Miracolul
e acceptat mai intai prin credinta, pentru ca a-l cere presupune ca mintea a
fost pregatita sa conceapa ce nu poate sa vada si ce nu intelege. Dar credinta
isi va aduce propriile marturii sa arate ca ceea ce sta la baza lui exista cu
adevarat. In felul acesta, miracolul iti va indreptati credinta in el si iti va
arata ca s-a bazat pe o lume mai reala decat cea pe ai vazut-o inainte; o lume
izbavita de ce ai crezut ca e in ea.
Miracolele
cad din Cer ca picaturile de ploaie tamaduitoare asupra unei lumi aride si
prafuite, unde fapturi infometate si insetate vin sa moara. Acum au apa. Acum
lumea e verde. Si pretutindeni rasar semnele vietii, ca sa arate ca ce s-a
nascut nu poate muri niciodata, caci ce are viata are nemurire.
LECŢIA
350 –
Miracolele reflecta
vesnica Iubire a lui Dumnezeu. Sa le oferi inseamna sa iti aduci aminte de El
si, prin amintirea Lui, sa mantuiesti lumea.
Ce iertam devine o
parte din noi, in felul in care ne percepem noi. In felul in care l-ai creat
Tu, Fiul lui Dumnezeu incorporeaza in el lucrurile toate. Amintirea Ta depinde
de iertarea lui. Ce este el ramane neafectat de gandurile lui. Dar ce vede el e
consecinta lor directa. De aceea, Tata, vreau sa apelez la Tine. Numai
amintirea Ta ma va elibera. Si numai iertarea mea ma invata sa las sa imi
revina amintirea Ta si sa o dau cu recunostinta lumii.
Adunand
miracolele de la El, vom fi recunoscatori intr-adevar. Caci, aducandu-ne aminte
de El, Fiul Lui ni se va reda in realitatea Iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu