19 iunie 2018

"Dincolo de această lume există o lume pe care o vreau. Am hotărât să văd acea lume în locul acesteia, căci aici nu este nimic din ceea ce vreau cu adevărat."


Astăzi se apleacă către tine luminile Cerului, ca să-ţi lumineze pleoapele în timp ce odihneşti dincolo de lumea întunericului. Aici e o lumină pe care ochii tăi nu o pot contempla. Totuşi, mintea ta o poate vedea, pur şi simplu, şi poate înţelege. O zi de graţie îţi este dăruită astăzi, iar noi aducem mulţumiri. 

"Dincolo de această lume se află o lume pe care o vreau."


Acesta este gândul care decurge din cel pe care l-am exersat ieri. Nu te poţi opri la ideea că lumea este lipsită de valoare, pentru că, dacă nu vei vedea că există altceva în care să- ţi pui speranţa, nu vei fi decât deprimat.

Preocuparea noastră prioritară nu este renunţarea la lume, ci înlocuirea ei cu ceva care este mult mai satisfăcător, mai plin de bucurie şi capabil aţi oferi pacea.

Crezi oare că această lume îţi poate oferi toate acestea?

Poate că merită osteneala să reflectăm încă o dată, pentru câtva timp, asupra valorii acestei lumi.

Poate vei admite că nu pierzi nimic dacă te dispensezi de orice gând cum că ar fi ceva de valoare aici.

Lumea pe care o vezi este într-adevăr necruţătoare, instabilă, crudă, nepăsătoare faţă de tine, iute la răzbunare şi nemiloasă de atâta ură.
Ea dă numai pentru ca, apoi, să anuleze darul, confiscând toate lucrurile care, pentru o vreme, ţi-au fost dragi.

Nu găseşti o iubire care să dăinuie, fiindcă aici nu există nici un fel de iubire.
Asta este lumea timpului, unde toate lucrurile au un sfârşit. Oare pierdere este să găseşti în schimb o lume în care este imposibil să pierzi ceva, unde iubirea dăinuie pentru totdeauna, unde ura nu poate exista, iar răzbunarea nu are sens?
Pierdere este să găseşti toate lucrurile pe care le vrei cu adevărat, ştiind că nu vor avea sfârşit şi că vor rămâne exact aşa cum le vrei, până la capătul timpului? Dar până şi acestea vor fi înlocuite, în cele din urmă, cu ceva despre care nu putem vorbi, întrucât te duci într-acolo unde cuvintele vor fi cu totul de prisos, într-o tăcere în care limbajul, cu toate că este nerostit, este totuşi perfect înţeles.

Comunicarea, neambiguă şi limpede ca bună ziua, rămâne nelimitată pentru toată eternitatea. Şi Dumnezeu Însuşi Îi vorbeşte Fiului Său, după cum Fiul Său Îi vorbeşte Lui. Limbajul lor nu are cuvinte, căci ceea ce spun Ei nu poate fi simbolizat. Cunoaşterea lor este directă, pe de-a-ntregul împărtăşită şi pe de-a-ntregul una.

Cât de departe de aceasta eşti tu, care stai legat de această lume. Şi totuşi, cât de aproape eşti, atunci când o înlocuieşti cu lumea pe care o vrei. Acest ultim pas este cert; acum doar distanţa unei clipe te desparte de atemporalitate. Aici poţi privi numai înainte, niciodată înapoi ca să vezi iarăşi o lume pe care nu o vrei. Aici este acea lume care vine să-i ia locul, pe măsură ce îţi dezlegi mintea de nimicurile pe care lumea ţi le întinde pentru a te ţine captiv.

Nu le preţui, şi ele vor dispărea. Apreciază-le, şi ele îţi vor părea reale. Acestea sunt opţiunile. Ce poţi pierde dacă vei alege să nu preţuieşti deşertăciunea?

Această lume nu deţine nici un lucru pe care să-l vrei cu adevărat; ceea ce alegi în schimbul ei iată ce într-adevăr îţi doreşti! Îngăduie să ţi se dăruiască astăzi. Nu aşteaptă decât alegerea ta, ca să ia locul tuturor lucrurilor pe care le cauţi, dar pe care, de fapt, nu le vrei.

Exersează-ţi bunăvoinţa de a efectua acest schimb, câte zece minute dimineaţa şi seara, şi încă o dată între ele. Începe cu aceasta:
"Dincolo de această lume există o lume pe care o vreau. Am hotărât să văd acea lume în locul acesteia, căci aici nu este nimic din ceea ce vreau cu adevărat."


Apoi închideţi ochii faţă de lumea pe care o vezi şi, în tăcutul întuneric, priveşte luminile, ce nu sunt din această lume, cum sclipesc una câte una, până ce nu mai contează unde începe una şi se termina alta, ele fuzionând întruna singură.

Astăzi se apleacă către tine luminile Cerului, ca să-ţi lumineze pleoapele în timp ce odihneşti dincolo de lumea întunericului. Aici e o lumină pe care ochii tăi nu o pot contempla. Totuşi, mintea ta o poate vedea, pur şi simplu, şi poate înţelege. O zi de graţie îţi este dăruită astăzi, iar noi aducem mulţumiri. În această zi ne dăm seama că ceea ce-ţi era teamă să pierzi nu a fost tocmai pierderea. Acum înţelegem că nu există pierdere. Căci, în sfârşit, i-am văzut opusul, şi suntem recunoscători că alegerea a fost făcută.

Aminteşte-ţi oră de oră decizia luată şi dedică o clipă confirmării acesteia, lăsând deoparte orice gând ai avea şi stăruind pentru scurtă vreme asupra celor ce urmează: 
"Lumea pe care o văd nu deţine nimic din ceea ce vreau. Dincolo de această lume există o lume pe care o vreau."


Lecţia 128 „A COURSE IN MIRACLES” 


LECŢIA anterioară__


14 iunie 2018

"Lumea pe care o văd, nu deţine nici un lucru pe care să-l vreau."




"Lumea pe care o văd, nu deţine nici un lucru pe care să-l vreau."

Lumea pe care o vezi nu are să-ţi ofere nimic din ceea ce ţi-ai putea dori, nimic din ceea ce ai putea folosi în vreun fel, absolut nimic. Conteneşte şi stai puţin în linişte, vezi cât de departe te înalţi deasupra lumii, atunci când îţi eliberezi mintea de lanţuri şi o laşi să-şi caute nivelul unde se simte în largul ei.

Mintea va fi recunoscătoare să fie liberă pentru o vreme. Ea ştie unde îi este locul. Nu ai decât să-ţi dezlegi aripile, şi va zbura singură şi bucuroasă în întâmpinarea rostului său sfânt. Îngăduie-i să se odihnească în Creatorul ei, pentru ca acolo să fie restituită lucidităţii, libertăţii şi iubirii.

Acordă-i minţii câte zece minute de odihnă, de trei ori, de-a lungul zilei de azi. Şi de fiecare dată când vei deschide ochii din nou, nu vei mai preţui nimic din ceea ce vezi, atât de mult ca înainte. Întreaga ta perspectivă asupra lumii se va strămuta câte puţin, de fiecare dată când îţi laşi mintea să scape din lanţurile ei. Nu lumea îi este locul. Iar locul tău este acolo unde ea vrea să fie şi unde îşi găseşte odihna atunci când o eliberezi de povara lumii.


Ghidul tău este infailibil. Deschideţi mintea către El. Fii liniştit şi tăcut. Protejează-ţi mintea şi pe parcursul zilei. Iar atunci când ţi se pare că vezi vreo valoare într-un aspect sau o imagine a lumii, refuză să-ţi înlănţuieşti astfel mintea, spunându-ţi, în schimb, cu calmă certitudine:
"Asta nu mă va tenta să mai pierd timpul. Lumea pe care o văd nu deţine nici un lucru pe care să-l vreau."


"Nu există altă iubire decât cea a lui Dumnezeu."



"Nu există altă iubire decât cea a lui Dumnezeu."

Poate crezi că sunt posibile diferite feluri de iubire.
Poate crezi că există un fel de iubire pentru ceva, şi altfel de iubire pentru altceva; un mod de a iubi pe unul, un alt mod de a mai iubi şi pe altul. Iubirea este una. Nu are părţi separate şi nu are gradaţii; nu are forme diferite, nici nivele, nici divergenţe şi nici deosebiri. Ea este, pe de-a-ntregul, asemenea ei însăşi. Nu se modifică niciodată în funcţie de persoană sau împrejurare.

Iubirea este Inima lui Dumnezeu şi, de asemenea, a Fiului Său. Semnificaţia iubirii este obscură pentru oricine crede că iubirea se poate schimba. Acesta nu pricepe că iubirea schimbătoare trebuie să fie imposibilă. Astfel, el crede că uneori poate iubi, iar alteori poate urî.

De asemenea, mai crede că iubirea poate fi dată cuiva anume şi poate rămâne ea însăşi, cu toate că este refuzată altora. A crede acestea despre iubire înseamnă a nu o înţelege. Dacă iubirea ar face astfel de deosebiri, ar trebui să judece între cel virtuos şi cel păcătos, percepându-l pe Fiu lui Dumnezeu în părţi separate.

Iubirea nu poate judeca. Fiind ea însăşi una, priveşte totul ca fiind una. Semnificaţia ei se află în unitate. Este nevoită să se sustragă minţii care concepe iubirea ca fiind parţială sau fragmentată. Nu există altă iubire decât cea a lui Dumnezeu, iar tot ce ţine de iubire, al Lui este. Nu există vreun alt principiu care să guverneze acolo unde nu este iubire.

Iubirea este o lege fără contrariu. Întregimea ei este puterea care menţine totul ca fiind una, este legătura dintre Tată şi Fiu, care Îi ţine de-a pururi împreună drept unul şi acelaşi. Nici un curs al cărui scop este să te înveţe să-ţi aduci aminte ce anume eşti cu adevărat nu poate omite să sublinieze că nu poate fi nici o diferenţă între ceea ce eşti tu cu adevărat şi ceea ce este iubirea.

Semnificaţia iubirii este propria ta semnificaţie, împărtăşită de Însuşi Dumnezeu. Căci ceea ce eşti tu este ceea ce este El. Nu există altă iubire decât iubirea Lui. Iar ceea ce este El, este tot ce este. Nimic nu Îl limitează, astfel că şi tu eşti la fel de nelimitat. Nici o lege dintre acelea cărora li se supune lumea nu te poate ajuta să sesizezi semnificaţia iubirii.

Credinţa lumii a fost făcută pentru a ascunde semnificaţia iubirii, pentru a o menţine obscură şi secretă. Nu există un singur principiu din cele susţinute de lume care să nu violeze adevărul a ceea ce este iubirea şi, de asemenea, a ceea ce eşti tu. Nu căuta să-ţi găseşti Sinele în cuprinsul lumii.

Iubirea nu poate fi găsită în întuneric şi moarte. Ea este însă perfect evidentă pentru ochii care văd şi pentru urechile care aud Vocea iubirii.

Astăzi exersăm descătuşarea minţii tale de toate legile cărora crezi că trebuie să li te supui; de toate limitele sub stăpânirea cărora trăieşti şi de toate schimbările care crezi că fac parte din destinul omenesc.

Astăzi facem pasul cel mai mare pe care îl pretinde acest curs în avansarea către ţelul pe care l-a stabilit. Dacă vei capta astăzi o cât de mică sclipire a semnificaţiei iubirii, înseamnă că ai înaintat către propria-ţi izbăvire pe o distanţă fără de măsură şi într-un timp dincolo de numărul anilor.

Împreună să dăruim, deci, astăzi, cu bucurie, câtva timp lui Dumnezeu şi să înţelegem că nu există o folosinţă a timpului mai bună ca aceasta.

Astăzi de două ori, pentru câte cincisprezece minute, scapă de orice lege în care crezi acum. Deschideţi mintea întru odihnă. Evadarea din lumea care parcă te ţine captiv îi poate reuşi oricui nu mai pune preţ pe ea. Retrage-i orice valoare pe care ai investit-o în ofertele-i meschine şi darurile lipsite de sens, şi îngăduie ca darul lui Dumnezeu să le înlocuiască pe toate. Cheamă-L pe Tatăl tău, cu certitudinea că îţi va răspunde. El Însuşi a promis-o. Şi tot El Însuşi va pune o scânteie de adevăr în mintea ta, chiar acolo unde renunţi la o credinţă falsă, la o sumbră iluzie a propriei tale realităţi şi la ceea ce crezi că înseamnă iubirea. Ea va răzbate astăzi cu lumina Sa printre gândurile tale deşarte şi te va ajuta să înţelegi adevărul iubirii. Va zăbovi cu tine în blândeţea-I plină de iubire, în timp ce vei îngădui Vocii Sale să-ţi înveţe mintea, curată şi deschisă, despre semnificaţia iubirii. Şi îţi va binecuvânta lecţia cu Iubirea Sa.

Astăzi, legiunea anilor viitori de aşteptare pentru mântuire, dispare dinaintea atemporalităţii lucrurilor pe care le înveţi. Să aducem astăzi mulţumiri că suntem scutiţi de un viitor asemenea trecutului. Lăsăm trecutul în urma noastră, pentru a nu ne mai aminti niciodată de el. Şi ne înălţăm ochii asupra unui alt prezent, unde mijeşte un viitor se deosebeşte de trecut în toate privinţele.

Lumea nou născută se află în pruncie. O vom urmări cum creşte sănătoasă şi puternică, pentru a-şi revărsa binecuvântarea asupra tuturor acelora care vin să înveţe cum să dea în lături lumea despre care credeau că a fost făcută din ură, spre a fi vrăjmaşul iubirii. Acum ei sunt cu toţii fraţii noştri întru iubirea lui Dumnezeu. Ne vom aduce aminte de ei de-a lungul zilei, întrucât nu putem lăsa o parte din noi să fie în afara iubirii noastre, dacă vrem să ne cunoaştem Sinele.

Cel puţin de trei ori de-a lungul unei ore, gândeşte-te la acel unul care te însoţeşte în această călătorie şi care a venit să înveţe ceea ce tu trebuie să înveţi.

De îndată ce îţi vine în minte, comunică-i acest mesaj din parte Sinelui tău:
"Te binecuvântez, frate, cu Iubirea lui Dumnezeu, pe care vreau să o împărtăşesc cu tine. Căci vreau să învăţ lecţia plină de bucurie cum că nu există altă iubire decât cea a lui Dumnezeu şi a ta şi a mea şi a fiecăruia."

Lecţia 127 „A COURSE IN MIRACLES” 


LECŢIA anterioară__



20 mai 2018

"Tot ce dăruiesc, îmi este dăruit mie însumi. Ajutorul de care am nevoie ca să învăţ adevărul acesta este acum cu mine. Şi mă voi încrede în El."




"Tot ce dăruiesc îmi este dăruit mie însumi."

Ideea de astăzi, cu totul străină egoului şi modului de gândire al lumii, este crucială pentru răsturnarea gândirii pe care o va aduce acest curs. Dacă ai crede această afirmaţie, nu ai avea nici o problemă în privinţa iertării depline, a certitudinii ţelului şi a călăuzirii infailibile.
Ai înţelege mijloacele prin care îţi parvine mântuirea, şi nu ai ezita să le foloseşti acum. Să examinăm ceea ce crezi, de fapt, în locul acestei idei.

Ţi se pare că alţi oameni sunt separaţi de tine şi capabili de comportări care nu au nici o repercusiune asupra gândurilor tale, nici invers. Prin urmare, atitudinile tale nu au nici un efect asupra lor, iar strigătele lor după ajutor nu au nici o legătura cu ale tale.

Crezi, de asemenea, că ei pot păcătui fără aţi afecta modul de a te percepe pe tine însuţi, în timp ce le judeci păcatul şi poţi, cu toate acestea, să rămâi împăcat, la adăpost de orice condamnare. Atunci când "ierţi" un păcat, nu ai nici un folos nemijlocit. Dai milostenia cuiva nevrednic, numai pentru a demonstra că eşti mai bun, situat pe o treaptă mai înaltă decât cel pe care-l ierţi.

Acesta nu merită pomana toleranţei tale, pe care o acorzi unuia nevrednic de acest dar, deoarece păcatele tale l-au coborât mai prejos de o adevărată egalitate cu tine. Nu are nici un drept la iertarea ta. Ea îi înmânează lui un dar, nicidecum ţie. În felul acesta iertarea este în fond neîntemeiată; o toană caritabilă, binevoitoare dar nemeritată, un dar acordat uneori, alteori reţinut. Fiind nemeritată, reţinerea iertării este justă, şi nu este drept să ai de suferit pentru această reţinere.

Păcatul pe care îl ierţi nu este propriul tău păcat. L-a comis cineva cu care nu ai nimic de-a face. Iar dacă eşti mărinimos faţă de el, dându-i ceea ce nu merită, darul nu-ţi aparţine cu nimic mai mult decât păcatul său. Dacă asta este adevărat, iertarea nu are nici un temei pe care să se spijine cu încredere şi siguranţă. 

Este o excentricitate căreia câteodată binevoieşti să acorzi cu indulgenţă o păsuire nemeritată. Totuşi, îţi rămâne dreptul să nu-l laşi pe păcătos să scape de îndreptăţita răsplată pentru păcatul său. Crezi oare că Domnul Cerului ar permite ca mântuirea lumii să depindă de aşa ceva? Oare grija Sa pentru tine nu ar fi adevărat infimă dacă mântuirea ta ar depinde de o toană?

Tu nu înţelegi iertarea. Aşa cum o vezi, nu ai nevoie se află acolo unde ai nevoie de El. Astăzi acordă-I încrederea ta şi cere-I să-ţi împărtăşească exersarea de astăzi într-ale adevărului. Şi dacă reuşeşti să întrezăreşti o cât de mică licărire a izbăvirii ce rezidă în ideea pe care o exersăm astăzi, înseamnă că această zi este o zi de slavă pentru întreaga lume.

Dăruieşte astăzi de două ori câte cincisprezece minute încercării de a înţelege ideea zilei.

Acesta este gândul prin care iertarea îşi ocupă locul cuvenit printre priorităţile tale. Este gândul care îţi va izbăvi mintea de orice te împiedică să pătrunzi semnificaţia iertării, lăsându-te să realizezi valoarea ei pentru tine.

În tăcere, închideţi ochii faţă de lumea care nu înţelege iertarea, şi caută-ţi refugiu în locul tihnit unde gândurile sunt preschimbate şi falsele credinţe abandonate.
Repetă ideea de astăzi şi invocă ajutorul pentru ai înţelege semnificaţia.

Fii dispus să te laşi învăţat. Bucură-te să auzi vorbindu-ţi Vocea adevărului şi a vindecării; astfel vei înţelege cuvintele pe care le rosteşte El şi vei recunoaşte că El îţi vorbeşte cu propriile tale cuvinte. De câte ori îţi stă în putinţă, adu-ţi aminte că astăzi ai un ţel; o ţintă care dă valoare specială acestei zile, atât pentru tine, cât şi pentru toţi fraţii tăi.

Nu-i îngădui minţii să uite mult timp de acest ţel, ci spune în sinea ta:
"Tot ce dăruiesc, îmi este dăruit mie însumi. Ajutorul de care am nevoie ca să învăţ adevărul acesta este acum cu mine. Şi mă voi încrede în El."

Apoi petrece o clipă în tăcere, deschizându-ţi mintea către corecţia şi iubirea Sa. Şi ceea ce vei auzi de la El, vei crede, căci vei dobândi ceea ce El dăruieşte.


Lecţia 126 „A COURSE IN MIRACLES” 


LECŢIA anterioară__


"Astăzi primesc în tihnă Cuvântul lui Dumnezeu."



"Astăzi primesc în tihnă Cuvântul lui Dumnezeu."

Fie ca această zi să fie o zi de liniştire şi de senină ascultare. Tatăl tău voieşte ca astăzi să-I auzi Cuvântul. Te cheamă din adâncurile minţii tale, acolo unde El sălăşluieşte. Ascultă-L astăzi. Pacea nu este nicidecum posibilă până când Cuvântul Său nu va fi auzit în toată lumea; până când mintea ta, într-o senină ascultare, nu va accepta mesajul pe care lumea trebuie să-l audă pentru a inaugura ora senină a păcii.

Această lume se va schimba prin tine. Nici un fel de alte mijloace nu o pot mântui, căci planul lui Dumnezeu este, pur şi simplu, acesta: Fiul lui Dumnezeu este liber să se mântuiască, căci i s-a dat Cuvântul lui Dumnezeu spre ai fi Îndrumător, Cuvânt ce se află de-a pururi în mintea sa şi alături de el, pentru al conduce negreşit către Casa Părintească, după voia sa, care este de-a pururea la fel de liberă ca a lui Dumnezeu.

Nu este condus cu forţa, ci doar cu iubire. Nu este judecat, doar sfinţit. Astăzi vom auzi în liniştea tăcerii Vocea lui Dumnezeu, fără amestecul gândurilor noastre mărunte, fără dorinţele noastre personale şi fără a judeca într-un fel sau altul Cuvântul Său sfânt. Nu ne vom judeca astăzi, fiindcă ceea ce suntem nu poate fi judecat. Ne distanţăm de toate judecăţile cu care lumea l-a acoperit pe Fiu lui Dumnezeu. Ea nu îl cunoaşte.

Astăzi nu vom da ascultare lumii, ci vom aştepta în tăcere Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultă-L pe Tatăl tău vorbindu-ţi, sfânt Fiu lui Dumnezeu.

Vocea Sa voieşti să-ţi dăruiască Cuvântul Său sfânt, pentru a răspândi în toată lumea vestea mântuirii şi vremea sfântă a păcii. Astăzi ne adunăm în faţa tronului lui Dumnezeu, locul liniştii din mintea unde El sălăşluieşte de-a pururea, în sfinţenia pe care El a creat-o şi pe care nu o va părăsi niciodată.

Nu a aşteptat ca mai întâi să-ţi întorci unde din nou mintea către El, pentru aţi dărui abia atunci Cuvântul Său. Nu s-a ascuns de tine, în timp ce rătăceai, îndepărtându-te un timp de El. Nu preţuieşte iluziile pe care le nutreşti despre tine însuţi. Îşi cunoaşte Fiul şi voieşte ca el să rămână parte din Sine, fără a ţine cont de visele sale, fără a ţine cont de nebunia lui de a crede că voia sa nu-i aparţine.

Astăzi El îţi vorbeşte. Vocea Sa îţi aşteaptă tăcerea, căci Cuvântul Său nu poate fi auzit până când mintea ta nu se linişteşte pentru o vreme şi până când dorinţele tale lipsite de sens nu au fost potolite. Aşteaptă-I Cuvântul în linişte.

Există o pace în tine la care trebuie să apelezi astăzi, care te sau ajuta să-ţi pregăteşti mintea ta preasfântă ca să audă Vocea Care vorbeşte din partea Creatorului ei.

Dăruieşte astăzi, de trei ori, la orele cele mai potrivite pentru tăcere, câte zece minute, în care nu vei da ascultare lumii, ci vei alege în schimb o duioasă ascultare a Cuvântul lui Dumnezeu. Îţi vorbeşte de mai de-aproape decât inima ta. Vocea Sa îţi este mai aproape decât mâna.

Iubirea Sa reprezintă tot ceea ce eşti şi tot ceea ce este El; este totuna cu tine şi tu totuna cu El. Propria-ţi voce este cea pe care o asculţi atunci când El îţi vorbeşte. Propriul tău cuvânt este cel pe care El îl rosteşte. Este Cuvântul libertăţii şi al păcii, al unităţii voinţei şi a scopului, fără nici o separare sau diviziune în mintea unică a Tatălui şi a Fiului.

Astăzi ascultă-ţi în tihnă Sinele şi lasă-L să-ţi spună că Dumnezeu nu Şi-a părăsit niciodată Fiul, şi că tu nu ţi-ai părăsit niciodată Sinele. Fii doar liniştit. Nu ai nevoie decât de această regulă, pentru ca exersarea ta să te înalţe astăzi deasupra gândirii lumii şi să-ţi elibereze viziunea de sclavia ochilor trupeşti. Fii doar senin şi ascultă.

Vei auzi Cuvântul în care Voia lui Dumnezeu Fiul se împreunează cu Voia Tatălui Său, fiind una cu ea, fără nici un fel de iluzii insinuate în ceea ce este pe de-a-ntregul indivizibil şi adevărat.

La fiecare oră care trece, stai liniştit pentru o clipă şi adu-ţi aminte că astăzi ai un scop anume, să primeşti în tihnă Cuvântul lui Dumnezeu.


Lecţia 125 „A COURSE IN MIRACLES” 


LECŢIA anterioară__

19 mai 2018

"Fie să-mi aduc aminte că sunt una cu Dumnezeu."




"Fie să-mi aduc aminte că sunt una cu Dumnezeu."

Astăzi vom aduce din nou mulţumiri pentru identitatea noastră în Dumnezeu. Căminul nostru este în siguranţă, ocrotirea este garantată în tot ce facem, puterea şi tăria se află la dispoziţia noastră în tot ce întreprindem. Nu putem da greş în nimic. Tot ce atingem capătă o lumină strălucitoare care binecuvântează şi vindecă.

Una cu Dumnezeu şi cu Universul ne vedem de drum bucurându-ne, cuprinşi de gândul că Dumnezeu Însuşi ne însoţeşte pretutindeni.

Cât de sfinte ne sunt minţile! Şi tot ceea ce vedem reflectă sfinţenia dinlăuntru minţii care este una cu Dumnezeu şi cu ea însăşi. Cât de uşor dispar erorile, şi cât de uşor
moartea cedează locul vieţii veşnice.

Urmele strălucitoare ale paşilor noştri arată calea către adevăr, căci Dumnezeu ne este acum Tovarăşul de drum, când păşim prin lume pentru o vreme. Iar cei ce ne vor urma vor recunoaşte calea, fiindcă lumina pe care o purtăm rămâne în urma noastră, cu toate că ea continuă drumul împreună cu noi.

Ceea ce dobândim este darul nostru etern atât pentru cei care urmează după noi, cât şi pentru cei care ne-au precedat sau au stat o vreme cu noi. Şi Dumnezeu, Cel care ne iubeşte cu iubirea nepărtinitoare în care am fost creaţi, ne zâmbeşte şi ne oferă fericirea pe care am dăruit-o la rândul nostru.

Astăzi nu ne vom îndoi de iubirea Sa pentru noi, nici nu vom pune la îndoială ocrotirea şi grija Sa. Între încrederea noastră şi conştienţa Prezenţei Sale nu se pot interpune nici un fel de nelinişti lipsite de sens. Astăzi suntem una cu El, în recunoaştere şi reamintire.

Îl simţim în inimile noastre. Minţile noastre conţin Gândurile Sale; ochii nostrii contemplă, în tot ce privim, Minunăţia Sa. Astăzi vedem numai ceea ce este iubitor şi vrednic de iubire.

Asta vedem în aparenţele durerii, şi durerea face loc păcii. Asta vedem în cei frenetici, în cei trişti şi necăjiţi, în cei singuratici şi înfricoşaţi, ce sunt restituiţi calmului şi păcii minţii întru care au fost creaţi. Şi tot asta vedem în cei muribunzi, precum şi în cei morţi.

Nici un miracol nu poate fi vreodată refuzat celor care ştiu că sunt una cu Dumnezeu. Nu există gând al lor care să nu aibă puterea de a vindeca toate formele suferinţei în oricine, în vremuri trecute şi vremuri ce vor să vină, la fel de uşor precum în cei care păşesc acum alături de ei. Gândurile lor sunt acum atemporale, dincolo de distanţe şi dincolo de timp.

Atunci când spunem că suntem una cu Dumnezeu ne alăturăm acestei conştienţe. Căci prin aceste cuvinte spunem, de asemenea, că suntem mântuiţi şi vindecaţi; că putem, în consecinţă, să mântuim şi să vindecăm. Am acceptat darul, iar acum vom dărui. Căci vrem să păstrăm darurile pe care ni le-a dat Tatăl nostru.

Astăzi vom resimţi starea de a fi una cu El, astfel încât lumea să poată împărtăşi recunoaşterea de către noi a realităţii. În trăirea noastră lumea este eliberată. În măsura în care ne negăm separarea faţă de Tatăl nostru, ea este vindecată odată cu noi.

Pace ţie astăzi! Consolidează-ţi pacea exersând conştienţa că eşti una cu Creatorul tău, precum El este cu tine.

Cândva de-a lungul zilei de astăzi, când ţi se pare mai potrivit, dedică o jumătate de oră gândului că eşti una cu Dumnezeu. Iată prima noastră tentativă de a aborda o perioadă mai extinsă, pentru care nu oferim nici un fel de reguli, nici cuvinte speciale care să-ţi conducă meditaţia.

Ne vom lăsa în seama Vocii lui Dumnezeu pentru a ne vorbi după cum crede El de cuviinţă, siguri că El nu va întârzia să o facă. Zăboveşte împreună cu El în această jumătate de oră. El va face restul.

Beneficul tău nu se va diminua dacă crezi că nu se întâmplă nimic. S-ar putea să nu fii gata să accepţi câştigul astăzi. Şi totuşi cândva, undeva, acesta îţi va parveni şi nu vei întârzia să-l recunoşti atunci când pogoară cu certitudine în mintea ta.

Această jumătate de oră va fi înrămată cu aur, fiecare minut fiind asemenea unui diamant încrustat în jurul oglinzii pe care acest exerciţiu ţi-o va oferi. Şi în această oglindă vei vedea, ca reflexie a feţei tale, faţa Christului.

Poate astăzi, poate mâine, îţi vei zări propria transfigurare în oglinda pe care această jumătate de oră sfântă ţi-o întinde ca să te priveşti pe tine însuţi. Când eşti gata o vei găsi acolo, înăuntrul minţii tale, aşteptând să fie găsită. Atunci îţi vei aduce aminte de gândul căruia i-ai dăruit această jumătate de oră, conştientizând plin de recunoştinţă că niciodată timpul nu a fost petrecut cu mai mare folos.

Poate astăzi, poate mâine, vei privi în această oglindă şi vei înţelege că lumina neprihănită pe care o vezi îţi aparţine, minunăţia pe care o priveşti este propria ta minunăţie. Socoteşte această jumătate de oră ca un dar făcut lui Dumnezeu, cu certitudinea că darul pe care ţi-l va întoarce va fi un sentiment de iubire pe care nu-l poţi înţelege, o bucurie mult prea adâncă pentru a fi cuprinsă, o privelişte prea sfântă pentru vederea ochilor trupeşti.

Dar poţi fi sigur că într-o zi, poate azi, poate mâine, vei pricepe şi vei vedea. Adaugă alte giuvaere la rama de aur care susţine oglinda oferită ţie astăzi, repetând, oră de oră, în sinea ta:
"Fie ca să-mi aduc aminte că sunt una cu Dumnezeu Una cu toţi fraţii mei şi cu Sinele meu, În veşnică sfinţenie şi pace."




"Mulţumesc Tatălui meu pentru darurile Sale către mine."



"Mulţumesc Tatălui meu pentru darurile Sale către mine."

Astăzi să fim recunoscători. Am ajuns pe cărări mai blânde şi drumuri mai netezite. Nu mai încape gândul întoarcerii înapoi, nici vreo împotrivire implacabilă faţă de adevăr. Mai rămâne un pic de şovăială, câteva reţineri mărunte şi o mică ezitare, dar ai toate motivele să fii recunoscător pentru câştigurile tale , care sunt mult mai mari decât îţi dai seama.

O zi dedicată acum recunoştinţei va adăuga beneficiul unei înţelegeri mai pătrunzătoare la amploarea reală a tuturor câştigurilor pe care le-ai realizat, a darurilor pe care le-ai dobândit.

Bucură-te astăzi, într-o recunoştinţă iubitoare:
Tatăl tău nu te-a abandonat ţie însuţi, nici nu te-a lăsat să rătăceşti singur prin întuneric. Fii recunoscător că te-a mântuit de sinele pe care ai socotit că l-ai plăsmuit pentru a ocupa locul Său şi al creaţiei Sale. Adu-I mulţumiri astăzi. Adu-I mulţumiri pentru că nu te-a abandonat şi pentru că iubirea Sa va rămâne de-a pururi să te  lumineze, de-a pururi neschimbată.
Mulţumeşte-I, de asemenea, pentru că eşti neschimbător, pentru că Fiul pe care îl iubeşte este la fel de neschimbător precum este El Însuşi. Fii recunoscător că eşti mântuit. Bucură-te că ai de îndeplinit o funcţie în mântuire. Fii recunoscător că valoarea ta depăşeşte cu mult darurile tale sărăcăcioase şi judecăţile meschine asupra aceluia pe care Dumnezeu la desemnat ca fiind Fiul Său.

Astăzi ne vom înălţa cu recunoştinţă inimile deasupra disperării şi ne vom ridica ochii recunoscători, pentru a nu-i mai îndrepta în jos, către ţărână. Astăzi cântăm cântecul recunoştinţei, în onoarea Sinelui care Dumnezeu a voit să fie adevărata noastră Identitate în El.

Astăzi zâmbim tuturor acelora pe care îi întâlnim, îndreptându-ne cu paşi uşuraţi către ceea ce avem de înfăptuit. Nu mergem singuri. Şi aducem mulţumiri pentru faptul că în singurătatea noastră a apărut un Prieten care să ne rostească Cuvântul mântuitor al lui Dumnezeu. Şi mulţumiri ţie pentru că îl asculţi. Cuvântul Său este lipsit de grai dacă nu este auzit.

Mulţumindu-I Lui, îţi mulţumeşti de asemenea ţie însuţi. Un mesaj neauzit nu va mântui lumea, oricât de puternică ar fi Vocea care îl rosteşte, oricât de iubitor ar fi mesajul.

Mulţumiri ţie, care ai auzit, căci devii mesagerul care duci cu tine Vocea Sa, lăsând-O să răsune iar şi iar în jurul lumii. Primeşte astăzi mulţumirile lui Dumnezeu, aducându-I mulţumiri. Căci El îţi oferă mulţumirile pe care le aduci, de vreme ce El îţi primeşte darurile cu o recunoştinţă plină de iubire, întorcându-ţi-le de mii şi sute de mii de ori mai mult. Îţi va binecuvânta darurile, împărtăşindu-le cu tine. Şi astfel ele sporesc în putere şi tărie, până când vor umple lumea de veselie şi recunoştinţă.

Primeşte astăzi mulţumirile Sale şi oferă-Le Lui pe ale tale, vreme de două ori câte cincisprezece minute. Îţi vei da seama Cui îi oferi mulţumirile şi Cui îi mulţumeşte El
atunci când tu Îi mulţumeşti.

Această jumătate de oră sfântă dăruită Lui îţi va fi restituită în raport de ani pentru fiecare secundă; puterea de a mântui lumea cu ani mai târziu, datorită mulţumirilor aduse Lui.

Primeşte-I mulţumirile şi vei înţelege cu câtă iubire te conţine în Mintea Sa, cât de adâncă şi de neţărmurită Îi este grija pentru tine, cât de perfectă Îi este recunoştinţa
faţă de tine. Adu-ţi aminte de El oră de oră, şi mulţumeşte-I pentru tot ceea ce a dăruit Fiului Său, astfel încât el să se înalţe deasupra lumii, aducându-şi aminte de Tatăl său şi de Sinele său.


Lecţia 123 „A COURSE IN MIRACLES” 


LECŢIA anterioară__

"Iertarea oferă tot ce vreau. Astăzi am acceptat aceasta ca fiind adevărat. Astăzi am dobândit darurile lui Dumnezeu."



"Iertarea oferă tot ce vreau."

Ce ai putea avea şi iertarea să nu-ţi poată da? Vrei pace? Iertarea o oferă. 
Vrei fericire, o minte liniştită, o certitudine a rostului, un sentiment al vredniciei şi frumuseţii care nu poate fi tulburată? Vrei păsare şi siguranţă şi căldura ocrotirii sigure mereu? Vrei o linişte care nu poate fi tulburată, o blândeţe care nu poate fi niciodată rănită, o mângâiere adâncă şi trainică, precum şi o odihnă atât de perfectă încât nu poate fi niciodată deranjată?

Iertarea ţi le oferă pe toate acestea, şi multe altele. Ea sclipeşte în faţa ochilor tăi de îndată ce te trezeşti, dăruindu-ţi bucuria cu care să întâmpini ziua. Îţi mângâie fruntea atunci când dormi şi-ţi poposeşte pe pleoape astfel încât să nu vezi nici un vis de teamă şi rău, răzbunare şi atac. Iar atunci când te trezeşti din nou, ea îţi oferă o altă zi de fericire şi pace.

Iertarea ţi le oferă pe toate acestea, şi încă multe altele.

Iertarea face ca vălul ce ascunde faţa lui Christ să se ridice de pe cei care privesc lumea cu ochi neiertători. Ea te face să-L recunoşti pe Fiul lui Dumnezeu şi îţi curăţă memoria de toate gândurile moarte, astfel încât amintirea Tatălui să-ţi poată trece pragul minţii. Ce ai putea să vrei, şi iertarea să nu-ţi poată dărui? Ce alte daruri decât acestea merită a fi căutate? Ce valoare fantezistă, ce efect trivial, sau ce promisiune trecătoare făcută pentru a nu fi niciodată ţinută poate conţine mai multă speranţă decât ceea ce aduce iertarea?

De ce ai căuta un răspuns, altul decât cel care va răspunde la toate? Iată răspunsul perfect dat întrebărilor imperfecte, solicitărilor lipsite de sens, şovăielnicei bunăvoinţe de a auzi, sârguinţei mai puţin decât călduţe şi credinţei parţiale!

Iată răspunsul! Nu-l mai căuta. Nu vei găsi altul în locul său.

Planul lui Dumnezeu pentru mântuirea ta nu se poate schimba, nici nu poate da greş. Fii recunoscător că acest plan rămâne exact aşa cum El la întocmit.
Stă în faţa ta neschimbat, asemenea unei uşi deschise, chemarea căldurii şi bineţii de dinlăuntru îmbiindu-te să intri şi să te simţi acasă, căci aici îţi este sălaşul.

Iată răspunsul!
Vrei oare să stai afară, când tot Cerul te aşteaptă înăuntru?

Iartă şi fii iertat. Precum dăruieşti, aşa vei dobândi. Nu există alt plan decât acesta, pentru mântuirea Fiului lui Dumnezeu. Să ne bucurăm astăzi că aşa este, căci iată, avem un răspuns, clar şi explicit, aflându-se, prin simplitatea sa, mai presus de orice amăgire.

Toate complexităţile pe care lumea le-a urzit din firave fire de păianjen dispar în faţa puterii şi maiestăţii acestei extrem de simple exprimări a adevărului.

Iată răspunsul! Nu-i întoarce spatele, rătăcind din nou prin lume. Acceptă mântuirea acum. Este darul lui Dumnezeu, nu al lumii. Lumea nu poate oferi nici un dar de valoare unei minţi care a dobândit ceea ce Dumnezeu i-a dăruit. Dumnezeu voieşte ca mântuirea să fie dobândită astăzi şi ca încurcăturile viselor tale să nu-ţi mai ascundă nimicnicia lor.

Deschideţi ochii astăzi şi priveşte o lume fericită a siguranţei şi a păcii. Iertarea este mijlocul prin care ea ajunge să ia locul iadului. Răsare în tăcere, dând bineţe ochilor tăi deschişi şi umplându-ţi inima cu o linişte adâncă, în timp ce străvechile adevăruri, mereu nou născute, răsar în conştienţa ta. Ceea ce îţi vei aminti atunci nu poate fi descris niciodată. Şi totuşi, iertarea ţi le oferă.

Amintindu-ne de darurile pe care ni le oferă iertarea, întreprindem exerciţiile de astăzi cu speranţa şi încrederea că aceasta va fi ziua în care mântuirea va fi a noastră. Cu ardoare şi bucurie o vom căuta astăzi, conştienţi că avem cheia în mâinile noastre, acceptând răspunsul dat de Cer iadului pe care noi l-am plăsmuit, dar în care nu vrem să mai rămânem.

Dimineaţa şi seara vom dărui cu drag câte un sfert de oră căutării care conţine garanţia sfârşitului iadului. Începe această căutare plin de speranţă, căci am ajuns la răscrucea de unde drumul devine mult mai uşor. Iar acum este scurt drumul pe care încă îl parcurgem. Suntem aproape, într-adevăr, de capătul dinainte stabilit, al visului.

Cufundă-te în fericire de îndată ce începi aceste perioade de exersare, pentru că ele îţi oferă recompensa certă a întrebărilor care şi-au aflat răspunsul, împreună cu ceea ce-ţi aduce acceptarea răspunsului.

Astăzi îţi va fi dat să simţi pacea pe care o oferă iertarea şi bucuria prilejuită de ridicarea vălului. În faţa luminii pe care o vei dobândi astăzi, lumea va păli până va dispare cu totul, şi vei vedea ivindu-se o altă lume, pentru descrierea căreia nu ai cuvinte. Păşim acum drept în lumină, dobândind darurile care au fost păstrate pentru noi încă de la începutul timpului, în aşteptarea zilei de astăzi.

Iertarea oferă tot ce vrei. Astăzi îţi sunt oferite toate lucrurile pe care le vrei. Nu lăsa să-ţi scape darurile pe parcursul zilei, pe măsură ce te întorci din nou să te confrunţi cu o lume a schimbării perpetue şi a aparenţelor mohorâte. Păstrează-ţi darurile într-o conştienţă clară, în timp ce vezi ce este neschimbător în inima schimbării; lumina adevărului în spatele aparenţelor.

Nu te lăsa ispitit să-ţi laşi darurile să alunece pe lângă tine, eşuând în uitare, ci ţine-le cu fermitate în minte prin încercările de a te gândi la ele cel puţin un minut, la trecerea fiecărui sfert de oră.

Aminteşte-ti cât de preţioase sunt aceste daruri, cu ajutorul acestui memento care are puterea de aţi păstra în conştienţă darurile pe tot parcursul zilei:
"Iertarea oferă tot ce vreau.
Astăzi am acceptat aceasta ca fiind adevărat.
Astăzi am dobândit darurile lui Dumnezeu."



17 mai 2018

"Iertarea este cheia fericirii. Mă voi trezi din visul în care se face că sunt muritor, supus greşelilor şi plin de păcat, şi voi cunoaşte că sunt Fiul perfect al lui Dumnezeu."




"Iertarea este cheia fericirii."

Aici se află răspunsul căutărilor tale de a găsi pacea.
Aici se află cheia semnificaţiei unei lumi ce pare lipsită de sens. Aici se află calea către siguranţă în mijlocul primejdiilor aparente care par să te ameninţe la fiecare colţ şi care strecoară nesiguranţă în toate încercările tale de a găsi vreodată liniştea şi pacea. Aici îşi găsesc răspunsul toate întrebările tale, aici se află, în sfârşit, certitudinea sfârşitului tuturor incertitudinilor.

Mintea neiertătoare este plină de teamă, nelăsând loc iubirii să fie ea însăşi, să-şi desfacă aripile în pace şi să se avânte deasupra zbuciumului lumii. Mintea neiertătoare este tristă, lipsită de speranţa alinării şi izbăvirii de chin. Ea suferă şi stăruie în mizerie, orbecăind prin beznă fără să vadă, fiind totuşi convinsă de primejdia ce o pândeşte acolo.

Mintea neiertătoare este sfâşiată de îndoială, nelămurită atât în ce-o priveşte, cât şi faţă de tot ce vede, temătoare şi mânioasă, slabă şi fudulă, temându-se să meargă înainte, temându-se să stea pe loc, temându-se să se trezească sau să adoarmă, temându-se de fiecare sunet, dar şi cu mai mare teamă de tăcere; îngrozită de întuneric, dar şi mai îngrozită de apropierea luminii.

Ce altceva poate percepe mintea neiertătoare decât propria ei osândă?
Ce altceva poate contempla decât dovada că toate păcatele ei sunt reale?

Mintea neiertătoare nu vede greşeli, ci numai păcate. Se uită la lume cu ochi nevăzători şi ţipă atunci când îşi contemplă propriile proiecţii ivindu-se pentru ai ataca jalnica parodie a vieţii.

Vrea să trăiască, dar îşi doreşte să fi fost moartă. Vrea iertare, dar nu vede nici o speranţă. Doreşte scăpare, dar nu poate concepe vreuna, pentru că pretutindeni îi vede numai pe cei păcătoşi.

Mintea neiertătoare este cuprinsă de disperare, fără nici o perspectivă de viitor, care nu iar putea oferi decât şi mai multă disperare. Cu toate acestea, ea îşi consideră judecata pronunţată asupra lumii ca fiind ireversibilă, neputând înţelege că s-a condamnat ea însăşi la această disperare.

Ea consideră că nu se poate schimba, căci ceea ce vede stă mărturie că judecata ei este corectă. Nu întreabă, căci crede că ştie. Nu pune la îndoială, sigură fiind că are dreptate.

Iertarea este însuşită. Nu este inerentă minţii, ea neputând păcătui. Precum păcatul este o idee pe care singur ţi-ai însuşit-o, tot aşa trebuie să înveţi şi iertarea, dar de la un Învăţător, altul decât tine însuţi, Cel care reprezintă celălalt Sine din tine. Prin El înveţi cum să ierţi sinele pe care gândeşti că l-ai făcut, lăsându-l să dispară.

Astfel îţi redai mintea, devenită una, Celui care îţi este Sinele, şi Care nu poate păcătui niciodată.

Fiecare minte neiertătoare îţi oferă ocazia de aţi instrui propria minte cum să ierte.
Fiecare dintre aceste minţi aşteaptă izbăvirea de iad prin tine şi se întoarce către tine, implorându-te să-i dai Cerul aici şi acum. Nu are nici o speranţă, dar tu devii speranţa ei. Şi fiind speranţa ei, devii propria ta speranţă.

Mintea neiertătoare trebuie să înveţe prin iertarea ta că a fost mântuită de iad. Şi după cum demonstrezi tu mântuirea, aşa ţi-o vei însuşi. Însă practicarea şi învăţarea nu vor veni de la tine, ci de la Învăţătorul Care ţi-a fost menit ca să-ţi arate calea.

Astăzi exersăm cum să învăţăm să iertăm. Dacă ai bunăvoinţa, poţi învăţa astăzi să dobândeşti cheia fericirii, făcând uz de ea spre folosul tău. Vom dedica zece minute
dimineaţa şi alte zece seara, pentru a învăţa cum să dăruim iertare şi cum, să o dobândim.

Mintea neiertătoare nu crede că a dărui este totuna cu a dobândi. Totuşi, astăzi vom încerca să învăţăm că sunt unul şi acelaşi lucru, practicând iertarea faţă de cineva pe care îl consideri ca fiindu-ţi duşman, precum şi faţă de cineva pe care îl consideri ca fiindu-ţi prieten.

Şi pe măsură ce vei învăţa săi vezi pe amândoi ca unul, vom extinde lecţia asupra ta însăţi şi vei vedea că scăparea lor a inclus-o şi pe a ta.

Începe perioadele mai lungi de exersare gândindu-te la cineva care nu-ţi place, care pare să te irite sau pe care nu ţi-ar conveni să-l întâlneşti, cineva pe care îl dispreţuieşti de-a binelea sau pur şi simplu încerci să-l treci cu vederea. Nu contează ce formă îmbracă mânia ta. Probabil că te-ai şi oprit asupra lui. Este exact cine trebuie.

Acum închide ochii, fixează-l în mintea ta şi uită-te la el pentru o vreme. Încearcă să vezi ceva lumină în el; o mică licărire pe care nu ai observat-o niciodată. Încearcă să găseşti o mică rază de înseninare luminând imaginea urâtă pe care o ai despre el.

Priveşte această imagine până zăreşti o lumină undeva în cuprinsul ei, iar apoi încearcă să laşi această lumină să se extindă, până când îl acoperă, făcând imaginea să devină frumoasă şi bună.

Uită-te o vreme la această percepţie preschimbată, apoi îndreaptă-ţi mintea spre cineva pe care îl consideri prieten.

Încearcă să transferi asupra lui lumina pe care ai învăţat să o vezi în jurul fostului tău "duşman". Percepe-l acum ca fiindu-ţi mult mai mult decât prieten, căci în această lumină sfinţenia sa ţi-l înfăţişează pe mântuitorul tău, mântuit şi mântuind, vindecat şi întreg. Lasă-l apoi să-ţi ofere lumina pe care o vezi în el, şi lasă-l pe duşmanul şi pe prietenul tău să se unească întru a te binecuvânta cu ceea ce ai dăruit. Acum eşti una cu ei, şi ei cu tine. Iertat ai fost acum de tine însuţi.

Nu uita, de-a lungul zilei, de rolul pe care îl joacă iertarea în a aduce fericire fiecărei minţi neiertătoare, a ta fiind printre ele.

Spuneţi la fiecare oră:
"Iertarea este cheia fericirii. Mă voi trezi din visul în care se face că sunt muritor, supus greşelilor şi plin de păcat, şi voi cunoaşte că sunt Fiul perfect al lui Dumnezeu."



Lecţia 121 „A COURSE IN MIRACLES” 


LECŢIA anterioară__