Toate lucrurile sunt
lecţii pe care Dumnezeu ar vrea să le învăţ
Dumnezeu
nu ştie de învăţătură. Dar Voia Lui se extinde la ceea ce El nu înţelege, în
sensul că El vrea ca fericirea moştenită de la El de Fiul Lui să fie
netulburată; veşnică şi în continuă expansiune, întinzându-se de-a pururi în
bucuria întregii creaţii, veşnic deschisă şi total nelimitată în El. Iată care
este Voia Lui. Aşa că Voia Lui asigură mijloacele de-a garanta că se şi face.
Dumnezeu
nu vede contradicţii. Dar Fiul Lui crede că el le vede. De aceea, are nevoie de
Cineva Care să îi poată corecta vederea eronată şi să îi dea viziunea care îl
va conduce înapoi acolo unde percepţia încetează. Dumnezeu nu percepe absolut
deloc. Dar tocmai El dă mijloacele prin care percepţia devine suficient de adevărată
şi de frumoasă să lase lumina Cerului să se răsfrângă asupra ei. Tocmai El
răspunde la ceea ce Fiul Lui ar vrea să contrazică, şi îi ocroteşte
nepăcătoşenia de-a pururi.
Iată
lecţiile pe care Dumnezeu ar vrea să le înveţi. Voia Lui le reflectă pe toate,
iar ele reflectă bunătatea Lui drăgăstoasă faţă de Fiul pe care îl iubeşte.
Fiecare lecţie are un gând central, acelaşi pentru toate. Doar forma se
schimbă, odată cu schimbarea împrejurărilor şi întâmplărilor, personajelor şi
temelor, aparente dar nereale. Conţinutul lor de bază e acelaşi. Iată-l:
Iartă,
şi vei vedea asta altfel.
Cert
e că toată suferinţa nu pare a fi decât neiertare. Dar acesta e conţinutul de
sub formă. Tocmai faptul că e acelaşi face învăţătura sigură, căci lecţia e
atât de simplă, încât nu poate fi respinsă în final. Nimeni nu se poate ascunde
la nesfârşit de un adevăr atât de evident, încât apare în nenumărate forme, dar
e recunoscut la fel de uşor în toate, de vrei să vezi această simplă lecţie.
Iartă,
şi vei vedea asta altfel.
Iată
cuvintele pe care le rosteşte Spiritul Sfânt în toate tribulaţiile tale, în
toată durerea ta, în toată suferinţa, indiferent de formă. Iată cuvintele cu
care tentaţia încetează, iar vinovăţia, abandonată, nu mai este venerată. Iată
cuvintele care încheie visul păcatului şi scapă mintea de toată frica. Iată
cuvintele prin care mântuirea ajunge la toată lumea.
Oare
să nu învăţăm să rostim aceste cuvinte când suntem tentaţi să credem că durerea
e reală şi moartea devine alegerea noastră în locul vietii? Să nu învătăm să
rostim aceste cuvinte când am înţeles puterea lor de-a elibera toate minţile
din robie? Iată cuvintele care îţi dau putere asupra tuturor întâmpărilor care
par să fi primit putere asupra ta. Le vei vedea cum trebuie când vei
conştientiza total cuvintele acestea, şi nu vei uita că se aplică la tot ce
vedeţi greşit tu sau orice frate.
Cum
poţi să ştii când vezi greşit sau când altcineva nu reuşeşte să perceapă lecţia
pe care ar trebui să o înveţe? Durerea pare reală în percepţie? Dacă pare, poţi
fi sigur că lecţia nu s-a învăţat. Şi că rămâne ascunsă o neiertare în mintea
care vede durerea prin ochi dirijaţi de minte.
Dumnezeu
nu vrea să suferi în acest hal. Vrea să te ajute să te ierţi. Fiul Lui nu îşi
aminteşte cine este el. Iar Dumnezeu vrea ca el să nu uite de Iubirea Lui şi de
toate darurile pe care le aduce cu ea Iubirea Lui. Vrei să renunţi acum la
propria ta mântuire? Vrei să nu înveţi simplele lecţii pe care ţi le prezintă
Profesorul Cerului, ca toată durerea să dispară şi Dumnezeu să fie amintit de
Fiul Său?
Toate
lucrurile sunt lecţii pe care Dumnezeu ar vrea să le înveţi. Nu vrea să lase
fără corecţie niciun gând neiertător, şi niciun cui sau ghimpe care să Îi
rănească sfântul Fiul în orice fel. El vrea să se asigure că odihna lui preasfântă
rămâne netulburată şi senină, fără griji într-un veşnic cămin care îi poartă
grija. Şi vrea să se şteargă lacrimile toate, nerămânând niciuna încă
nevărsată, niciuna în aşteptarea momentului desemnat să cadă. Căci Dumnezeu a
voit ca râsul să înlocuiască fiecare lacrimă şi Fiul Lui să fie din nou liber.
Vom
încerca astăzi să doborâm, într-o singură zi, o mie de obstacole aparente în
calea păcii. Să ajungă mai repede la tine îndurarea. Nu încerca să o ţii
departe încă o zi, un minut sau o clipită. Timpul pentru asta a fost făcut.
Foloseşte-l azi în scopul ce îl are. Dimineaţa şi seara, pune atât timp cât
poţi în slujba adevăratului său scop, şi nu lăsa timpul acesta să fie mai puţin
decât e necesar pentru a-ţi satisface nevoia cea mai profundă.
Dă
tot ce poţi şi încă un pic. Căci vrem acum să ne sculăm în grabă, să mergem la
casa Tatălui nostru. Suntem plecaţi de prea mult timp şi nu mai vrem să zăbovim
aici. În timp ce exersăm, să ne gândim la toate lucrurile pe care le-am păstrat
ca să le rezolvăm de unii singuri, ferindu-le astfel de vindecare. Să I le dăm
pe toate Celui Care ştie cum să le vadă în aşa fel încât să dispară toate.
Adevărul e mesajul Lui; adevărul e învăţătura pe care o predă. Lecţiile Lui
sunt lecţiile pe care Dumnezeu ar vrea să le învăţăm.
În
fiecare oră, petrece-ţi câteva momente - atât azi, cât şi în zilele ce vor veni
- exersând lecţia iertării în forma stabilită pentru ziua respectivă. Şi
încearcă să o aplici la întâmplările pe care le-a adus ora, în aşa fel încât
următoarea să fie liberă de precedenta. Lanţurile timpului se desfac uşor în
felul acesta. Nu lăsa nicio oră să îşi arunce umbra asupra celei ce urmează, şi
- când trece şi aceea – lasă tot ce s-a întâmplat în cursul ei să plece cu ea.
Aşa vei rămâne nelegat, în pace veşnică în lumea timpului.
Iată
lecţia pe care Dumnezeu ar vrea să o înveţi: există un fel de-a privi totul
care îl lasă să fie, pentru tine, încă un pas spre El şi spre mântuirea lumii.
La tot ce vorbeşte de groază, răspunde astfel:
Voi ierta, şi asta o să dispară.
La
fiecare temere, la fiecare grijă şi la fiecare formă de suferinţă, repetă
aceleaşi cuvinte. Şi atunci ai cheia ce deschide poarta Cerului şi pogoară
Iubirea lui Dumnezeu Tatăl pe pământ, în sfârşit, să îl ridice la Cer. Dumnezeu
va face chiar El acest ultim pas. Nu Îi refuza micii paşi pe care îţi cere să
îi faci spre El.
Lecţia 193 „A COURSE IN MIRACLES”
LECŢIA anterioară__
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu