"Fericirea mea şi funcţia mea sunt una."

Lecţia 66

"Fericirea mea şi funcţia mea sunt una."

Ai remarcat, desigur, accentul pe care l-am pus în decursul lecţiilor noastre recente pe conexiunea dintre îndeplinirea funcţiilor tale şi realizarea fericirii.

Am făcut-o pentru că, de fapt, nu îţi dai seama de această conexiune. Totuşi, între ele există mai mult decât doar o conexiune: sunt unul şi acelaşi lucru.

Formele lor sunt diferite, însă conţinutul lor este cu desăvârşire acelaşi. Ego-ul se află într-o continuă dispută cu Sfântul Spirit în problema fundamentală a funcţiei tale.

De asemenea, el dă o bătălie continuă cu Sfântul Spirit pentru a stabili care este fericirea ta. Bătălia nu se dă de ambele părţi. Egoul atacă şi Sfântul Spirit nu ripostează.

El ştie care îţi este funcţia. Ştie că fericirea este funcţia ta.

Vom încerca astăzi să lăsăm această bătălie lipsită de sens în urma noastră, ca să ajungem la adevărul despre funcţia ta.

Nu ne vom angaja în nişte dispute fără sens pentru a-l stabili.

Nu ne vom implica în mod iremediabil în definirea fericirii şi în stabilirea mijloacelor pentru realizarea ei.

Nu vom face pe placul ego-ului, ascultându-i atacurile îndreptate asupra adevărului.

Vom fi, pur şi simplu, bucuroşi că putem afla adevărul.

Perioada de exersare mai lungă de astăzi are ca scop, pentru tine, acceptarea faptului că între funcţia pe care ţi-a dăruit-o Dumnezeu şi fericirea ta nu numai că există o conexiune foarte reală, dar ele sunt, de fapt, identice.

Dumnezeu îţi dăruieşte numai fericire. Prin urmare, funcţia pe care ţi-a dăruit-o El trebuie să fie fericirea, chiar dacă pare a fi altceva.

Exerciţiile de astăzi constituie o încercare de a trece dincolo de aceste deosebiri în aparenţă şi de a recunoaşte un conţinut comun acolo unde el există în adevăr. Începe perioada de exersare de zece până la cincisprezece minute reconsiderând aceste gânduri:

"Dumnezeu îmi dăruieşte numai fericire. El mi-a dăruit funcţia. Prin urmare, funcţia mea trebuie să fie fericirea."

Încearcă să vezi logica acestei secvenţe, chiar dacă încă nu accepţi concluzia. Concluzia ar putea fi falsă numai dacă primele două gânduri sunt eronate. Aşadar, să ne gândim un răstimp la premize, în timp ce exersăm.

Prima premiză este aceea că Dumnezeu îţi dăruieşte numai fericire. Ea ar putea fi falsă, desigur, dar pentru a fi falsă, este necesar să definim pe Dumnezeu drept ceva ce El nu este.

Iubirea nu poate dărui răul, iar ceea ce nu este fericire este rău. Dumnezeu nu poate dărui ceea ce nu are, iar El nu poate avea ceea ce El nu este.

Dacă nu îţi dă numai fericire, Dumnezeu trebuie să fie rău. Şi crezi tocmai această definiţie a Lui, dacă nu accepţi prima premiză.

A doua premiză este că Dumnezeu ţi-a dăruit funcţia. Am văzut că nu există decât două părţi ale minţii tale.

Una este stăpânită de ego şi alcătuită din iluzii.

Cealaltă este patria Sfântului Spirit, locul unde sălăşluieşte adevărul. Nu ai de ales decât între aceste călăuze, iar ca rezultat al alegerii tale nu sunt posibile alte consecinţe în afară de teama pe care ego-ul o produce întotdeauna şi iubirea pe care Sfântul Spirit o oferă mereu pentru a o înlocui.

De aici rezultă, în mod necesar, fie că funcţia ta este stabilită de Dumnezeu prin Vocea Lui, fie că este plăsmuită de ego, pe care tu l-ai plăsmuit pentru a-l înlocui pe El.

Care este cea adevărată? Dacă nu ţi-a dăruit Dumnezeu funcţia, ea trebuie să fie darul egoului. Oare ego-ul are într-adevăr daruri de dat, de vreme ce el însuşi este o iluzie şi oferă numai iluzia unor daruri?

Gândeşte-te la toate acestea în timpul exerciţiilor mai lungi de astăzi. Mai gândeşte-te şi la numeroasele forme pe care iluzia funcţiei tale le-a luat în propria-ţi minte şi la numeroasele feluri în care ai încercat să găseşti mântuirea sub îndrumarea ego-ului.

Ai găsit-o? Ai fost fericit? Ţi-au adus pacea?

Avem nevoie astăzi de multă onestitate.

Adu- ţi aminte de rezultate în mod cinstit şi gândeşte-te, de asemenea, dacă a fost vreodată rezonabil să aştepţi fericirea de la un singur lucru pe care ego-ul ţi l-a propus vreodată.

Cu toate acestea, ego-ul este singura alternativă la Vocea Sfântului Spirit. Vei asculta glasul nebuniei sau vei auzi adevărul. Încearcă să faci această alegere, gândindu-te la premizele pe care se bazează concluzia noastră.

La această concluzie putem fi părtaşi, la alta însă nicidecum. Căci însuşi Dumnezeu o împărtăşeşte cu noi. Ideea de astăzi este un alt pas uriaş spre perceperea a ceea ce este la fel ca fiind la fel şi a ceea ce este diferit, ca diferit.

De o parte stau toate iluziile.

Întreg adevărul stă de cealaltă parte. Să încercăm astăzi să ne dăm seama că numai adevărul este adevărat. În perioadele mai scurte de exersare, care vor fi astăzi de cel mai mare ajutor dacă vor fi întreprinse de două ori pe oră, este sugerată această formă de aplicare:

"Fericirea mea şi funcţia mea sunt una, Pentru că Dumnezeu mi le-a dat pe amândouă."

Nu va dura mai mult de un minut, poate chiar mai puţin, să repeţi, rar, aceste cuvinte, gândindu-te la ele un răstimp pe măsură ce le rosteşti. 

LECŢIA anterioară 

"DUMNEZEU ESTE"

"Singura mea funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu."

Lecţia 65

"Singura mea funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu."

Ideea de astăzi îţi reafirmă angajamentul faţă de mântuire. De asemenea, îţi reaminteşte că nu ai altă funcţie decât aceasta. Ambele gânduri sunt evident necesare unui angajament total.

Mântuirea nu poate fi singurul scop pe care îl ai, atât timp cât te mai dedici altora.

Deplina acceptare a mântuirii ca singura ta funcţie aduce după sine, în mod necesar, două faze: recunoaşterea mântuirii ca funcţia ta şi abandonarea tuturor celorlalte ţeluri pe care le-ai inventat pentru tine însuţi.

Acesta este singurul mod de a-ţi putea ocupa locul de drept printre mântuitorii lumii.

Acesta este singurul mod de a putea spune cu convingere:

"Singura mea funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu".

Acesta este singurul mod de a găsi pacea minţii.

Astăzi, cât şi într-un şir de zile care vor urma, rezervă-ţi zece până la cincisprezece minute în vederea unor perioade de exersare mai susţinute, în care vei încerca să înţelegi şi să accepţi ceea ce înseamnă de fapt ideea zilei.

Ea îţi oferă eliberarea de toate dificultăţile percepute. Îţi înmânează cheia pentru uşa păcii, uşa pe care ţi-ai trântit-o singur în nas.

Îţi dă răspunsul la toate căutările pe care le-ai întreprins de la începuturile timpului încoace. Încearcă, pe cât posibil, să întreprinzi exerciţiile zilnice mai lungi aproximativ la aceleaşi ore în fiecare zi.

Încearcă, de asemenea, să stabileşti acest timp în prealabil, pentru ca apoi să te încadrezi cât se poate de riguros.

Scopul celor de mai sus este de a-ţi aranja în aşa fel ziua, încât să ai pusă deoparte vremea pentru Dumnezeu,cât şi pentru toate rosturile şi ţelurile banale pe care le vei urma.

Aceasta face parte dintr-un antrenament disciplinar cu bătaie lungă, de care are nevoie mintea ta, pentru ca Sfântul Spirit să o poată folosi în mod neîntrerupt pentru rostul pe care îl împărtăşeşte cu tine.

În vederea perioadei mai lungi de exersare, începe cu recapitularea ideii zilei. Apoi închide-ţi ochii, repetă încă o dată ideea în sinea ta şi observă-ţi mintea cu atenţie, pentru a remarca fiecare gând care îţi vine.

La început, nu încerca să te concentrezi numai asupra gândurilor aferente ideii de astăzi. Încearcă, dimpotrivă, să demaşti fiecare gând care pare să interfereze cu ea.

Remarcă-l pe fiecare în timp ce îţi apare, însă cu cât mai puţină implicare şi grijă, clasându-l pe fiecare şi spunând în sinea ta:

"Acest gând reflectă un ţel care mă împiedică să-mi accept singura mea funcţie."

După o vreme, gândurile interferente vor fi mai greu de găsit. Încearcă, totuşi, să mai continui timp de aproximativ un minut, urmărind să prinzi câteva dintre gândurile deşarte care ţi s-au sustras atenţiei mai înainte, fără a-ţi bate capul însă şi fără vreun efort neavenit.

Spune-ţi apoi în sinea ta:

"Fie ca adevărata mea funcţie să-mi fie scrisă pe acest fond curat."

Nu este nevoie să foloseşti exact aceste cuvinte, dar încearcă să dobândeşti sentimentul că eşti dispus ca iluziile privind rostul tău să fie înlocuite de adevăr. În sfârşit, repetă încă odată ideea pentru astăzi şi dedică restul perioadei de exersare încercării de a te concentra asupra importanţei sale pentru tine, asupra uşurării pe care ţi-o va aduce acceptarea ei prin rezolvarea, odată pentru totdeauna, a conflictelor tale, precum şi asupra măsurii în care vrei, într-adevăr, mântuirea, în pofida ideilor tale nebuneşti care vor contrariul.

În perioadele mai scurte de exersare, care vor fi întreprinse cel puţin odată pe oră, foloseşte această formulare în aplicarea ideii de astăzi:

"Singura mea funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu. Nu vreau alta şi nu am alta."

Uneori, închide-ţi ochii în timp ce exersezi, iar alteori, ţine-i deschişi şi priveşte în jur. Tocmai ceea ce vezi acum va fi total schimbat atunci când vei accepta pe de-a-ntregul ideea de astăzi. 

LECŢIA anterioara

"DUMNEZEU ESTE"

"Fie să nu-mi uit funcţia."

Lecţia 64

"Fie să nu-mi uit funcţia."

Ideea de astăzi este doar un alt mod de a spune

"Fie să nu mă duc în ispită."

Rostul lumii pe care o vezi este ascunderea funcţiei tale de iertare şi furnizarea unei justificări pentru uitarea ei; este ispita de aI abandona pe Dumnezeu şi pe Fiul Său, optând pentru o apariţie fizică.

La aceasta se uită ochii trupeşti. Tot ce par să vadă ochii trupului nu poate fi decât o formă de ispită, de vreme ce ispita a fost rostul corpului însuşi.

Însă noi am învăţat că Sfântul Spirit are o altă întrebuinţare pentru toate iluziile plăsmuite de tine şi, ca atare, El le atribuie alt rost.

Pentru Sfântul Spirit, lumea este un loc unde înveţi să-ţi ierţi ceea ce consideri că ar fi păcatele tale. În această percepere, apariţia fizică a ispitei devine recunoaşterea spirituală a mântuirii.

Pentru a recapitula ultimele noastre lecţii, funcţia ta de aici este să fii lumina lumii, o funcţie dăruită ţie de Dumnezeu.

Numai aroganţa ego-lui te îndeamnă să pui la îndoială aceste fapt şi numai teama ego-ului te îndeamnă să te consideri nevrednic de sarcina încredinţată ţie de Însuşi Dumnezeu.

Mântuirea lumii este în aşteptarea iertării tale, pentru că, prin ea, Fiul lui Dumnezeu poate scăpa de toate iluziile şi, astfel, de toată ispita.

Fiul lui Dumnezeu eşti tu.

Numai îndeplinindu-ţi funcţia dată de Dumnezeu vei fi fericit. Pentru că funcţia ta este aceea de a fi fericit, folosind mijloacele prin care fericirea devine inevitabilă. Altă cale nu există.

De aceea, de fiecare dată când alegi să-ţi îndeplineşti sau nu funcţia, alegi, de fapt, să fii fericit sau nefericit.

Să nu uităm astăzi toate acestea.

Să ni le aducem aminte dimineaţa, din nou seara şi, de asemenea, de-a lungul întregii zile.

Pregăteşte-te dinainte pentru toate deciziile pe care le vei lua astăzi, reamintindu-ţi că ele sunt, de fapt, foarte simple. Fiecare dintre ele va duce fie la fericire, fie la nefericire.

Să fie chiar atât de greu de luat o decizie atât de simplă?

Nu te lăsa înşelat de forma deciziei. Complexitatea formei nu implică complexitatea conţinutului. Este imposibil ca vreo decizie de pe pământ să poată avea un conţinut diferit de tocmai această unică, simplă alegere. Este singura alegere pe care o sesizează Sfântul Spirit.

Este singura alegere care există.

Astăzi, să exersăm, aşadar, aceste gânduri:

"Fie să nu-mi uit funcţia mea. Fie să nu substitui funcţia mea funcţiei lui Dumnezeu. Fie să iert şi să fiu fericit."

Astăzi consacră reflectării asupra celor de mai sus, cu ochii închişi, cel puţin odată, zece sau cincisprezece minute.

Dacă îţi reaminteşti importanţa crucială a funcţiei tale, atât pentru tine, cât şi pentru lume, gândurile aferente îţi vor veni în ajutor. În timpul aplicărilor frecvente ale ideii de astăzi de-a lungul zilei, dedică mai multe minute recapitulării acestor gânduri, gândindu-te apoi la ele şi la nimic altceva.

Va fi greu, mai ales la început, întrucât nu eşti încă desprins cu disciplina mentală impusă aici.

S-ar putea să fie nevoie să repeţi

"Fie să nu-mi uit funcţia" destul de des, pentru a te ajuta să te concentrezi. Sunt necesare două forme de perioade practice mai scurte. Uneori, fă exerciţiile cu ochii închişi, încercând să te concentrezi asupra gândurilor pe care le foloseşti. Alteori, după ce ai recapitulat gândurile, ţine ochii deschişi, privind în jur, fără grabă şi neselectiv, spunând în sinea ta:

"Iată lumea a cărei mântuire este funcţia mea." 

LECŢIA anterioară

"DUMNEZEU ESTE"

"Lumina lumii aduce pace fiecărei minţi prin iertarea mea."

Lecţia 63

"Lumina lumii aduce pace fiecărei minţi prin iertarea mea."

Cât de sfânt eşti tu, care ai puterea de a aduce pace fiecărei minţi!

Cât de binecuvântat eşti tu, care poţi învăţa să recunoşti mijlocul care va permite acestui lucru să se înfăptuiască prin tine!

Ce alt rost ai putea avea, care să-ţi aducă o mai mare fericire?

Cu o astfel de funcţie, eşti, într-adevăr, lumina lumii.

Fiul lui Dumnezeu îşi aşteaptă de la tine răscumpărarea. 

Tu îi dăruieşti răscumpărarea ta, căci îţi aparţine.

Nu accepta vreun rost banal ori vreo dorinţă fără sens în locul ei, căci, astfel îţi vei uita funcţia şi-l vei lăsa în iad pe Fiul lui Dumnezeu.

Nu ţi se cere un lucru oarecare. Ţi se cere să accepţi mântuirea, pentru ca, aparţinându-ţi, să o poţi dărui, la rândul tău.

Recunoscând importanţa acestei funcţii, vom fi fericiţi să ne-o reamintim foarte des astăzi. Vom începe ziua luând cunoştinţă de ea şi vom încheia ziua cu gândul la ea.

Iar, de-a lungul zilei, vom repeta cât putem de des: 

"Lumina lumii aduce pace fiecărei minţi prin iertarea mea. Eu sunt mijlocul pe care Dumnezeu l-a desemnat pentru mântuirea lumii."

Închiderea ochilor îţi va uşura, poate, venirea gândurilor pertinente în timpul perioadei de un minut sau două pe care ar trebui să o dedici reflectării asupra celor de mai sus. Să nu stai însă să aştepţi o astfel de ocazie. Nu trebuie pierdută nici o şansă de a-ţi întări ideea de astăzi.

Adu-ţi aminte că Fiul lui Dumnezeu îşi aşteaptă de la tine mântuirea. Şi cine altul, dacă nu Sinele tău, trebuie să fie Fiul Său? 

LECŢIA anterioară_

"DUMNEZEU ESTE"

Iertarea îmi este funcţia ca lumină a lumii."

Lecţia 62 "

Iertarea îmi este funcţia ca lumină a lumii."

Ceea ce va aduce lumea întunericului la lumină este iertarea ta. Iertarea ta te va face să recunoşti lumina în care vezi. Iertarea este demonstrarea faptului că tu eşti lumina lumii.

Prin iertarea ta adevărul despre tine se întoarce în amintirea ta. Aşadar, în iertare ţi se află mântuirea.

Iluziile despre tine sunt una cu iluziile despre lume. Iată de ce toată iertarea este un dar pe care ţi-l faci ţie însuţi.

Ţelul tău este de a afla cine eşti, deoarece ţi-ai negat Identitatea, atacând creaţia şi Creatorul ei. Acum înveţi cum să-ţi aduci aminte de adevăr. Căci acest atac trebuie înlocuit cu iertare, astfel încât gândurile vieţii să poată înlocui gândurile morţii.

Ţine minte că în fiecare atac faci apel la propria-ţi slăbiciune, în timp ce, de fiecare dată când ierţi, faci apel la tăria Christului din tine.

Nu începi atunci să înţelegi ce va face iertarea pentru tine?

Îţi va înlătura din minte orice sentiment de slăbiciune, tensiune şi oboseală.

Va duce cu sine toată teama, vinovăţia şi durerea.

Ea va restitui conştienţei tale invulnerabilitatea şi puterea pe care Dumnezeu le-a dăruit Fiului Său.

Să fim bucuroşi să începem şi să sfârşim această zi prin exersarea ideii de astăzi şi să o folosim cât se poate de des de-a lungul zilei.

Ea va ajuta să-ţi facă ziua atât de fericită, pe cât de fericit te vrea Dumnezeu să fii. Şi îi va ajuta atât pe cei din jurul tău, cât şi pe cei ce par a fi departe, în spaţiu şi timp, să-ţi împărtăşească fericirea.

De câte ori poţi, dacă e posibil cu ochii închişi, spune astăzi în sinea ta:

"Iertarea îmi este funcţia ca lumină a lumii. Îmi voi îndeplini funcţia, pentru a putea fi fericit."

Apoi dedică un minut sau două aprecierii funcţiei tale şi a fericirii şi eliberării pe care ţi le va aduce. Lasă gândurile aferente ideii să-ţi vină nestingherite, căci inima ta va recunoaşte aceste cuvinte, iar în mintea ta se află conştienţa că ele sunt adevărate.

În cazul în care atenţia ta va devia de la idee, repet-o şi adaugă:

"Îmi voi aduce aminte de acest lucru pentru că vreau să fiu fericit." 

LECŢIA anterioară

"DUMNEZEU ESTE"