou, a răgazului fericit.
Repetă des ideea, şi nu uita că, de fiecare dată când o faci, ai îngăduit ca mintea să-ţi fie pregătită pentru răgazul fericit ce va urma.

Atunci când soseşte ceasul şi El este din nou prezent pentru a petrece un răstimp cu tine, fii recunoscător şi lasă deoparte toate obligaţiile pământeşti, toate gândurile mărunte şi ideile limitate, şi petrece din nou câteva clipe fericite cu El. Spune-I încă odată că accepţi rolul pe care El doreşte să ţi-l asumi şi pe care te va ajuta să-l îndeplineşti; iar El îţi va dărui siguranţa că doreşti într-adevăr această opţiune, pe care El a luat-o împreună cu tine şi tu împreună cu El.

15 martie 2018

"Eu sunt spirit."




Lecţia 97

"Eu sunt spirit."

Ideea de astăzi te identifică cu Unicul tău Sine.
Ea nu acceptă o identificare scindată, după cum nu încearcă să îmbine nişte factori contradictorii într-o ţesătură a unităţii. Ea pur şi simplu afirmă adevărul.

Exersează cât mai des acest adevăr, pentru că el îţi va aduce mintea de la conflict spre liniştitele plaiuri ale păcii. Nici un fior de spaimă nu poate pătrunde, căci mintea ta a fost absolvită de nebunie, odată ce a abandonat iluziile unei identităţi scindate.

Afirmăm din nou adevărul despre Sinele tău, Fiul cel sfânt al lui Dumnezeu, care odihneşte în tine, a cărui minte a fost redată lucidităţii.

Tu eşti spiritul care Îl întregeşte pe El Însuşi, împărtăşindu-i funcţia de Creator.

El este mereu cu tine, aşa cum tu eşti mereu cu El.

Astăzi încercăm să aducem realitatea şi mai aproape de mintea ta. De fiecare dată când exersezi, starea de conştienţă se apropie cât de cât; câteodată se întâmplă să câştigi o mie de ani şi chiar mai mult. Minutele pe care le oferi se multiplică de nenumărate ori, căci miracolul, deşi face uz de timp, nu se află sub stăpânirea acestuia.

Mântuirea este un miracol, primul şi ultimul; primul care este şi ultimul, fiind unul singur.

Tu eşti spiritul în a cărui minte locuieşte miracolul în care orice timp se opreşte; miracolul în sânul căruia un minut petrecut cu folosirea acestor idei devine un timp fără limită şi fără sfârşit.

Dăruieşte, aşadar, aceste minute cu dragă inimă, şi bizuie-te pe Cel care a promis că va pogorî asupra lor atemporalitatea.

El Îşi va oferi toată tăria Sa fiecărui mic efort pe care îl faci. Dăruieşte-I astăzi minutele de care are nevoie, pentru a te ajuta să înţelegi împreună cu El, că eşti spiritul care locuieşte în El şi care, prin Vocea Sa, îşi poartă chemarea spre fiecare fiinţă; îşi oferă vederea oricui cere; înlocuieşte eroarea cu simplul adevăr.

Sfântul Spirit va fi bucuros să primească din mâinile tale cele cinci minute ale fiecărei ore, pentru a le purta în jurul acestei lumi cuprinsă de durere şi dor, unde par să domnească chinul şi mizeria.
El nu va trece cu vederea nici o singură minte deschisă care voieşte să accepte darurile vindecătoare aduse de aceste minute, şi le va aşeza oriunde ştie că vor fi bine primite.
Ele vor spori în puterea lor de vindecare de fiecare dată când cineva le acceptă drept gânduri ale sale şi le foloseşte pentru a vindeca.

Astfel va fi înmulţit de mii şi chiar zeci de mii de ori fiecare dar pe care îl facem Sfântului Spirit. Iar atunci când acesta se va fi reîntors la tine, el va depăşi în putere micul tău dar, precum strălucirea soarelui eclipsează licărirea plăpândă a licuriciului preţ de o clipă şovăielnică, înainte de a se stinge.

Strălucirea statornică a acestei lumi rămâne, pentru a te conduce în afara întunericului; dar nici nu vei mai uita vreodată calea. Începe aceste exerciţii fericite spunând cuvintele pe care ţi le adresează Sfântul Spirit, şi lasă-le să reverbereze prin El în jurul lumii:
" Sunt Spirit, un Fiu sfânt al lui Dumnezeu. Eliberat de toate limitele, ocrotit, vindecat, întregit, Liber să iert, liber să mântuiesc lumea."

Găsindu-şi expresia prin tine, Sfântul Spirit va accepta acest dar ce l-ai primit de la El, îi va spori puterea şi ţi-l va înapoia.

Oferă-I astăzi, cu bucurie, fiecare perioadă de exersare.

Şi El îţi va vorbi, aducându-ţi aminte că eşti spirit, una cu El şi cu Dumnezeu, cu fraţii tăi şi cu Sinele tău.

Ascultă-I asigurarea încurajatoare de fiecare dată când rosteşti cuvintele pe care El ţi le oferă astăzi, şi îngăduie-I să spună minţii tale că ele sunt adevărate. Foloseşte-le împotriva ispitei; vei evita astfel tristele ei consecinţe care, dacă cedezi credinţei că eşti altceva decât spirit, sunt inevitabile.

Astăzi Sfântul Spirit îţi dăruieşte pace.
Primeşte cuvintele Sale, şi oferă-I-le Lui.



LECŢIA anterioară__

*******


12 martie 2018

"Mântuirea vine de la Unicul meu Sine."



Lecţia 96

"Mântuirea vine de la Unicul meu Sine."

Deşi eşti Unicul Sine, tu trăieşti experienţa stării de a fi doi: deopotrivă bun şi rău, iubitor şi urâcios, minte şi trup.

Această senzaţie de a fi scindat în părţi contrarii induce sentimente de conflict acut şi constant, şi conduce la încercări frenetice de a reconcilia aspectele contradictorii ale acestei perceperi de sine. Ai căutat multe soluţii de acest gen, şi nici una din ele nu a izbutit. Contrariile pe care le găseşti în tine nu vor fi niciodată compatibile.
Doar Unul există.

Faptul că adevărul şi iluzia nu pot fi reconciliate oricât de mult şi oricum am încerca, indiferent ce mijloace foloseşti şi indiferent cum vezi problema trebuie acceptat, dacă vrei să fii mântuit. Până când nu vei fi acceptat aceasta, vei încerca realizarea unui şir nesfârşit de ţeluri pe care nu le poţi atinge; vei întreprinde serii absurde de cheltuieli de timp şi de efort, de speranţă şi de îndoială, fiecare la fel de inutilă ca cea precedentă şi la fel de sortită eşecului ca şi cea următoare.

Problemele care nu au nici un înţeles nu pot fi rezolvate în cadrul în care au fost puse. Două sine-uri care se află în conflict nu pot fi puse în concordanţă, iar binele şi răul nu au nici un termen comun. Acel sine pe care tu l-ai făcut nu poate fi niciodată Sinele tău, după cum Sinele tău nu poate fi scindat, fără a mai înceta să mai fie Ceea Ce este şi Ceea Ce trebuie să fie pentru totdeauna.

O minte şi un trup nu pot coexista. 
Nu încerca să le împaci, pentru că una neagă realitatea celuilalt.

Dacă eşti trup fizic, mintea ta a ieşit din propriu-ţi concept despre sine, fiindcă nu mai are loc pentru a mai face cu adevărat parte din tine.

Dacă eşti spirit, atunci trupul trebuie să fie lipsit de sens pentru realitatea ta. Spiritul face uz de minte ca mijloc pentru a-I găsi o expresie Sinelui său. Iar mintea care serveşte spiritul, este împăcată şi plină de bucurie.

Puterea ei vine din spirit, ea îndeplinindu-şi astfel funcţia cu bucurie. Însă, mintea se poate, de asemenea, considera despărţită de spirit, percepându-se înăuntrul unui trup pe care îl confundă cu ea însăşi.

În afara funcţiei sale, mintea nu-şi află pacea şi fericirea este străină gândurilor sale. Cu toate acestea, mintea despărţită de spirit nu poate gândi. Ea şi-a renegat Sursa tăriei şi se vede neajutorată, limitată şi slabă. Disociată de propria ei funcţie, ea socoteşte că este singură şi separată, atacată de armate întregi care se îndreaptă împotriva ei, ascunzându-se de acestea la adăpostul fragil al trupului.

Acum ea este constrânsă să împace ceea ce este de-o seamă cu ceea ce nu este de-o seamă ("capra cu varza"), crezând că acesta îi este rostul.
Nu mai pierde timpul cu asta.

Cine poate rezolva conflictele stupide pe care ni le prezintă un vis? 
Ce ar putea însemna rezolvarea lor, privind în lumina adevărului? 
Cărui scop ar putea servi? 
Care este rostul rezolvării lor?

Mântuirea nu poate preface iluziile în realitate, nici nu rezolva o problemă care nu există. Tu speri, pesemne, că mântuirea poate să facă toate acestea.

Ai vrea ca planul lui Dumnezeu pentru izbăvirea scumpului Său Fiu să-i aducă durere, în loc să-l pună în libertate? Sinele tău reţine gândurile Sale, şi acestea rămân în propria-ţi minte şi în mintea lui Dumnezeu.

Sfântul Spirit păstrează mântuirea în mintea ta, oferindu-i calea către pace.

Mântuirea este un gând pe care îl împărtăşeşti cu Dumnezeu, deoarece Vocea Sa la acceptat pentru tine şi a răspuns în numele tău că aceasta sa şi împlinit.

Astfel, mântuirea este păstrată printre gândurile pe care Sinele tău le îndrăgeşte şi le nutreşte pentru tine.

Vom încerca astăzi să găsim acest gând, a cărui prezenţă în mintea ta este garantată de Cel care îţi vorbeşte de Unicul tău Sine. Cele cinci minute de exersare ale fiecărei ore vor constitui o căutare a Sa înăuntrul minţii tale. Mântuirea vine de la acest Unic Sine prin intermediul Aceluia care este puntea între mintea ta şi acest Sine. Aşteaptă cu răbdare, şi lasă-L pe el să-ţi vorbească de Sinele tău şi despre toate câte le poate face propria-ţi minte, odată restituită acestui Sine şi liberă să slujească Voii Sale.

Începe prin a spune:
"Mântuirea vine de la Unicul meu Sine. Gândurile Sale îmi stau la dispoziţie."

Caută apoi gândurile Sinelui şi revendică-le, ele aparţinându-ţi.

Acestea sunt propriile tale gânduri adevărate, pe care le-ai renegat, lăsându-ţi mintea să rătăcească printr-o lume a viselor, pentru a găsi nişte iluzii cu care să le înlocuiască. Aici se află gândurile tale, singurele pe care le ai.

Mântuirea este unul dintre aceste gânduri; găseşte-o acolo. Dacă reuşeşti, gândurile care îţi vin, îţi vor spune că eşti salvat şi că mintea şi-a găsit funcţia pe care a căutat s-o piardă. Sinele tău o va saluta cu bucurie şi îi va dărui pacea. Restabilită în tărie, ea se va revărsa, din nou, dinspre spirit către spiritul din toate lucrurile, create de Spirit ca fiind El Însuşi.

Mintea ta va binecuvânta toate lucrurile. Odată confuzia terminată, tu eşti restabilit, căci ţi-ai regăsit Sinele.

Sinele tău ştie că astăzi nu poţi da greş. Poate că mintea ta va mai rămâne o scurtă vreme nesigură. Asta să nu te înspăimânte.

Sinele tău va păstra pentru tine bucuria pe care o resimte, tu devenind cât de curând pe deplin conştient că ea îţi aparţine.

De fiecare dată când petreci cinci minute din oră căutându-L pe Cel care îţi împreunează mintea cu Sinele, tu îi oferi altă comoară în păstrare pentru tine.

De fiecare dată când îi spui minţii tale frenetice că mântuirea vine de la Unicul tău Sine, vei mai adăuga o comoară belşugului tău în creştere.
Şi tot belşugul va fi dăruit oricui îl cere şi voieşte să accepte darul. Reflectează, numai, cât de mult ţi se dăruieşte astăzi ca să dăruieşti, pentru aţi fi dăruit!






*******




5 martie 2018

"Sunt Unicul Sine, unit cu Creatorul meu."




Lecţia 95

"Sunt Unicul Sine, unit cu Creatorul meu."

Ideea de astăzi te descrie cu acurateţe aşa cum te-a creat Dumnezeu. Eşti unul în cuprinsul tău şi unit cu El. A ta este unitatea întregii creaţii. Unitatea ta desăvârşită face ca schimbarea să fie imposibilă în tine.

Tu nu accepţi acest fapt şi întârzii să-ţi dai seama că aşa este, numai datorită credinţei tale că deja te-ai schimbat. Te vezi pe tine însuţi ca fiind o parodie ridicolă după creaţia lui Dumnezeu: slab, vicios, urât şi păcătos, mizerabil, asaltat de durere.

Aşa arată versiunea ta despre tine însuţi: un sine divizat în multe părţi beligerante, separate de Dumnezeu şi abia ţinute laolaltă de făcătorul lui eratic şi capricios, căruia i te închini.

Acesta nu aude rugăciunile tale, căci este surd.
Nu vede unitatea în tine, căci este orb.
Nu înţelege că tu eşti Fiul lui Dumnezeu, căci este fără simţire şi nu înţelege nimic.

Astăzi vom încerca să fim conştienţi doar de ceea ce are putinţa de a auzi şi vedea, de ceea ce este clar ca bună ziua. Vom îndrepta din nou exerciţiile către atingerea Unicului tău Sine, care este unit cu Creatorul său.

Încercăm azi din nou, cu răbdare şi speranţă.
Folosirea primelor cinci minute ale fiecărei ore active pentru a exersa ideea zilei prezintă avantaje speciale pentru stadiul de învăţare în care te afli în prezent.

E dificil în acest moment să nu-ţi laşi mintea să hoinărească, atunci când este pusă la exerciţii prelungite. Desigur, ţi-ai dat deja seama de aceasta.

Ai observat în ce măsură îţi lipseşte disciplina mentală şi în ce măsură ai nevoie de antrenarea minţii. Este necesar să fii conştient de acest lucru, deoarece constituie un obstacol serios în calea avansării tale.

Perioadele de exersare mai scurte, dar frecvente, prezintă în acest moment alte avantaje pentru tine. Pe lângă recunoaşterea dificultăţilor pe care le ai în susţinerea atenţiei, trebuie să fi observat de asemenea că, dacă nu ţi se aduce aminte în mod frecvent de ţelul tău, ai tendinţa să-l dai uitării pentru lungi perioade de timp.

Adesea nu reuşeşti să-ţi aminteşti aplicaţiile scurte ale ideii zilei, şi nu ţi-ai format încă obiceiul de a folosi ideea ca reacţie automată la ispită.

În această etapă, o structură îţi este, aşadar, necesară, planificată astfel încât să cuprindă frecvente aduceri aminte ale ţelului tău, precum şi încercări regulate de a-l atinge.

Regularitatea în termeni de timp nu este cerinţa ideală pentru cea mai salutară formă de exersare în ale mântuirii. Totuşi, este avantajoasă pentru cei a căror motivaţie este inconsistentă şi care opun mare rezistenţă învăţării.

De aceea, ne vom ţine, pentru o vreme, de perioadele de exersare a câte cinci minute pe oră, îndemnându-te să omiţi cât mai puţine cu putinţă. Utilizarea primelor cinci minute ale orei va fi deosebit de folositoare, de vreme ce impune o structură mai fermă.

Nu folosi, însă, abaterile ocazionale de la acest program ca scuză de a nu reveni la el cât mai repede cu putinţă.
S-ar putea, foarte probabil, să existe tentaţia de a considera ziua ca pierdută, dat fiind că ai omis să faci lucrul cerut. Dar această tentaţie trebuie doar recunoscută ca fiind ceea ce este: refuzul tău de a permite ca greşelile să-ţi fie corectate, precum şi absenţa bunăvoinţei de a încerca din nou.

Sfântul Spirit nu este încurcat de greşelile tale în funcţia Sa de Învăţător. El poate fi reţinut numai de către lipsa disponibilităţii tale în a te detaşa de ele. Hai să fim hotărâţi; de aceea, mai ales pentru următoarea săptămână şi ceva, să avem bunăvoinţa de a ne ierta scăderile în sârguinţă şi neglijarea instrucţiunilor pentru exersarea ideii zilei.

Această toleranţă faţă de slăbiciune ne va permite mai curând să o trecem cu vederea, decât să-i acordăm puterea de a ne întârzia procesul de învăţare. Dacă-i acordăm slăbiciunii puterea de a face astfel, noi o privim ca pe o tărie şi confundăm tăria cu slăbiciunea.

Când nu reuşeşti să te conformezi cerinţelor acestui curs, nu înseamnă decât că ai făcut o greşeală. Aceasta se cere corectată, şi atât.

A permite unei greşeli să continue, înseamnă a face greşeli în plus, bazate pe prima şi întărind-o pe aceasta.

Tocmai acest proces trebuie înlăturat, fiind un alt mod de a apăra iluziile împotriva adevărului. Abandonează aceste erori, recunoscându-le drept ceea ce sunt. Sunt tentative de a te ţine în inconştienţa faptului că eşti Unicul Sine, unit cu Creatorul tău, una cu fiecare aspect al creaţiei, nelimitat în putere şi pace.

Acesta este adevărul, şi nimic altceva nu este adevărat.

Astăzi vom afirma din nou acest adevăr, încercând să ajungem în acel loc din tine unde nu există nici o îndoială că numai asta este adevărat. Începe perioadele de exersare de astăzi cu această asigurare încurajatoare, oferită minţii tale cu toată certitudinea de care eşti în stare: 
"Sunt Unicul Sine, unit cu Creatorul meu, Una cu fiecare aspect ale creaţiei, nelimitat în putere şi pace."

Închide apoi ochii şi spuneţi din nou, încet, cu profunzime, străduindu-te să laşi înţelesul cuvintelor să ţi se afunde în minte, înlocuind false idei:
"Sunt Unicul Sine."

Repetă aceasta de câteva ori, apoi încearcă să simţi înţelesul pe care îl evocă cuvintele.

Eşti Unicul Sine, unit şi în siguranţă, în lumină, bucurie şi pace.
Eşti Fiul lui Dumnezeu, Unicul Sine, cu Un Creator şi un ţel: de a aduce conştienţa acestei Unităţi tuturor minţilor, astfel încât adevărata creaţie să poată extinde Totalitatea şi Unitatea lui Dumnezeu.

Eşti Unicul Sine, complet, vindecat şi întreg, având puterea de a ridica giulgiul întunericului de pe faţa lumii şi de a scoate la iveală lumina din tine, pentru a demonstra lumii adevărul despre tine însuţi.

Eşti Unicul Sine, în armonie perfectă cu tot ce este, şi cu tot ce va fi.

Eşti Unicul Sine, Fiul cel sfânt al lui Dumnezeu, unit cu toţi fraţii tăi într-acest Sine; unit cu Tatăl tău întru Voia Sa.

Simte în tine acest Unic Sine, lasă-L să risipească în strălucirea Sa toate iluziile şi îndoielile tale.

Acesta este Sinele tău, Fiul lui Dumnezeu Însuşi, neprihănit precum Creatorul său, tăria Sa aflându-se înăuntrul tău şi iubirea Lui fiind a ta pentru totdeauna.

Eşti Unicul Sine şi-ţi este dat să simţi acest Sine înăuntrul tău şi să-ţi alungi toate iluziile din această singură Minte, care este chiar acest Sine, adevărul cel sfânt din tine.

Nu te lăsa astăzi pradă uitării. Avem nevoie de ajutorul tău; de mica ta contribuţie în a aduce fericire întregii lumi. Şi Cerul se bizuie pe tine, având încrederea că astăzi te vei strădui. Împărtăşeşte-i aşadar, certitudinea, căci a ta este. Fii vigilent. Nu te lăsa pradă uitării. Pe parcursul zilei nu uita de ţelul tău.

Repetă ideea de astăzi cât mai des cu putinţă şi înţelege că, de fiecare dată când o faci, cineva aude glasul speranţei, freamătul adevărului în mintea sa, foşnetul blând al aripilor păcii.

Recunoaşterea, de către tine, a faptului că eşti Unicul Sine, unit cu Tatăl tău, este o chemare adresată întregii lumi de a fi una cu tine.
Cu oricine te întâlneşti astăzi, nu uita să-i împărtăşeşti făgăduinţa ideii de astăzi, spunându-i:
"Eşti Unicul Sine, împreună cu mine, Unit cu Creatorul nostru în acest Sine. Te cinstesc datorită a Ceea Ce Sunt, Şi datorită a Ceea Ce este El, Cel care ne iubeşte pe amândoi ca pe unul."





*******