24 noiembrie 2017

"Nu sunt sub nici o lege, cu excepţia legilor lui Dumnezeu."




Lecţia 76

"Nu sunt sub nici o lege, cu excepţia legilor lui Dumnezeu."

Am observat înainte câte lucruri lipsite de sens ţi s-au părut a fi mântuirea. Fiecare te-a încătuşat cu legi la fel de lipsite de sens. Nu eşti legat de ele. Însă pentru a înţelege că aşa este, trebuie mai întâi să-ţi dai seama că mântuirea nu se află în ele.

Atâta vreme cât vei căuta în lucruri care nu au nici un înţeles, te înlănţui în nişte legi care nu au nici un sens. Astfel cauţi să dovedeşti că mântuirea este acolo unde nu e.

Astăzi vom fi bucuroşi că nu o poţi dovedi. Fiindcă, dacă ai putea, ai căuta la nesfârşit mântuirea acolo unde nu este şi nu ai găsit-o niciodată.

Ideea de astăzi îţi spune încă o dată cât de simplă este mântuirea. Caut-o acolo unde ea te aşteaptă şi acolo o vei găsi. Nu căuta în altă parte, pentru că în altă parte nu se află. Gândeşte-te la libertatea ce se află în recunoaşterea faptului că nu eşti legat de toate legile bizare şi strâmbe pe care le-ai stabilit ca să te mântuiască.

Tu chiar crezi că vei flămânzi dacă nu ai avea teancuri de ştraifuri verzi de hârtie şi grămezi de mici discuri metalice. Chiar crezi că un bumb mic şi rotund sau vreo licoare împinsă în venele tale cu un ac ascuţit vor izgoni boala şi moartea.
Chiar crezi că eşti singur dacă un alt trup nu este cu tine. Demenţa gândeşte toate acestea. Tu le numeşti legi şi le aşezi sub diferite nume într-un lung catalog de ritualuri care nu au nici un folos şi care nu servesc la nimic.

Socoţi că trebuie să te supui "legilor" medicinei, celor economice sau ale sănătăţii; că nu ai decât să-ţi protejezi corpul şi vei fi mântuit. Acestea nu sunt legi, ci nebunie.

Corpul este pus în pericol de mintea care se vatămă pe sine.

Corpul suferă numai pentru ca mintea nu cumva să priceapă că este propria ei victimă.

Suferinţa este o mască pe care şi-o pune mintea pentru a ascunde ceea ce suferă cu adevărat. Ea nu vrea să înţeleagă faptul că îşi este propriul duşman; că se atacă pe sine şi vrea să moară.
De toate acestea vor să-ţi mântuiască corpul "legile" tale.

Iată de ce crezi că eşti un corp. Nu există legi, cu excepţia legilor lui Dumnezeu.

Această afirmaţie se cere repetată iar şi iar, până îţi dai seama că se aplică la tot ce ai plăsmuit în opoziţie cu Voia lui Dumnezeu. Magia ta nu are nici un sens. Ceea ce ea este sortită să mântuiască nu există. Numai ceea ce ea este sortită să ascundă te va mântui.

Legile lui Dumnezeu nu pot fi înlocuite niciodată.

Vom închina ziua de astăzi celebrării bucuriei că lucrurile stau aşa. Acest fapt nu mai este un adevăr pe care noi îl vom ţine ascuns. Dimpotrivă, ne dăm seama că este un adevăr care ne păstrează veşnic liberi.

Magia încătuşează, însă legile lui Dumnezeu eliberează.
A venit lumina, fiindcă nu există legi în afara legilor Lui.

Astăzi vom începe perioadele mai lungi de exersare cu o scurtă recapitulare a diferitelor feluri de "legi" cărora am crezut că trebuie să ne supunem. Acestea ar include, de exemplu, "legile" nutriţiei, imunizării, medicamentaţiei şi ale protecţiei corpului în nenumărate feluri.

Gândeşte-te mai departe: crezi în "legile" prieteniei, ale "bunelor" relaţii şi ale reciprocităţii. Poate chiar crezi că există legi care stipulează ce este al lui Dumnezeu şi ce este al tău.

Multe "religii" s-au fondat pe aceasta. Ele nu vor să mântuiască, ci să damneze în numele Cerului.
Totuşi, ele nu sunt mai ciudate decât alte "legi" cărora susţii că trebuie să le dai ascultare pentru a fi în siguranţă.

Nu există legi în afara legilor lui Dumnezeu.

Dă uitării astăzi toate credinţele magice şi prosteşti, şi păstrează-ţi mintea în liniştita alertă pentru a auzi Vocea care îţi spune adevărul.

Îl vei asculta pe Cel care spune că sub legile lui Dumnezeu nu există pierderi.
Plata nici nu se dă, nici nu se primeşte.
Schimbul nu se poate face; nu există nici un substitut; şi nimic nu e înlocuit de altceva.

Legile lui Dumnezeu dau mereu şi nu iau niciodată. Ascultă-L pe Cel care îţi spune toate acestea şi dă-ţi seama cât de prosteşti sunt "legile" despre care ai crezut că susţin lumea pe care credeai că o vezi.

Ascultă apoi mai departe. Îţi va mai vorbi.
Despre iubirea Tatălui tău pentru tine.
Despre bucuria nesfârşită pe care ţi-o oferă El.
Despre dorul după unicul Său Fiu, creat pentru a-i fi canal întru creaţie, dar care îi este tăgăduit de credinţa acestuia în iad.
Să deschidem astăzi canalele lui Dumnezeu spre El şi să-I lăsăm Voia să se extindă prin noi spre El.
Astfel creaţia sporeşte la nesfârşit.
Vocea Lui ne va vorbi despre toate acestea, ca şi despre bucuriile Cerului, pe care legile Sale le păstrează veşnic nelimitate.

Vom repeta ideea de astăzi până când vom fi ascultat şi înţeles că nu există legi în afara legilor lui Dumnezeu.
Apoi vom spune în sinea noastră, ca o dedicaţie cu care se sfârşeşte perioada de exersare:
"Nu sunt sub nici o lege, cu excepţia legilor lui Dumnezeu."

Vom repeta această dedicaţie de astăzi cât mai des posibil; cel puţin de patru sau cinci ori pe oră, cât şi ca răspuns la orice tentaţie, pe tot parcursul zilei, de a ne simţi supuşi altor legi.


Este adeverirea noastră a faptului că Dumnezeu este Tatăl nostru şi că Fiul Său este mântuit. 







20 noiembrie 2017

"A venit lumina."



Lecţia 75

"A venit lumina."

A venit lumina. Eşti vindecat şi poţi vindeca.
A venit lumina. Eşti mântuit şi poţi mântui.
Eşti împăcat şi aduci cu tine pacea, oriunde mergi.
Au dispărut întunericul şi zbuciumul şi moartea.
A venit lumina. Astăzi sărbătorim finalul fericit al lungului tău vis, visul dezastrului. Nu mai există acum vise întunecate. A venit lumina.

Astăzi începe vremea luminii pentru tine şi pentru oricine. E o eră nouă, în care se naşte o lume nouă. Cea veche, trecând, n-a lăsat nici o urmă asupra ei. 
Astăzi vedem o lume diferită, căci a venit lumina.

Exerciţiile noastre pentru astăzi vor fi pline de fericire; în ele vom încerca să aducem mulţumire pentru trecerea celor vechi şi începutul noului. Nici o umbră nu rămâne să ne umbrească vederea şi să ascundă lumea pe care ne-o oferă iertarea.

Astăzi vom accepta lumea nouă drept ceea ce vrem să vedem. Ni se va da ceea ce dorim. Voim să vedem lumina; lumina a venit.

Perioadele noastre mai lungi de exersare vor fi dedicate cuprinderii cu privirea a lumii pe care ne-o arată iertarea noastră. Aceasta şi numai aceasta vrem să vedem.
Rostul nostru, care este unul singur, face ca ţelul să fie inevitabil.

Astăzi, lumea reală se înalţă în faţa noastră cuprinsă de bucuria de a fi văzută, în sfârşit. Acum că lumina a venit văzul ne este dăruit.

Nu vrem să vedem astăzi umbra ego-ului aruncată asupra lumii. Vedem lumina şi în ea vedem reflectarea Cerului întinzându-se peste lume.

Începe perioadele mai lungi de exersare, spunându-ţi vestea cea bună a eliberării tale:
"A venit lumina. Am iertat lumea."

Astăzi nu zăbovi asupra trecutului. Păstrează-ţi mintea complet deschisă, spălată de toate ideile trecute şi curăţită de fiecare concept pe care l-ai făurit.

Astăzi ai iertat lumea. O poţi privi acum ca şi când n-ai mai fi văzut-o niciodată. Încă nu ştii cum arată. Pur şi simplu, aştepţi să-ţi fie arătată.
În timp ce aştepţi, repetă de câteva ori, rar şi cu desăvârşită răbdare:
"A venit lumina. Am iertat lumea."

Dă-ţi seama de faptul că iertarea te îndreptăţeşte la viziune. Înţelege că Sfântul Spirit nu întârzie niciodată să dea harul văzului celui ce iartă. El nu va întârzia să ţi-l dea acum. Ai iertat lumea. Sfântul Spirit va fi cu tine în timp ce priveşti şi aştepţi. El îţi va arăta ceea ce vede viziunea adevărată. Aşa Îi este Voia, iar tu I te-ai alăturat.
Aşteptă-L cu răbdare. Va fi acolo. A venit lumina.

Ai iertat lumea. Spune-I Lui că ştii că nu poţi da greş, deoarece ai încredere în El. Iar ţie spune-ţi că aştepţi în deplină certitudine să priveşti lumea pe care ţi-a promis-o El. De acum înainte vei vedea altfel.

Astăzi a venit lumina. Şi vei vedea lumea care ţi-a fost făgăduită de când a început timpul şi în care sfârşitul timpului este chezăşuit. Şi perioadele mai scurte de exersare vor fi bucuroase aduceri aminte ale eliberării tale.

Reaminteşte-ţi, aproximativ la fiecare sfert de oră, că astăzi este o zi de sărbătoare specială.

Adu mulţumiri Graţiei lui Dumnezeu.

Aprinde-ţi bucuria în puterea iertării de a-ţi vindeca vederea total.

Fii încrezător că în această zi se află un nou început.

De vreme ce bezna trecutului nu-ţi mai apasă ochii, nu se poate să nu vezi. Iar ceea ce vezi va fi atât de binevenit, încât vei extinde mereu cu drag această zi.

Spune, deci:
"A venit lumina. Am iertat lumea."
Dacă cumva vei fi ispitit, spune oricui pare să te tragă înapoi în întuneric:
"A venit lumina. Te-am iertat."


Dedicăm această zi seninătăţii în care Dumnezeu ar vrea să te ştie. Păstreaz-o în conştienţa ta şi vezi-o pretutindeni, acum când sărbătorim începutul viziunii tale şi al vederii lumii reale, care a venit să înlocuiască lumea neiertată pe care ai crezut-o reală.







2 noiembrie 2017

"Nu există nicio voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu."




Lecţia 74

"Nu există nicio voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu."

Ideea de astăzi poate fi considerată gândul central spre care sunt îndreptate toate exerciţiile noastre.

Voia lui Dumnezeu este singura Voie.

Dacă ai recunoscut acest fapt, ai recunoscut că voia ta este a Lui. Credinţa în posibilitatea conflictului a dispărut. Pacea a luat locul ideii bizare că eşti sfâşiat de ţeluri conflictuale.

Ca o expresie a Voii lui Dumnezeu, nu ai alt ţel decât pe al Său.

E o imensă pace în ideea de astăzi, iar exerciţiile pentru astăzi sunt îndreptate spre a o găsi. Ideea însăşi este pe de-a-ntregul adevărată. De aceea, ea nu poate da naştere la iluzii. Fără iluzii, conflictul este imposibil.

Să încercăm să recunoaştem astăzi lucrul aceasta şi să trăim pacea pe care o aduce această recunoaştere.
Începe perioadele mai lungi de exersare, repetând de câteva ori aceste gânduri, rar şi cu hotărârea fermă de a înţelege ce înseamnă şi de a le păstra în minte:
"Nu există nicio voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu. Nu pot să mă aflu în conflict cu Dumnezeu."

Petrece câteva minute, adăugând câteva gânduri înrudite, ca: "Sunt împăcat."
"Nimic nu mă poate tulbura. Voia mea este Voia lui Dumnezeu."
"Voia mea şi Voia lui Dumnezeu sunt una."
"Dumnezeu voieşte pace pentru Fiul Său."

În timpul acestei faze introductive, încredinţează-te că te ocupi rapid de toate gândurile conflictuale care s-ar putea să-ţi treacă prin minte.

Spune-ţi imediat:
"Nu există nicio voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu. Aceste gânduri conflictuale sunt lipsite de sens."

Dacă există o singură zonă conflictuală care pare să fie deosebit de greu de rezolvat, scoate-o în evidenţă pentru a-i da o atenţie specială.

Gândeşte-te la ea scurt, dar foarte concret, identifică anume persoana şi situaţia sau situaţiile implicate, spunându-ţi:
"Nu există nicio voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu. Pe aceasta o împărtăşesc împreună cu El. Conflictele mele în legătură cu ....... nu pot fi reale."
După ce ţi-ai limpezit astfel mintea, închide-ţi ochii şi încearcă să trăieşti pacea la care te îndreptăţeşte realitatea ta. Cufundă-te în ea şi simte-o cuprinzându-te în întregime. S-ar putea să fii tentat să iei aceste încercări drept acte de retragere sau renunţare, dar diferenţa se poate detecta uşor.

Dacă reuşeşti, vei avea un adânc sentiment de bucurie şi o vioiciune sporită, şi nu un sentiment de somnolenţă şi moleşire. Bucuria caracterizează pacea. Prin trăirea bucuriei îţi vei da seama că ai atins-o.

Dacă simţi că aluneci către retragere sau renunţare, repetă ideea pentru astăzi şi încearcă din nou. Fă-o de câte ori este necesar. Există un cert câştig în refuzul alunecării către retragere sau renunţare, chiar dacă nu trăieşti pacea pe care o cauţi.

În perioadele mai scurte, care se vor întreprinde astăzi la intervale regulate şi predeterminate, spune-ţi în sinea ta; "Nu există nicio voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu. Astăzi caut pacea Lui."


Încearcă apoi să găseşti ceea ce cauţi. Un minut sau două la fiecare jumătate de oră, cu ochii închişi, dacă este posibil, vor fi astăzi de mare folos în această încercare.