Iubirea, care m-a creat, este ce sunt

Am găsit calea pe care ne-a ales-o El şi am ales să o urmăm după cum vrea El să mergem. Mâna Lui ne-a susţinut. Gândurile Lui au luminat întunericul minţilor noastre. Iubirea Lui ne-a chemat neîncetat de la începuturile timpului.

Am dorit ca Dumnezeu să nu aibă parte de Fiul pe care Şi l-a creat. Am vrut ca Dumnezeu să Se schimbe şi să fie ce vrem să facem noi din El. Şi am crezut că dorinţele noastre demente sunt purul adevăr. Acum ne bucurăm că toate acestea se desfac şi nu mai considerăm iluziile purul adevăr. Amintirea lui Dumnezeu licăreşte de-a lungul vastelor orizonturi ale minţilor noastre. Încă o clipită, şi va răsări din nou. Încă o clipită, şi noi, Fiii lui Dumnezeu, suntem cu bine acasă, unde vrea El să fim.

LECŢIA 229 –

Iubirea, care m-a creat, este ce sunt.

Imi caut propria Identitate si o gasesc in cuvintele acestea:

        "Iubirea, care m-a creat, este ce sunt."

Acum nu mai trebuie sa caut. Iubirea a invins. Mi-a asteptat atat de linistita venirea acasa, incat nu imi voi mai intoarce privirea de la sfanta fata a lui Cristos. Si ce vad atesta adevarul Identitatii pe care am incercat sa O pierd, dar Tatal meu a salvat-O pentru mine.

Tata, Iti multumesc pentru ce sunt; pentru ca mi-ai pastrat Identitatea nestirbita si fara de pacat, in mijlocul tuturor gandurilor de pacat pe care le-a inventat mintea mea nesabuita. Si Iti multumesc ca m-ai scapat de ele. Amin

CE ESTE IERTAREA?

LECŢIA anterioară__ „A COURSE IN MIRACLES”