Amintirea
lui Dumnezeu e in sfintele noastre minti, care isi cunosc unitatea si uniunea
cu Creatorul lor. Sa fie functia noastra doar aceea de-a lasa sa revina aceasta
amintire, doar aceea de-a lasa sa se faca Voia lui Dumnezeu pe pamant, doar
aceea de-a fi redati sanatatii mintale si de-a fi doar asa cum ne-a creat El.
Tatal
nostru ne cheama. Ii auzim Vocea si iertam creatia in Numele Creatorului ei,
Sfintenia Insasi, a Carui Sfintenie e impartasita de Propria Lui creatie; a
Carui Sfintenie mai face parte din noi.
LECŢIA
327 –
Nu trebuie decat sa
Te chem si imi vei raspunde.
Nu
mi se cere sa primesc mantuire pe baza unei credinte neintemeiate. Caci
Dumnezeu a fagaduit ca va auzi chemarea mea si ca imi va raspunde El Insusi. Sa
invat din experienta mea ca lucrul acesta e adevarat si credinta in el imi va
veni cu siguranta. Iata credinta care va dainui si ma va purta tot mai departe
pe drumul care duce la El. Caci asa voi fi sigur ca El nu m-a abandonat si ca
ma iubeste inca, neasteptand decat chemarea mea ca sa imi dea tot ajutorul de
care am nevoie sa vin la El.
Tata, Iti multumesc
ca fagaduintele Tale nu vor fi desarte niciodata in experienta mea, daca le pun
la incercare. Sa imi propun, asadar, sa le incerc si sa nu le judec. Cuvantul
Tau e una cu Tine. Tu dai mijloacele prin care vine convingerea si se castiga,
in sfarsit, certitudinea trainicei Tale Iubiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu