23 ianuarie 2018

"Numai planul de mântuire al lui Dumnezeu va izbuti."


Lecţia 86

Iată ideile de recapitulat pentru astăzi:

"Numai planul de mântuire al lui Dumnezeu va izbuti."

Nu are nici un sens să caut mântuirea aiurea.
Am văzut-o în mulţi oameni şi în multe lucruri, dar când am întins mâna spre ea, nu o aflam acolo.
Greşisem, crezând că ştiu ce este. Nu voi mai căuta aiurea, în van.

Numai planul lui Dumnezeu pentru mântuire va izbuti.

Mă voi lăsa cuprins de bucuria faptului că planul Lui nu poate niciodată da greş.

Iată câteva forme sugerate pentru aplicarea ideii de astăzi: 
"Planul lui Dumnezeu pentru mântuire mă va mântui de felul cum percep acest lucru (această situaţie)."
"Acest lucru (această situaţie) nu este o excepţie în planul lui Dumnezeu pentru mântuirea mea."
"Fie să percep acest lucru (această situaţie) în lumina planului de mântuire al lui Dumnezeu."
"Reproşurile sunt un atac la adresa planului de mântuire al lui Dumnezeu."

Reproşurile sunt o încercare de a dovedi că planul de mântuire al lui Dumnezeu nu va izbuti.
Însă numai planul Lui va izbuti. Nutrind reproşuri, îmi exclud astfel din conştienţă singura mea speranţă de mântuire. Nu mai vreau să-mi zădărnicesc propriile interese în modul acesta dement.

Vreau să accept planul de mântuire al lui Dumnezeu şi să fiu fericit.

Aplicaţiile concrete ale ideii de astăzi ar putea lua următoarea formă:
"În timp ce privesc acest lucru (această situaţie), aleg între o percepţie eronată şi mântuire."
"Dacă văd motive de reproş în acest lucru (această situaţie), nu voi vedea motive pentru mântuirea mea." 
"Acest lucru (această situaţie) reclamă mântuire, nu atac."

 Vom avea o perioadă mai lungă de exersare şi altele mai scurte şi mai frecvente, în timpul cărora vom exersa fiecare dintre cele două idei.

Perioadele mai lungi de exersare se vor conforma acestei forme generale: rezervă-ţi cam cincisprezece minute pentru fiecare din ele şi începe prin a te gândi la ideile zilei şi la comentariile incluse în teme. Dedică între trei şi patru minute citirii lor fără grabă, chiar de mai multe ori - dacă doreşti, apoi închide ochii şi ascultă.

Repetă prima frază a perioadei de exersare dacă simţi cumva că mintea ţi-o ia razna, însă încearcă să-ţi petreci cea mai mare parte a timpului ascultând liniştit, dar cu atenţie. Te aşteaptă un mesaj. Fii încrezător că îl vei primi.

Aminteşte-ţi că el îţi aparţine şi că îl vrei. Nu-ţi lăsa intenţia să se clatine în faţa gândurilor care te distrag. Dă-ţi seama că, oricare ar fi forma sub care ar apare, ele nu au nici un înţeles şi nici o putere.
Înlocuieşte-le cu afirmarea hotărârii tale de a reuşi.

Nu uita că voia ta are putere asupra tuturor fanteziilor şi viselor. Încrede-te că ea te va scoate la liman, purtându-te dincolo de toate acestea. Priveşte toate aceste perioade de exersare ca fiind consacrate căii, adevărului şi vieţii.

Refuză să fii abătut din drum de digresiuni, iluzii şi gândurile morţii. Te-ai consacrat mântuirii. Fii hotărât, zi de zi, să nu îţi laşi funcţia neîndeplinită.

Reafirmă-ţi atitudinea hotărâtă şi în perioadele mai scurte de exersare, folosind forma iniţială a ideii pentru aplicaţii generale, precum şi forme mai specifice, dacă e nevoie. În comentariile care urmează enunţării ideilor sunt incluse câteva forme specifice.

Acestea, totuşi, sunt numai nişte sugestii.
Nu cuvintele anume pe care le foloseşti contează. 




***



19 ianuarie 2018

"Reproşurile mele ascund lumina lumii din mine."



Lecţia 85

Recapitularea de astăzi va parcurge următoarele idei:

"Reproşurile mele ascund lumina lumii din mine."

Reproşurile mele îmi arată ceea ce nu se află nicăieri şi îmi ascund ceea ce aş vrea să văd. Odată recunoscut acest lucru, ce nevoie mai am de reproşurile mele?

Ele mă ţin în întuneric şi ascund lumina.
Reproşurile şi lumina nu pot merge împreună, dar lumina şi viziunea trebuie să fie împreunate, pentru ca eu să pot vedea.

Pentru a vedea, trebuie să mă lepăd de reproşuri.
Vreau să văd, iar acesta va fi mijlocul prin care voi reuşi.

Aplicaţii specifice ale acestei idei ar putea fi făcute sub aceste forme:
"Să nu folosesc aceasta ca o piedică în calea văzului." 
"Lumina lumii va risipi toate acestea."
"Nu am nevoie de aceasta. Vreau să văd."
"Mântuirea mea vine de la mine."

Astăzi voi recunoaşte unde se află mântuirea mea.
Se află în mine, deoarece Sursa ei se află acolo.
Nu şi-a părăsit Sursa şi, ca atare, nu a putut să-mi părăsească mintea.
Nu o voi căuta în afara mea. Ea nu se găseşte afară, ca apoi să fie adusă înăuntru; ci dinăuntrul meu, ea se va întinde dincolo de toate, iar tot ce văd va reflecta numai şi numai lumina care străluceşte în mine şi în ea însăşi.

Aceste forme ale ideii sunt adecvate pentru aplicaţii mai specifice:
"Să nu mă las ispitit de acest lucru (această situaţie), aşteptând din altă parte, şi nu de la mine, mântuirea mea."
"Nu voi îngădui acestui (acestei situaţii) să stea în calea conştientizării Sursei mântuirii mele."

"Acest lucru (această situaţie) nu deţine nici o putere pentru a îndepărta de la mine mântuirea." 




***



15 ianuarie 2018

"Iubirea m-a creat ca pe Sine Însăşi."



Lecţia 84

Iată ideile pentru recapitularea de astăzi:

"Iubirea m-a creat ca pe Sine Însăşi."

Sunt asemănător Creatorului meu.

Nu pot pătimi, nu pot suferi pierderi şi nu pot muri.

Nu sunt trup. Vreau să recunosc astăzi realitatea mea.

Nu mă voi închina unor idoli şi nici nu-mi voi înălţa propriul concept despre sine ca să-mi înlocuiască Sinele.

Sunt asemănător Creatorului meu. Iubirea m-a creat ca pe Sine Însăşi.

S-ar putea să găseşti aceste forme specifice folositoare în aplicarea ideii:
"Să nu văd în acest lucru (această situaţie) o iluzie despre mine însumi."
"În timp ce privesc acest lucru (această situaţie), să-mi aduc aminte de Creatorul meu."
"Creatorul meu nu a creat acest lucru (această situaţie) aşa cum le văd eu."
"Iubirea nu reproşează nimic."

Reproşurile sunt cu totul şi cu totul străine de iubire. Reproşurile atacă iubirea, ţinându-i lumina obscură.
Dacă nutresc reproşuri, atac iubirea şi, ca atare, Sinele meu. Sinele meu îmi devine, astfel, străin.
Sunt hotărât să nu îmi atac Sinele, ca să-mi pot aduce aminte cine sunt.

Pentru aplicarea ideii de astăzi, ar fi utile aceste forme specifice:
"Acest lucru (această situaţie) nu este o justificare pentru a-mi nega Sinele."
"Nu mă voi folosi de acest lucru (această situaţie) pentru a ataca iubirea."

"Să nu mă las ispitit de acest lucru (această situaţie) ca să mă atac pe mine însumi". 




***



11 ianuarie 2018

"Singura mea funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu."



Lecţia 83

Să recapitulăm astăzi aceste idei:

"Singura mea funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu."

Nu am altă funcţie decât cea hărăzită mie de Dumnezeu.
Recunoaşterea acestui fapt mă eliberează de tot conflictul, întrucât îmi dă de înţeles că nu pot avea ţeluri contradictorii.

Cu un singur scop, am mereu certitudinea a ceea ce să fac, ce să spun şi ce să gândesc.

Toată îndoiala trebuie să dispară, atunci când încuviinţez faptul că singura mea funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu.

Aplicaţii mai specifice ale acestei idei ar putea lua aceste forme:
"Perceperea acestui lucru (acestei situaţii) nu îmi schimbă funcţia."
"Acest lucru (această situaţie) nu îmi dă altă funcţie decât cea hărăzită mie de Dumnezeu."
"Să nu uzez de acest lucru (această situaţie), ca să-mi justific o funcţie pe care Dumnezeu nu mi-a hărăzit-o." 
"Fericirea mea şi funcţia mea sunt una."

Toate lucrurile care vin de la Dumnezeu sunt unul.
Ele vin de la Cel Ce Este Unul şi trebuie primite ca fiind unul.

Îndeplinirea funcţiei mele este fericirea mea, întrucât ambele vin de la aceeaşi Sursă. Iar eu trebuie să învăţ să recunosc ceea ce mă face fericit, dacă e să găsesc fericirea.

Iată câteva forme folositoare pentru aplicări specifice: 
"Acest lucru (această situaţie) nu îmi poate separa fericirea de funcţia mea."
"Singularitatea fericirii şi funcţiei mele rămâne total neafectată de aceasta."

"Nimic, inclusiv acest lucru (această situaţie), nu poate justifica iluzia că fericirea mi-ar fi despărţită de funcţia mea." 




***



9 ianuarie 2018

"Lumina lumii aduce pace fiecărei minţi prin iertarea mea."



Lecţia 82

Astăzi vom recapitula aceste idei:

"Lumina lumii aduce pace fiecărei minţi prin iertarea mea."

Iertarea mea este mijlocul prin care lumina lumii îşi găseşte expresia prin mine.

Iertarea mea este mijlocul prin care devin conştient de lumina lumii din mine.

Iertarea mea este mijlocul prin care lumea este vindecată, împreună cu mine însumi.

Fie, aşadar, să iert lumea, ca ea să fie vindecată împreună cu mine.

Sugestii pentru forme specifice de aplicare a acestei idei:
"Fie ca pacea să se extindă de la mintea mea la a ta, (nume)."
"Eu împărtăşesc lumina lumii cu tine, (nume)."
"Prin iertarea mea pot vedea acest lucru (această situaţie ) aşa cum sunt."
"Fie să nu-mi uit funcţia."

Nu vreau să uit de funcţia mea, deoarece vreau să-mi aduc aminte de Sinele meu.

Nu îmi pot îndeplini funcţia dacă uit de ea. Iar dacă nu îmi îndeplinesc funcţia, nu voi trăi bucuria pe care Dumnezeu mi-o hărăzeşte.

Forme specifice adecvate acestei idei cuprind următoarele:
"Să nu fac uz de acest lucru (această situaţie) pentru a-mi ascunde funcţia de mine."
"Voi folosi acest lucru (această situaţie) ca prilej pentru a-mi îndeplini funcţia."

"Acest lucru (această situaţie) ar putea ameninţa ego-ul meu, dar nu-mi poate schimba funcţia într-un fel sau altul." 




***



5 ianuarie 2018

"Eu sunt lumina lumii."



Recapitulare II

Suntem gata acum pentru o nouă recapitulare.

Vom începe acolo unde ne-a lăsat recapitularea precedentă, şi ne vom ocupa zilnic de două idei. Prima parte a fiecărei zile va fi dedicată uneia dintre aceste idei, pentru ca ultima parte a zilei să fie dedicată celeilalte.

Vom avea o perioadă mai lungă de exersare şi altele mai scurte şi mai frecvente, în timpul cărora vom exersa fiecare dintre cele două idei.

Perioadele mai lungi de exersare se vor conforma acestei forme generale: rezervă-ţi cam cincisprezece minute pentru fiecare din ele şi începe prin a te gândi la ideile zilei şi la comentariile incluse în teme. Dedică între trei şi patru minute citirii lor fără grabă, chiar de mai multe ori - dacă doreşti, apoi închide ochii şi ascultă.

Repetă prima frază a perioadei de exersare dacă simţi cumva că mintea ţi-o ia razna, însă încearcă să-ţi petreci cea mai mare parte a timpului ascultând liniştit, dar cu atenţie. Te aşteaptă un mesaj. Fii încrezător că îl vei primi.

Aminteşte-ţi că el îţi aparţine şi că îl vrei. Nu-ţi lăsa intenţia să se clatine în faţa gândurilor care te distrag. Dă-ţi seama că, oricare ar fi forma sub care ar apare, ele nu au nici un înţeles şi nici o putere.
Înlocuieşte-le cu afirmarea hotărârii tale de a reuşi.

Nu uita că voia ta are putere asupra tuturor fanteziilor şi viselor. Încrede-te că ea te va scoate la liman, purtându-te dincolo de toate acestea. Priveşte toate aceste perioade de exersare ca fiind consacrate căii, adevărului şi vieţii.

Refuză să fii abătut din drum de digresiuni, iluzii şi gândurile morţii. Te-ai consacrat mântuirii. Fii hotărât, zi de zi, să nu îţi laşi funcţia neîndeplinită.

Reafirmă-ţi atitudinea hotărâtă şi în perioadele mai scurte de exersare, folosind forma iniţială a ideii pentru aplicaţii generale, precum şi forme mai specifice, dacă e nevoie. În comentariile care urmează enunţării ideilor sunt incluse câteva forme specifice.

Acestea, totuşi, sunt numai nişte sugestii.
Nu cuvintele anume pe care le foloseşti contează.


Lecţia 81

Ideile noastre de recapitulat pentru astăzi sunt:
"Eu sunt lumina lumii."

Cât de sfânt sunt eu, căruia i-a fost dată funcţia de a lumina lumea!

Fie ca în faţa sfinţeniei mele să fiu cuprins de liniştea tăcerii.
În lumina ei blândă, fie ca toate conflictele mele să dispară.

În pacea ei, fie să-mi aduc aminte cine sunt.

Câteva forme specifice pentru aplicarea acestei idei atunci când par să apară nişte dificultăţi anume, ar fi:
"Fie să nu ascund lumina lumii din mine."   
"Fie ca lumina lumii să răzbată prin această aparenţă."
"Această umbră se va risipi în faţa luminii."
"Iertarea îmi este funcţia ca lumină a lumii."

Tocmai prin acceptarea funcţiei mele voi vedea lumina lumii în mine.

Iar în această lumină, funcţia mea va sta, clar şi absolut neambiguu, în faţa vederii mele.

Acceptarea mea nu se bizuie pe faptul că îmi dau seama sau nu de funcţia pe care o am, întrucât nu înţeleg încă iertarea.

Totuşi, sunt încredinţat că, în lumină, o voi vedea aşa cum este.

Forme specifice pentru folosirea ideii ar putea include:
"Fie ca acest lucru (această situaţie) să mă ajute să înţeleg ce înseamnă iertarea."
"Fie să nu îmi separ funcţia de voia mea."
"Nu voi folosi acest lucru (această situaţie) pentru un scop străin mie." 


LECŢIA anterioară__


***



4 ianuarie 2018

"Fie să recunosc faptul că problemele mi-au fost rezolvate."


Lecţia 80

"Fie să recunosc faptul că problemele mi-au fost rezolvate."

Dacă binevoieşti să-ţi recunoşti problemele, vei recunoaşte faptul că nu ai probleme. Unicei tale probleme centrale i s-a răspuns, iar altă problemă nu ai. Prin urmare, trebuie să fii împăcat.

Mântuirea depinde aşadar de recunoaşterea acestei unice probleme şi de înţelegerea faptului că ea a şi fost rezolvată. O singură problemă, o singură soluţie. Mântuirea s-a isprăvit.

Slobozenia de tot conflictul îţi aparţine. Acceptă faptul acesta şi eşti gata să îţi ocupi locul de drept în planul de mântuire al lui Dumnezeu. Unica ta problemă a fost rezolvată!

Repetă mereu astăzi gândul acesta în sinea ta, cuprins de recunoştinţă şi convingere. Ţi-ai recunoscut unica problemă, deschizând astfel calea Sfântului Spirit spre a-ţi da răspunsul lui Dumnezeu. Ai lăsat deoparte amăgirea şi ai văzut lumina adevărului. Ai acceptat mântuirea pentru tine, aducând problema laolaltă cu răspunsul. Şi poţi recunoaşte răspunsul, întrucât problema a fost identificată.

Astăzi eşti îndreptăţit la pace.

O problemă care a fost rezolvată nu te mai poate îngrijora.

Fii numai decis să nu uiţi ce îţi aduce aminte de asta.

O singură problemă, o singură soluţie.

Acceptă pacea pe care o aduce această simplă afirmaţie.

În perioadele de exersare de mai lungă durată de astăzi vom revendica pacea care trebuie să fie a noastră, odată ce problema şi răspunsul au fost aduse laolaltă.

Problema trebuie să fi dispărut, pentru că răspunsul lui Dumnezeu nu poate da greş.

Odată ce ai recunoscut una, ai recunoscut-o şi pe cealaltă.

Soluţia este inerentă problemei.

Ţi s-a răspuns şi ai acceptat răspunsul.

Eşti mântuit.

Lasă acum să ţi se dea pacea pe care ţi-o aduce acceptarea ta.

Închide-ţi ochii şi primeşte-ţi răsplata.
Recunoaşte faptul că problemele tale au fost rezolvate. Recunoaşte că ai ieşit din conflict; eşti liber şi împăcat.

Mai presus de toate, reaminteşte-ţi că ai o singură problemă şi că problema are o singură soluţie.
Aici se află simplitatea mântuirii. De aceea, reuşita ei este garantată.

Încurajează-te astăzi deseori cu faptul că problemele tale au fost rezolvate. Repetă ideea cu profundă convingere, cât mai des posibil. Şi, mai ales, nu uita să aplici ideea de azi la orice problemă specifică care ar putea să se ivească.

Spune imediat:
"Fie să recunosc faptul că această problemă a fost rezolvată."


Astăzi să fim hotărâţi să nu facem colecţie de reproşuri. Să fim hotărâţi a fi liberi de probleme care nu există. Mijlocul: simpla onestitate. Nu te amăgi în privinţa conţinutului problemei, şi vei recunoaşte, în mod necesar, că problema a fost rezolvată. 








28 decembrie 2017

"Fie să recunosc problema, ca să poată fi rezolvată."


Lecţia 79

"Fie să recunosc problema, ca să poată fi rezolvată."

O problemă nu poate fi rezolvată dacă nu ştii care este problema. Chiar dacă este deja rezolvată, încă vei avea problema pentru că nu îţi dai seama că ea este deja rezolvată.

Oricine din această lume pare să îşi aibă problemele lui speciale. Însă toate sunt una şi aceeaşi şi trebuie recunoscute ca una singură, dacă e să fie acceptată unica soluţie ce le rezolvă pe toate.

Cine poate să-şi da seama că o problemă a fost rezolvată dacă mai crede că problema este alta? Chiar dacă i se dă răspunsul, el nu îi poate vedea relevanţa. Iată situaţia în care te găseşti acum. Ai răspunsul, dar nu eşti încă sigur care este problema.

Pari să fii confruntat cu un lung şir de probleme diferite şi, cum scapi de una, următoarea apare. Par să nu aibă sfârşit. Nici o clipă nu te simţi complet liber de probleme şi împăcat. Tentaţia de a privi problemele ca fiind multiple este tentaţia de a păstra problema separării nerezolvată.

Lumea pare să te confrunte cu o multitudine de probleme, fiecare cerând un răspuns diferit. Această percepţie te pune într-o situaţie în care modul tău de rezolvare a problemelor trebuie să fie inadecvat, iar efectul inevitabil.

Nimeni nu ar putea rezolva toate problemele pe care pare să le conţină lumea. Ele par să se afle la atât de multe nivele, sub atât de multe forme variabile şi cu un conţinut atât de variat, încât te confruntă cu o situaţie imposibilă. Groaza şi deprimarea sunt inevitabile când dai cu ochii de ele. Unele răsar pe neaşteptate, chiar când crezi că le-ai rezolvat pe cele anterioare.

Altele rămân nerezolvate, adunate sub norul renegării, ridicându-se să te bântuie din când în când, numai pentru a fi ascunse din nou, tot nerezolvate. Toată această complexitate nu reprezintă decât o încercare disperată de a nu recunoaşte problema şi, ca atare, de a nu lăsa să fie rezolvată. Dacă ţi-ai putea da seama că singura ta problemă este separarea, indiferent de forma pe care o ia, ai putea accepta răspunsul, întrucât i-ai vedea relevanţa. Percepând constanta subadiacentă a tuturor problemelor cu care pari să te confrunţi, ai înţelege că ai mijloacele de a le rezolva pe toate. Şi ai folosi mijloacele, deoarece recunoşti problema.

În perioadele noastre mai lungi de practică de astăzi, vom întreba care este problema şi care îi este răspunsul. Nu vom presupune că ştim deja.
Vom încerca să ne eliberăm minţile de toate multiplele feluri diferite de probleme pe care credem că le avem. Vom încerca să ne dăm seama că avem numai o singură problemă, pe care nu am reuşit să o recunoaştem.
Vom întreba care este problema şi vom aştepta răspunsul. Ni se va spune. Apoi, vom întreba care este soluţia problemei. Şi ni se va spune.

Exerciţiile de astăzi vor fi încununate de succes în măsura în care nu insişti să defineşti problema. Poate nu vei reuşi să te dispensezi de toate ideile tale preconcepute, dar nici nu este necesar. Tot ce este necesar este să întreţii anumite dubii în legătură cu realitatea versiunii tale privind conţinutul problemelor tale.

Tu încerci acum să recunoşti că, prin faptul că ai recunoscut problema, răspunsul ţi-a şi fost dat, astfel încât problema şi răspunsul pot fi aduse laolaltă, iar tu poţi fi pe pace.

Exerciţiile mai scurte de astăzi nu vor fi stabilite în funcţie de timp, ci de nevoie. Vei sesiza multe probleme astăzi, fiecare cerând un răspuns. Eforturile noastre vor fi îndreptate spre recunoaşterea faptului că există doar o singură problemă şi un singur răspuns. Prin această recunoaştere sunt rezolvate toate problemele.
În această recunoaştere se află pacea.

Astăzi, să nu fii amăgit de forma problemelor. Ori de câte ori pare să se ivească vreo dificultate, spune-ţi repede: "Fie să recunosc problema aceasta, ca ea să poată fi rezolvată."

Apoi încearcă să suspenzi orice judecată despre conţinutul problemei respective. Dacă este posibil, închide ochii un moment şi întreabă care este problema.

Vei fi auzit şi ţi se va răspunde. 




***


18 decembrie 2017

"Fie ca miracolele să înlocuiască toate reproşurile."



Lecţia 78

"Fie ca miracolele să înlocuiască toate reproşurile."

Poate că nu îţi este încă foarte clar faptul că fiecare decizie pe care o iei este o decizie între un reproş şi un miracol. Fiecare reproş stă ca un întunecat scut al urii dinaintea miracolului pe care vrea să îl tăinuiască. Şi pentru că îl ridici în faţa ochilor, nu vei vedea miracolul de după el. Însă tot timpul acesta, miracolul te aşteaptă în lumină, pe când tu stai cu mintea aţintită la reproşurile tale.

Astăzi vom trece dincolo de reproşuri, pentru a cuprinde în schimb miracolul cu privirea. Vom inversa modul în care vezi, nepermiţând văzului să se oprească înainte de a vedea. Nu vom zăbovi în faţa scutului de ură, ci îl vom lăsa în jos şi, cu blândeţe, ne vom ridica ochii, în tăcere, spre a-L privi pe Fiul lui Dumnezeu.

El te aşteaptă dindărătul reproşurilor tale, iar acum când te vei lăsa de ele, el va apare într-o lumină strălucitoare, acolo unde, odinioară, a stat fiecare reproş. Căci fiecare reproş este o piedică în calea văzului, iar pe măsură ce se ridică, îl vezi pe Fiul lui Dumnezeu acolo unde a fost mereu.

El stă în lumină, tu ai fost însă în beznă. Fiecare reproş adâncea bezna, şi tu nu ai putut vedea. Astăzi vom încerca să îl vedem pe Fiul lui Dumnezeu. Nu vom mai admite să fim orbi pentru el; nu ne vom holba la reproşurile noastre. Astfel vederea lumii este inversată, pe măsură ce ne îndreptăm spre adevăr, lăsând teama deoparte.

Vom alege pe cineva pe care l-ai folosit drept ţintă a reproşurilor tale şi vom lăsa repulsiile deoparte, privindu-L. Cineva de care te temi, poate, sau pe care îl chiar urăşti; cineva pe care crezi că îl iubeşti şi care te-a supărat; cineva pe care îl numeşti prieten, dar pe care îl consideri ca fiind dificil uneori sau greu de mulţumit, pretenţios, agasant sau necredincios idealului pe care ar trebui să şi-l accepte, conform rolului pe care i l-ai fixat. Ştii pe care să îl alegi; numele lui (ei) ţi-a trecut prin minte. El (ea) va fi cel (cea) căruia (căreia) îi vom cere să-ţi fie arătat Fiul lui Dumnezeu.

Văzându-l pe el dindărătul reproşurilor pe care le-ai nutrit împotriva lui, vei învăţa că ceea ce stătea ascuns în timp ce nu îl vedeai se află în fiecare, şi poate fi văzut. Cel care ţi-a fost duşman îţi este mai mult decât prieten când este eliberat spre a-şi lua rolul sfânt desemnat lui de către Sfântul Spirit.

Lasă-l astăzi să-ţi fie mântuitor. Atare îi este rolul în planul Tatălui tău, Dumnezeu.

Perioadele mai lungi de practică de astăzi îl vor vedea în acest rol. Vei încerca să-l reţii în minte, mai întâi aşa cum îl consideri acum. Îi vei trece în revistă defectele, dificultăţile pe care le-ai întâmpinat cu el, durerea pe care ţi-a pricinuit-o, neglijenţa lui şi toate micile şi marile jigniri pe care ţi le-a adus. Îi vei privi trupul deopotrivă cu imperfecţiunile şi aspectele mai favorabile şi te vei gândi la greşelile şi chiar la "păcatele" lui.

Apoi să-I cerem Celui care îl cunoaşte pe acest Fiu al lui Dumnezeu în realitatea şi adevărul lui, să ne facă să îl privim într-un mod diferit şi să ne vedem mântuitorul radiind în lumina iertării adevărate, dată nouă. Îi cerem Lui, în Numele Sfânt al lui Dumnezeu şi al Fiului Său, la fel de sfânt precum El Însuşi:
"Fie să-mi contemplu mântuitorul în cel Pe care mi l-ai hărăzit mie, ca fiind cel Căruia să-i cer să mă conducă spre lumina sfântă În care stă, spre a putea fi una cu el."

Ochii corpului sunt închişi şi, în timp ce te gândeşti la cel care te-a mâhnit, îngăduie ca minţii tale să i se arate, dincolo de mâhnirile şi reproşurile tale, lumina din el. Ceea ce ai cerut nu poate fi refuzat. Mântuitorul tău a aşteptat clipa aceasta de mult. Vrea să fie liber şi să îţi dăruiască libertatea lui.

Sfântul Spirit se arcuieşte de la el către tine, nevăzând nici o separare în Fiul lui Dumnezeu. Iar ceea ce vezi prin El vă va elibera pe amândoi.

Fii foarte liniştit acum şi priveşte-ţi strălucitorul mântuitor. Nici un reproş întunecat nu eclipsează priveliştea lui.

Ai îngăduit Sfântului Spirit să exprime prin el rolul pe care i l-a dat Dumnezeu pentru ca tu să poţi fii mântuit.

Dumnezeu îţi mulţumeşte pentru aceste clipe liniştite de astăzi, în care ţi-ai lăsat deoparte imaginile şi ai privit miracolul iubirii pe care Sfântul Spirit ţi la arătat în locul lor.

Lumea şi Cerul se alătură spre a-ţi mulţumi, pentru că nu este gând al lui Dumnezeu care să nu trebuiască să jubileze la mântuirea ta şi a lumii, împreună cu tine.

Ne vom aminti de aceasta de-a lungul zilei şi acceptăm rolul desemnat nouă ca parte a planului pentru mântuire al lui Dumnezeu, şi nu al nostru.

Ispita pleacă de la noi, atunci când permitem fiecăruia pe care îl întâlnim să ne mântuiască, şi refuzăm şi-i ascundem lumina în dosul reproşurilor noastre.

Fiecăruia pe care îl întâlneşti şi aceluia la care te gândeşti sau care-ţi vine în minte din trecut, îngăduie-i să-i fie dat rolul de mântuitor, ca să-l poţi împărtăşi cu el.

Pentru voi amândoi şi pentru toţi cei nevăzători, deopotrivă, ne rugăm:

"Fie ca miracolele să înlocuiască toate reproşurile." 




***




5 decembrie 2017

" Sunt îndreptăţit la miracole."



Lecţia 77

" Sunt îndreptăţit la miracole."

Eşti îndreptăţit la miracole fiindcă eşti ceea ce eşti.

Vei primi miracole fiindcă Dumnezeu este ceea ce este.

Şi vei oferi miracole fiindcă eşti una cu Dumnezeu.

Iată, din nou, cât de simplă este mântuirea! Este, pur şi simplu, o afirmare a adevăratei tale Identităţi. Iată ce vom sărbători astăzi.

Pretenţia ta la miracole nu stă în iluziile pe care le ai despre tine. Nu depinde de vreo putere magică pe care ţi-ai atribuit-o, nici de vreunul din ritualurile pe care le-ai născocit. Ea este inerentă adevărului a ceea ce eşti. Este implicită în ceea ce este Dumnezeu, Tatăl tău. A fost chezăşuită în crearea ta şi garantată de legile lui Dumnezeu.

Astăzi vom revendica miracolele care sunt dreptul tău, de vreme ce ele îţi aparţin. Ţi s-a făgăduit eliberarea deplină de lumea pe care ai făcut-o. Ai fost sigur că Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul tău şi nu poate fi pierdută niciodată. Nu cerem nimic mai mult decât ce ne aparţine în adevăr. Totuşi, astăzi, ne vom încredinţa şi de faptul că nu ne vom mulţumi cu mai puţin.

Începe perioadele mai lungi de exersare, spunându-ţi cu deplină încredere că ceri numai ceea ce îţi aparţine de drept. Adu-ţi aminte şi că miracolele nu sunt luate niciodată de la unul, spre a fi date altuia, şi că, cerându-ţi drepturile, susţii drepturile tuturora.

Miracolele nu se supun legilor acestei lumi.
Ele doar decurg din legile lui Dumnezeu.

După această fază introductivă, aşteaptă în linişte asigurarea că cererea îţi este aprobată.

Ai cerut mântuirea lumii şi propria ta mântuire.
Ai cerut să ţi se dea mijloacele prin care este realizată această mântuire. Nu se poate să nu ţi se dea confirmarea.

Ceri doar să se facă Voia lui Dumnezeu.
Cerând asta, nu ceri de fapt nimic. Afirmi un fapt care nu poate fi negat. Sfântul Spirit nu poate decât să te asigure că cererea îţi este aprobată.

Faptul pe care l-ai admis aşa să fie.
Astăzi nu mai încape nici o îndoială şi incertitudine.
În sfârşit, punem o întrebare adevărată. Răspunsul este o afirmaţie simplă a unui simplu fapt. Vei primi confirmarea pe care o soliciţi.
Perioadele noastre mai scurte de exersare vor fi frecvente şi, de asemenea, vor fi închinate memento-ului unui simplu fapt.

Spune-ţi adesea:
"Sunt îndreptăţit la miracole."
Cere-le oricând se iveşte vreo situaţie în care este nevoie de ele. Vei recunoaşte aceste situaţii. Şi fiindcă nu te bazezi pe tine însuţi pentru a găsi miracolul, eşti pe deplin îndreptăţit să îl primeşti oricând îl ceri. Mai ţine minte să nu te dai mulţumit cu mai puţin decât răspunsul perfect.

Dacă vei fi ispitit, nu întârzia să-ţi spui:

"Nu voi da miracolele pe reproşuri. Vreau numai ceea ce îmi aparţine. Dumnezeu a instaurat miracolele ca dreptul meu." 







24 noiembrie 2017

"Nu sunt sub nici o lege, cu excepţia legilor lui Dumnezeu."



Lecţia 76

"Nu sunt sub nici o lege, cu excepţia legilor lui Dumnezeu."

Am observat înainte câte lucruri lipsite de sens ţi s-au părut a fi mântuirea. Fiecare te-a încătuşat cu legi la fel de lipsite de sens. Nu eşti legat de ele. Însă pentru a înţelege că aşa este, trebuie mai întâi să-ţi dai seama că mântuirea nu se află în ele.

Atâta vreme cât vei căuta în lucruri care nu au nici un înţeles, te înlănţui în nişte legi care nu au nici un sens. Astfel cauţi să dovedeşti că mântuirea este acolo unde nu e.

Astăzi vom fi bucuroşi că nu o poţi dovedi. Fiindcă, dacă ai putea, ai căuta la nesfârşit mântuirea acolo unde nu este şi nu ai găsit-o niciodată.

Ideea de astăzi îţi spune încă o dată cât de simplă este mântuirea. Caut-o acolo unde ea te aşteaptă şi acolo o vei găsi. Nu căuta în altă parte, pentru că în altă parte nu se află. Gândeşte-te la libertatea ce se află în recunoaşterea faptului că nu eşti legat de toate legile bizare şi strâmbe pe care le-ai stabilit ca să te mântuiască.

Tu chiar crezi că vei flămânzi dacă nu ai avea teancuri de ştraifuri verzi de hârtie şi grămezi de mici discuri metalice. Chiar crezi că un bumb mic şi rotund sau vreo licoare împinsă în venele tale cu un ac ascuţit vor izgoni boala şi moartea.
Chiar crezi că eşti singur dacă un alt trup nu este cu tine. Demenţa gândeşte toate acestea. Tu le numeşti legi şi le aşezi sub diferite nume într-un lung catalog de ritualuri care nu au nici un folos şi care nu servesc la nimic.

Socoţi că trebuie să te supui "legilor" medicinei, celor economice sau ale sănătăţii; că nu ai decât să-ţi protejezi corpul şi vei fi mântuit. Acestea nu sunt legi, ci nebunie.

Corpul este pus în pericol de mintea care se vatămă pe sine.

Corpul suferă numai pentru ca mintea nu cumva să priceapă că este propria ei victimă.

Suferinţa este o mască pe care şi-o pune mintea pentru a ascunde ceea ce suferă cu adevărat. Ea nu vrea să înţeleagă faptul că îşi este propriul duşman; că se atacă pe sine şi vrea să moară.
De toate acestea vor să-ţi mântuiască corpul "legile" tale.

Iată de ce crezi că eşti un corp. Nu există legi, cu excepţia legilor lui Dumnezeu.

Această afirmaţie se cere repetată iar şi iar, până îţi dai seama că se aplică la tot ce ai plăsmuit în opoziţie cu Voia lui Dumnezeu. Magia ta nu are nici un sens. Ceea ce ea este sortită să mântuiască nu există. Numai ceea ce ea este sortită să ascundă te va mântui.

Legile lui Dumnezeu nu pot fi înlocuite niciodată.

Vom închina ziua de astăzi celebrării bucuriei că lucrurile stau aşa. Acest fapt nu mai este un adevăr pe care noi îl vom ţine ascuns. Dimpotrivă, ne dăm seama că este un adevăr care ne păstrează veşnic liberi.

Magia încătuşează, însă legile lui Dumnezeu eliberează.
A venit lumina, fiindcă nu există legi în afara legilor Lui.

Astăzi vom începe perioadele mai lungi de exersare cu o scurtă recapitulare a diferitelor feluri de "legi" cărora am crezut că trebuie să ne supunem. Acestea ar include, de exemplu, "legile" nutriţiei, imunizării, medicamentaţiei şi ale protecţiei corpului în nenumărate feluri.

Gândeşte-te mai departe: crezi în "legile" prieteniei, ale "bunelor" relaţii şi ale reciprocităţii. Poate chiar crezi că există legi care stipulează ce este al lui Dumnezeu şi ce este al tău.

Multe "religii" s-au fondat pe aceasta. Ele nu vor să mântuiască, ci să damneze în numele Cerului.
Totuşi, ele nu sunt mai ciudate decât alte "legi" cărora susţii că trebuie să le dai ascultare pentru a fi în siguranţă.

Nu există legi în afara legilor lui Dumnezeu.

Dă uitării astăzi toate credinţele magice şi prosteşti, şi păstrează-ţi mintea în liniştita alertă pentru a auzi Vocea care îţi spune adevărul.

Îl vei asculta pe Cel care spune că sub legile lui Dumnezeu nu există pierderi.
Plata nici nu se dă, nici nu se primeşte.
Schimbul nu se poate face; nu există nici un substitut; şi nimic nu e înlocuit de altceva.

Legile lui Dumnezeu dau mereu şi nu iau niciodată. Ascultă-L pe Cel care îţi spune toate acestea şi dă-ţi seama cât de prosteşti sunt "legile" despre care ai crezut că susţin lumea pe care credeai că o vezi.

Ascultă apoi mai departe. Îţi va mai vorbi.
Despre iubirea Tatălui tău pentru tine.
Despre bucuria nesfârşită pe care ţi-o oferă El.
Despre dorul după unicul Său Fiu, creat pentru a-i fi canal întru creaţie, dar care îi este tăgăduit de credinţa acestuia în iad.
Să deschidem astăzi canalele lui Dumnezeu spre El şi să-I lăsăm Voia să se extindă prin noi spre El.
Astfel creaţia sporeşte la nesfârşit.
Vocea Lui ne va vorbi despre toate acestea, ca şi despre bucuriile Cerului, pe care legile Sale le păstrează veşnic nelimitate.

Vom repeta ideea de astăzi până când vom fi ascultat şi înţeles că nu există legi în afara legilor lui Dumnezeu.
Apoi vom spune în sinea noastră, ca o dedicaţie cu care se sfârşeşte perioada de exersare:
"Nu sunt sub nici o lege, cu excepţia legilor lui Dumnezeu."

Vom repeta această dedicaţie de astăzi cât mai des posibil; cel puţin de patru sau cinci ori pe oră, cât şi ca răspuns la orice tentaţie, pe tot parcursul zilei, de a ne simţi supuşi altor legi.


Este adeverirea noastră a faptului că Dumnezeu este Tatăl nostru şi că Fiul Său este mântuit.