Lumea
reala anunta sfarsitul timpului;
caci perceperea ei face timpul lipsit de orice
rost.
Spiritul
Sfant nu mai are nevoie de timp odata ce acesta I-a dus la indeplinire scopul.
Acum, El mai asteapta doar acea singura clipa in care Dumnezeu face ultimul
pas, si timpul a disparut, luand cu el perceptia si lasand doar adevarul sa fie
el insusi. Clipa aceea este obiectivul nostru, caci contine amintirea lui
Dumnezeu.
LECŢIA 299 –
Sfintenia vesnica isi
are locul in mine.
Sfintenia
mea imi depaseste cu mult capacitatea de-a intelege sau de-a cunoaste. Dar
Dumnezeu, Tatal meu, care a creat-o, recunoaste sfintenia mea ca fiind a Sa.
Voia Noastra, conjugata, o intelege. Si Voia Noastra, conjugata, cunoaste ca
asa si este.
Tata, sfintenia mea
nu vine de la mine. Nu e a mea sa poata fi distrusa prin pacat. Nu e a mea sa
poata fi supusa atacului. Iluziile o pot ascunde, dar nu pot sa ii stinga
stralucirea, nici sa ii slabeasca lumina. Ramane vesnic desavarsita si
neatinsa. In ea toate sunt vindecate, caci raman asa cum le-ai creat Tu. Si pot
sa imi cunosc sfintenia. Caci Sfintenia Insasi m-a creat si imi pot cunoaste
Sursa pentru ca e Voia Ta sa fii cunoscut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu