Toata pacea si bucuria si toate miracolele pe care le voi da nu vor avea sfarsit cand voi accepta Cuvantul lui Dumnezeu

Noi suntem aducatorii mantuirii. Ne acceptam rolul de mantuitori ai lumii, izbavita prin iertarea noastra conjugata. Si acest dar al nostru ni se da noua prin urmare. Il consideram pe fiecare frate si percepem totul bland si bun. Nu cautam o functie dincolo de poarta Cerului. Cunoasterea va reveni cand ne vom indeplini rolul. Ne preocupa doar sa primim adevarul cum se cuvine. 

Utilitatea cuvintelor ne este acuma pe sfarsite. Dar, in ultimele zile ale anului acesta pe care I l-am inchinat lui Dumnezeu- impreuna, tu si eu- , am gasit un singur scop pe care l-am impartasit. In felul acesta te-ai unit cu mine, asa ca tu esti ce sunt si eu. Adevarul despre ce suntem nu poate fi exprimat sau decis prin cuvinte. 

LECŢIA 355 –

Toata pacea si bucuria si toate miracolele pe care le voi da nu vor avea sfarsit cand voi accepta Cuvantul lui Dumnezeu. De ce nu as face-o astazi?

De ce sa mai astept, Tata, sa am parte de bucuria pe care mi-ai fagaduit-o? Caci Te vei tine de Cuvantul pe care i l-ai dat Fiului Tau in exil. Sunt sigur ca comoara mea ma asteapta si ca nu trebuie decat sa imi intind mana ca sa o gasesc. Degetele mele o ating chiar acum. E foarte aproape. Nu trebuie sa mai astept nicio clipita sa fiu in pace de-a pururi. Pe Tine Te aleg, si Identitatea mea o data cu Tine. Fiul Tau vrea sa fie El Insusi si sa Te stie de Tata si de Creator, si de Iubirea lui.


CE SUNT EU?