Sunt sfântul Fiu al
lui Dumnezeu Însuşi
Iată
declaraţia prin care te eliberezi din robia lumii. Şi, tot prin ea, se
eliberează lumea toată. Nu vezi ce ai făcut dând lumii rolul de temnicer al
Fiului lui Dumnezeu. Cum ar putea să fie decât rea şi temătoare, speriată de
umbre, punitivă şi sălbatică, lipsită de orice raţiune, oarbă, înnebunită de
ură? Ce ai făcut de ai aşa o lume?
Ce
ai făcut de vezi aşa ceva? Neagă-ţi propria Identitate, şi asta este ce rămâne.
Priveşti haosul şi proclami că e cine eşti tu. Nu există imagine care să nu îţi
adeverească acest lucru. Nu există sunet care să nu îti vorbească de
fragilitatea din tine şi din afara ta; nici răsuflare care să nu pară că te
apropie de - moarte; nici speranţă a ta care să nu se dizolve în lacrimi.
Neagă-ţi
propria Identitate, şi nu vei scăpa de nebunia care a pricinuit acest gând
bizar, nefiresc şi fantomatic, care derâde creaţia şi râde de Dumnezeu.
Neagă-ţi propria Identitate, şi te apuci să înfrunţi universul de unul singur,
fără niciun prieten, o infimă particulă de praf împotriva legiunilor duşmanilor
tăi. Neagă-ţi propria Identitate, şi vezi numai rău, păcat şi moarte;
disperarea smulgându-ţi din mână fiecare rămăşiţă de speranţă, nelăsându-ţi
altceva decât dorinţa de-a muri.
Şi
totuşi, ce e acesta decât un joc de-al tău în care Identitatea poate fi negată?
Eşti aşa cum te-a creat Dumnezeu. Să crezi orice altceva e curată nebunie. În
acest singur gând, toţi sunt eliberaţi. În acest singur adevăr, toate iluziile
dispar. In acest singur fapt, nepăcătoşenia e proclamată de-a pururi o parte
din fiecare lucru, miezul existenţei lui şi garanţia imortalităţii lui.
Dar
lasă ideea de astăzi să îşi găsească un loc printre gândurile tale, şi te vei
înălţa cu mult deasupra lumii şi deasupra tuturor gândurilor lumeşti care o ţin
prizonieră. Şi, din acest loc al siguranţei şi al eliberării, te vei întoarce
şi o vei elibera. Căci cel care îşi poate accepta adevărata Identitate e
mântuit cu adevărat. Iar mântuirea lui e darul pe care îl dă tuturor, cu
recunoştinţă faţă de Cel Ce i-a arătat drumul către fericire, care ia schimbat
întreaga perspectivă asupra lumii.
Un
sigur gând sfânt ca acesta şi eşti liber: eşti sfântul Fiu al lui Dumnezeu
Insuşi. Şi, cu gândul acesta sfânt, înveţi totodată că ai eliberat lumea. Nu ai
nevoie să o foloseşti cu cruzime, ca să percepi apoi această nevoie cumplită în
ea. O eliberezi de propria ta încarcerare. Nu îţi vei vedea o devastatoare
imagine de sine cutreierând lumea ea cu groază, în timp ce lumea se frânge în
chinuri cumplite pentru că fricile tale au pus semnul morţii pe inima ei.
Bucură-te
astăzi că iadul se desface foarte uşor. Nu trebuie decât să îţi spui:
Sunt sfântul Fiu al lui Dumnezeu Însuşi. Nu
pot să sufăr, nu pot fi cuprins de dureri; nu pot să îndur pierderi şi nu pot
să nu fac tot ce cere mântuirea.
Şi,
în gândul acesta, tot ce vezi este total schimbat.
Un
miracol a luminat toate străvechile caverne întunecate, în care riturile morţii
au răsunat de la începutul timpului. Căci timpul şi-a pierdut încleştarea
asupra lumii. Fiul lui Dumnezeu a venit în slavă să îi mântuiască pe pierduţi,
să îi izbăvească pe neputincioşi şi să dea lumii darul iertării lui. Cine ar
putea să vadă lumea ca întunecată şi păcătoasă, când Fiul lui Dumnezeu a venit
din nou, în sfârşit, să o elibereze?
Tu,
care te percepi slab şi fragil, cu speranţe deşarte şi vise devastate, născut
doar ca să mori, să plângi şi să chinuieşti, ascultă: ţi s-a dat toată puterea
în Cer şi pe pământ. Nu există ceva care să îţi fie cu neputinţă. Te joci de-a
moartea, de-a neputinţa, jalnic legat de descompunere, într-o lume care nu îţi
arată niciun pic de milă. Dar, când îi arăţi mila ta, mila ei se va răsfrânge
asupra ta.
Lasă-L
atunci pe Fiul lui Dumnezeu să se trezească din somn şi, deschizându-şi sfinţii
ochi, să se întoarcă să binecuvânteze lumea pe care a făcut-o. Ea în greşeală a
început, dar va sfârşi în reflecţia sfinţeniei lui. Iar el nu va mai dormi şi
nu va mai visa moartea. Aşa că alătură-te mie astăzi. Slava ta este lumina care
mântuieşte lumea. Nu îi mai refuza mântuirea. Priveşte lumea din jurul tău şi
vezi suferinţa din ea. Nu ţi-e dispusă inima să le aducă odihnă fraţilor tăi
istoviţi?
Ei
trebuie să aştepte propria ta eliberare. Stau în lanţuri până nu eşti liber. Şi
nu pot să vadă mila lumii până nu o găseşti în sinea ta. Stau în chinuri până
nu negi încleştarea ei asupra ta. Şi mor până nu îţi accepţi viaţa veşnică. Tu
eşti sfântul Fiu al lui Dumnezeu Însuşi. Aminteşte-ţi asta, şi toată lumea este
liberă. Aminteşte-ţi asta, şi Cerul şi pământul una sunt.
Lecţia 191 „A COURSE IN MIRACLES”
LECŢIA anterioară__
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu