2 ianuarie 2019

Sfintenia vesnica isi are locul in mine




        Lumea reala anunta sfarsitul timpului; 
                 caci perceperea ei face timpul lipsit de orice rost.

Spiritul Sfant nu mai are nevoie de timp odata ce acesta I-a dus la indeplinire scopul. Acum, El mai asteapta doar acea singura clipa in care Dumnezeu face ultimul pas, si timpul a disparut, luand cu el perceptia si lasand doar adevarul sa fie el insusi. Clipa aceea este obiectivul nostru, caci contine amintirea lui Dumnezeu.


LECŢIA 299 –

Sfintenia vesnica isi are locul in mine.

Sfintenia mea imi depaseste cu mult capacitatea de-a intelege sau de-a cunoaste. Dar Dumnezeu, Tatal meu, care a creat-o, recunoaste sfintenia mea ca fiind a Sa. Voia Noastra, conjugata, o intelege. Si Voia Noastra, conjugata, cunoaste ca asa si este.

Tata, sfintenia mea nu vine de la mine. Nu e a mea sa poata fi distrusa prin pacat. Nu e a mea sa poata fi supusa atacului. Iluziile o pot ascunde, dar nu pot sa ii stinga stralucirea, nici sa ii slabeasca lumina. Ramane vesnic desavarsita si neatinsa. In ea toate sunt vindecate, caci raman asa cum le-ai creat Tu. Si pot sa imi cunosc sfintenia. Caci Sfintenia Insasi m-a creat si imi pot cunoaste Sursa pentru ca e Voia Ta sa fii cunoscut.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu