6 decembrie 2018

Sunt sfântul Fiu al lui Dumnezeu Însuşi




Sunt sfântul Fiu al lui Dumnezeu Însuşi

Iată declaraţia prin care te eliberezi din robia lumii. Şi, tot prin ea, se eliberează lumea toată. Nu vezi ce ai făcut dând lumii rolul de temnicer al Fiului lui Dumnezeu. Cum ar putea să fie decât rea şi temătoare, speriată de umbre, punitivă şi sălbatică, lipsită de orice raţiune, oarbă, înnebunită de ură? Ce ai făcut de ai aşa o lume?

Ce ai făcut de vezi aşa ceva? Neagă-ţi propria Identitate, şi asta este ce rămâne. Priveşti haosul şi proclami că e cine eşti tu. Nu există imagine care să nu îţi adeverească acest lucru. Nu există sunet care să nu îti vorbească de fragilitatea din tine şi din afara ta; nici răsuflare care să nu pară că te apropie de - moarte; nici speranţă a ta care să nu se dizolve în lacrimi.

Neagă-ţi propria Identitate, şi nu vei scăpa de nebunia care a pricinuit acest gând bizar, nefiresc şi fantomatic, care derâde creaţia şi râde de Dumnezeu. Neagă-ţi propria Identitate, şi te apuci să înfrunţi universul de unul singur, fără niciun prieten, o infimă particulă de praf împotriva legiunilor duşmanilor tăi. Neagă-ţi propria Identitate, şi vezi numai rău, păcat şi moarte; disperarea smulgându-ţi din mână fiecare rămăşiţă de speranţă, nelăsându-ţi altceva decât dorinţa de-a muri.

Şi totuşi, ce e acesta decât un joc de-al tău în care Identitatea poate fi negată? Eşti aşa cum te-a creat Dumnezeu. Să crezi orice altceva e curată nebunie. În acest singur gând, toţi sunt eliberaţi. În acest singur adevăr, toate iluziile dispar. In acest singur fapt, nepăcătoşenia e proclamată de-a pururi o parte din fiecare lucru, miezul existenţei lui şi garanţia imortalităţii lui.

Dar lasă ideea de astăzi să îşi găsească un loc printre gândurile tale, şi te vei înălţa cu mult deasupra lumii şi deasupra tuturor gândurilor lumeşti care o ţin prizonieră. Şi, din acest loc al siguranţei şi al eliberării, te vei întoarce şi o vei elibera. Căci cel care îşi poate accepta adevărata Identitate e mântuit cu adevărat. Iar mântuirea lui e darul pe care îl dă tuturor, cu recunoştinţă faţă de Cel Ce i-a arătat drumul către fericire, care ia schimbat întreaga perspectivă asupra lumii.

Un sigur gând sfânt ca acesta şi eşti liber: eşti sfântul Fiu al lui Dumnezeu Insuşi. Şi, cu gândul acesta sfânt, înveţi totodată că ai eliberat lumea. Nu ai nevoie să o foloseşti cu cruzime, ca să percepi apoi această nevoie cumplită în ea. O eliberezi de propria ta încarcerare. Nu îţi vei vedea o devastatoare imagine de sine cutreierând lumea ea cu groază, în timp ce lumea se frânge în chinuri cumplite pentru că fricile tale au pus semnul morţii pe inima ei.

Bucură-te astăzi că iadul se desface foarte uşor. Nu trebuie decât să îţi spui:

   Sunt sfântul Fiu al lui Dumnezeu Însuşi. Nu pot să sufăr, nu pot fi cuprins de dureri; nu pot să îndur pierderi şi nu pot să nu fac tot ce cere mântuirea.

Şi, în gândul acesta, tot ce vezi este total schimbat.

Un miracol a luminat toate străvechile caverne întunecate, în care riturile morţii au răsunat de la începutul timpului. Căci timpul şi-a pierdut încleştarea asupra lumii. Fiul lui Dumnezeu a venit în slavă să îi mântuiască pe pierduţi, să îi izbăvească pe neputincioşi şi să dea lumii darul iertării lui. Cine ar putea să vadă lumea ca întunecată şi păcătoasă, când Fiul lui Dumnezeu a venit din nou, în sfârşit, să o elibereze?  

Tu, care te percepi slab şi fragil, cu speranţe deşarte şi vise devastate, născut doar ca să mori, să plângi şi să chinuieşti, ascultă: ţi s-a dat toată puterea în Cer şi pe pământ. Nu există ceva care să îţi fie cu neputinţă. Te joci de-a moartea, de-a neputinţa, jalnic legat de descompunere, într-o lume care nu îţi arată niciun pic de milă. Dar, când îi arăţi mila ta, mila ei se va răsfrânge asupra ta.

Lasă-L atunci pe Fiul lui Dumnezeu să se trezească din somn şi, deschizându-şi sfinţii ochi, să se întoarcă să binecuvânteze lumea pe care a făcut-o. Ea în greşeală a început, dar va sfârşi în reflecţia sfinţeniei lui. Iar el nu va mai dormi şi nu va mai visa moartea. Aşa că alătură-te mie astăzi. Slava ta este lumina care mântuieşte lumea. Nu îi mai refuza mântuirea. Priveşte lumea din jurul tău şi vezi suferinţa din ea. Nu ţi-e dispusă inima să le aducă odihnă fraţilor tăi istoviţi?

Ei trebuie să aştepte propria ta eliberare. Stau în lanţuri până nu eşti liber. Şi nu pot să vadă mila lumii până nu o găseşti în sinea ta. Stau în chinuri până nu negi încleştarea ei asupra ta. Şi mor până nu îţi accepţi viaţa veşnică. Tu eşti sfântul Fiu al lui Dumnezeu Însuşi. Aminteşte-ţi asta, şi toată lumea este liberă. Aminteşte-ţi asta, şi Cerul şi pământul una sunt.

Lecţia 191 „A COURSE IN MIRACLES” 


LECŢIA anterioară__


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu