9 decembrie 2018

Sunt binecuvântat să fiu una cu universul şi cu Dumnezeu




În această recapitulare, luăm o idee în fiecare zi şi o exersăm cât mai des posibil. Pe lângă intervalul pe care i-l acorzi dimineaţa şi seara, timp de cincisprezece minute cel puţin, şi rapelurile din oră în oră pe tot parcursul zilei, foloseşte ideea între ore cât de des. Fiecare idee în parte ar fi suficientă pentru mântuire. Fiecare ar fi de ajuns să te elibereze şi să elibereze lumea de fiecare formă de robie, şi să invite amintirea lui Dumnezeu să revină.

Ţinând cont de aceste lucruri, să începem exersarea, recapitulând cu atenţie gândurile pe care ni le-a oferit Spiritul Sfânt în ultimele douăzeci de lecţii. Fiecare în parte conţine întregul curs dacă o înţelegi, o practici, o accepţi şi o aplici la toate întâmplările care par să aibă loc pe parcursul zilei. Una e de ajuns. Dar de la ea nu trebuie să faci nicio excepţie. De aceea, trebuie să le folosim pe toate şi să le lăsăm să se contopească într-un tot unitar, fiecare contribuind la întregul pe care îl învăţăm.

Ca în interpretare precedenta, şi aceste intervale practice sunt concepute în jurul unei teme principale cu care ne începem şi ne încheiem fiecare lecţie. Iat-o:

   Nu sunt un trup. Sunt liber.
   Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

Cu asta ne începem şi ne încheiem ziua. Şi o repetăm la cumpăna dintre ore sau când ne amintim, în rest, că avem o funcţie care transcende lumea pe care o vedem. În afară de aceasta şi de repetarea gândului special pe care îl exersăm în ziua respectivă, nu se prevede nicio formă de exerciţiu, cu excepţia renunţării profunde la tot ce ţi se învălmăşeşte în minte făcând-o surdă în faţa raţiunii, a sănătăţii mintale şi a simplului adevăr.

În această recapitulare vom încerca să trecem de toate cuvintele şi de toate formele speciale de exersare. Căci încercăm, de data aceasta, să ajungem – cu un ritm accelerat, pe o cale mai scurtă – la seninătatea şi pacea lui Dumnezeu. Ne închidem pur şi simplu ochii, şi uităm tot ce am crezut că ştim şi că înţelegem. Căci aşa ni se dă să ne eliberăm de tot ce nu am ştiut şi nu am reuşit să înţelegem.

Există o singură excepţie de la această lipsă de structură. Nu lăsa niciun gând deşert să treacă necontestat. Dacă observi vreunul, neagă-i înstăpânirea şi grăbeşte-te să îţi asiguri mintea că nu e ce vrea să aibă. Apoi las-o încetişor să renunţe la gândul pe care l-ai negat, înlocuindu-l sigur şi rapid cu ideea pe care o exersăm în ziua respectivă.

Când eşti tentat, grăbeşte-te să îţi proclami libertatea de ispită, spunând:

   Nu vreau gândul acesta. Aleg în schimb …….

Repetă apoi ideea zilei şi las-o să înlocuiască ce-ai gândit. În afara acestor aplicaţii speciale ale ideii fiecărei zile, nu vom mai adăuga decât câteva expresii formale sau gânduri concrete pentru a facilita exersarea. Dăm, în schimb, aceste momente de tihnă Profesorului Care ne învaţă în linişte, ne vorbeşte despre pace şi dă gândurilor noastre tot înţelesul pe care îl au.

Lui Îi ofer această recapitulare pentru tine. Te pun în grija lui şi Îl las să te înveţe ce să faci, să spui şi să gândeşti, de fiecare dată când apelezi la El. El nu va ezita să îţi stea la dispoziţie de fiecare dată când îl chemi într-ajutor. Să Îi oferim toată recapitularea pe care o pornim acum, şi să nu uităm Cui I s-a dat, în timp ce exersăm zi de zi, înaintând spre obiectivul pe care ni l-a stabilit El; lăsându-l pe El să ne înveţe cum să mergem şi având deplină încredere în El că ne va arăta modalitatea cea mai bună în care fiecare interval de practica poate deveni un dar de iubire şi libertate închinat lumii întregi.

   Lecţia 201 - 

   Nu sunt un trup. Sunt liber. 
   Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.


Nu există cineva care să nu îmi fie frate. Sunt binecuvântat să fiu una cu universul şi cu Dumnezeu, Tatăl meu, unic Creator al întregului care e Sinele meu, de-a pururi Una cu mine.

   Nu sunt un trup. Sunt liber.
   Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu