"Gândurile mele sunt imagini pe care eu le-am plăsmuit." - Lecţia 15

"Gândurile mele sunt imagini pe care eu le-am plăsmuit."

Tocmai fiindcă gândurile pe care socoţi că le gândeşti apar ca nişte imagini, tu nu le recunoşti ca fiind nimic. Socoţi că le gândeşti şi astfel socoţi că le vezi. Iată cum s-a făcut "vederea" ta. Iată funcţia pe care ai dat-o ochilor corpului tău. Asta nu este vedere, ci plăsmuire de imagini, facere de chip, care ia locul vederii, înlocuind viziunea cu nişte iluzii.

Această idee introductivă la procesul plăsmuirii de imagini pe care tu îl numeşti vedere, nu-ţi va spune mare lucru. Vei începe să o înţelegi după ce vei vedea mici contururi de lumină în jurul aceloraşi obiecte familiare pe care le vezi acum. Acesta este începutul viziunii adevărate. Odată ce a avut loc, poţi fi sigur că viziunea adevărată va veni îndată.

Pe măsură ce vom continua, poţi avea multe "episoade luminoase".

Ele pot lua multe forme diferite, unele dintre ele de-a dreptul neaşteptate. Nu-ţi fie teamă de ele. Sunt semne că, în sfârşit, îţi deschizi ochii. Ele nu vor persista, deoarece nu sunt decât simple simboluri ale adevăratei percepţii, neavând legătură cu cunoaşterea.

Aceste exerciţii nu- ţi vor revela cunoaştere. Vor pregăti însă calea spre ea. Exersând ideea de astăzi, repet-o mai întâi în sinea ta, apoi aplic-o la orice lucru vezi în preajma ta, rostindu-i numele şi oprindu-ţi privirea asupra lui, în timp ce spui:

"Acest ....... este o imagine pe care eu am plăsmuit-o."

"Aceasta ....... este o imagine pe care eu am plăsmuit-o."

Nu este necesară includerea unui număr mare de obiecte distincte pentru aplicarea ideii de astăzi. Este necesar, însă, să stărui cu privirea asupra fiecărui obiect, în timp ce repeţi ideea în sinea ta. Ideea poate fi totuşi aplicată ori de câte ori este nevoie pe parcursul zilei.

***Planul de învăţare pe care îl propune CURSUL este conceput cu grijă şi explicat, pas cu pas, atât la nivel teoretic cât şi practic. El pune accentul mai mult pe aplicarea practică decât pe teorie, mai mult pe experienţă decât pe teologie, afirmând anume că "o teologie universală este imposibilă, dar o experienţă, o trăire universală este nu numai posibilă, ci şi necesară"

"DUMNEZEU ESTE"– La întâlnirea cu Isus

"Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles." - Lecţia 14

"Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles."

Ideea pentru astăzi este, desigur, motivul pentru care o lume lipsită de înţeles este imposibilă. Ceea ce Dumnezeu nu a creat nu există. Iar tot ce există cu adevărat există aşa cum l-a creat El.

Lumea pe care o vezi nu are nimic de-a face cu realitatea. Ea este o plăsmuire de-a ta şi nu există.

Exerciţiile de astăzi se vor practica în întregime cu ochii închişi. Perioada de cercetare a minţii să fie scurtă, de cel mult un minut. Nu se recomandă mai mult de trei perioade de exersare, cu excepţia cazului că le găseşti liniştitoare.

Dacă se întâmplă să fie aşa, înseamnă că le înţelegi cu adevărat menirea. Ideea pentru astăzi este un alt pas în învăţarea abandonării gândurilor pe care le-ai scris pe chipul lumii pentru a vedea Cuvântul lui Dumnezeu în locul lor.

Primii paşi în această înlocuire, care poate fi numită, pe drept cuvânt, mântuire, pot fi destul de dificili şi chiar dureroşi. Unii dintre ei te vor împinge direct la frică. Dar nu vei fi lăsat acolo. O vei depăşi, lăsând-o cu mult în urma ta.

Îndrumarea noastră este spre siguranţă şi pace perfectă. Gândeşte-te, cu ochii închişi, la toate ororile din lume care îţi trec prin minte. Denumeşte-o pe fiecare, imediat ce îţi apare, iar apoi neagă-i realitatea.

Dumnezeu nu a creat-o şi, ca atare, nu e reală.

Spune, de exemplu

"Dumnezeu nu a creat acel război. Deci, el nu e real."

"Dumnezeu nu a creat acel accident de avion. Deci, el nu e real."

"Dumnezeu nu a creat acel dezastru (specifică-l). Deci, el nu e real."

Subiecte potrivite pentru aplicarea ideii de astăzi pot include, de asemenea, orice lucru de care te temi că ţi s-ar putea întâmpla ţie sau oricui ţi-e drag. În fiecare caz, denumeşte "dezastrul" în mod specific.

Nu folosi termeni generali. De exemplu, nu spune:

"Dumnezeu nu a creat boala", ci "Dumnezeu nu a creat cancerul" sau atacurile de cord, sau orice ţi-ar putea stârni teamă. Iată-te confruntat cu repertoriul tău personal de orori. Aceste lucruri fac parte din lumea pe care o vezi.

Unele dintre ele sunt iluzii împărtăşite, iar altele fac parte din iadul tău personal. Nu are nici o importanţă. Ceea ce Dumnezeu nu a creat se poate afla numai în propria-ţi minte, izolată de a Lui. Prin urmare, nu are înţeles.

Recunoscând acest fapt, încheie perioadele de exersare prin repetarea ideii de astăzi:

"Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles."

Desigur, ideea de astăzi poate fi aplicată oricărui lucru care te nelinişteşte de-a lungul zilei, în afara perioadelor de exersare.

Fii foarte specific când o aplici. Spune:

"Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles.

El nu a creat... (specifică situaţia care te nelinişteşte), prin urmare lucrul acesta nu e real."

"DUMNEZEU ESTE"

"O lume lipsită de înţeles stârneşte teamă." - Lecţia 13

"O lume lipsită de înţeles stârneşte teamă."

Ideea de astăzi este de fapt o altă formă dată celei precedente, cu deosebirea că este mai specifică în ceea ce priveşte sentimentele stârnite. O lume lipsită de înţeles, este, de fapt, imposibilă. Ce nu are înţeles nu există.

Cu toate acestea, nu rezultă de aici că nu vei crede că percepi ceva ce nu are înţeles. Dimpotrivă, vei fi îndeosebi de înclinat să crezi că îl percepi negreşit. Recunoaşterea lipsei de sens provoacă în toţi cei separaţi o stare de anxietate.

Ea reprezintă o situaţie în care Dumnezeu şi ego-ul îşi "dispută" dreptul de a-şi scrie propriul înţeles în spaţiul gol pus la dispoziţie de lipsa de înţeles. Ego-ul se năpusteşte cu disperare să-şi stabilească acolo propriile idei, temându-se că altfel vidul ar putea fi folosit pentru a-i demonstra propria lui neputinţă şi irealitate.

Iată, de altfel, singura lui presupunere corectă. De aceea, este esenţial să înveţi a recunoaşte ce este lipsit de înţeles şi să-l accepţi fără teamă.

Dacă eşti temător, este sigur că vei înzestra lumea cu atribute pe care nu le posedă, ticsind-o cu imagini care nu există. Pentru ego, iluziile sunt mecanisme de protecţie, ceea ce trebuie să fie şi pentru tine, care te pui pe picior de egalitate cu ego-ul.

Exerciţiile pentru astăzi, care vor fi făcute de trei sau patru ori timp de cel mult un minut de fiecare dată, urmează să fie aplicate într-un mod oarecum diferit de cele precedente.

Cu ochii închişi, repetă ideea de astăzi în sinea ta. Deschide apoi ochii şi priveşte fără teamă în jur, spunând:

"Privesc o lume lipsită de înţeles."

Repetă în sinea ta această afirmaţie în timp ce priveşti în jur.

Apoi închide-ţi ochii şi încheie cu:

"O lume lipsită de înţeles stârneşte teamă deoarece cred că mă iau la întrecere cu Dumnezeu."

S-ar putea să-ţi fie greu să nu te împotriveşti, într-o formă sau alta, acestei afirmaţii conclusive. Oricare ar fi forma împotrivirii, adu-ţi aminte că ţi-e de fapt teamă de un astfel de gând din cauza "răzbunării" din partea "vrăjmaşului".

Nu ţi se cere să crezi această afirmaţie chiar acum şi probabil că o vei clasa drept absurdă. Oricum, remarcă atent orice semn de teamă ascunsă sau făţişă pe care o poate stârni. Iată prima noastră încercare de a formula o relaţie explicită de tipul cauză-efect, un gen de relaţie pentru recunoaşterea căruia ai foarte puţină experienţă.

Nu stărui asupra afirmaţiei conclusive şi încearcă măcar să nu te gândeşti la ea, în afara perioadei de exerciţiu. Pentru moment, atât va fi suficient.

"DUMNEZEU ESTE" - Mentalitatea LUI UNU, Dar/Har, SFÂNTUL DUH …

Poezii închinate Maicii Domnului

O, MĂICUŢĂ SFÂNTĂ

O, Măicuţă sfântă, cea mai sfântă mamă

Inimile noastre vin la tine iară

Bunătatea-ţi blândă a inimii tale

Ne-a făcut Măicuţă să pornim spre cale.

Toţi venim la tine cu multă durere

Să ne dai Măicuţă a ta mângâiere.

Plecând de la tine noi ne-am depărtat

O măicuţă sfântă rău te-am supărat.

C-am făcut păcate prea grele mereu

Şi-am uitat de tine şi de Dumnezeu

Să ne-ntoarcem iară, noi plângând de dor

Să ne dai Măicuţă milă şi-ajutor.

Noi venim la tine, drumul este greu

Ajută-mi Măicuţă ca să vin şi eu.

Noi venim la tine, crucea este grea,

Ajută-ne Maică s-o putem purta.

Pentru noi te roagă, Maică tot mereu

Să ne dai credinţă tare-n Dumnezeu.

Cheamă-ne Măicuţă iar la sânul tău )bis

Şi te roagă Maică la Iisus, Fiul tău,   )

O! PREASLĂVITA NOASTRĂ MAICĂ

O! Preaslăvita noastră Maică

În tine mi-e nădejdea mea

Cât voi trăi pe lumea asta

Pe tine eu te voi chema.

În tine eu mi-am pus nădejdea

Să mijloceşti la Fiul tău

Că numai tu, o! Sfântă Maică

Îmi izbăveşti sufletul meu.

Cunosc a ta milostivire

Care o ai pentru creştini

Cunosc şi sfânta ta putere

Şi prea slăvitele minuni.

O! Preaslăvita noastră Maică

Lumina sfintei feciorii

Să nu mă laşi robit de diavol

Că neputinţa mea o ştii.

Tu ştii Măicuţă că pe lume

N-a fost un om aşa de rău

Şi nimeni n-are atâtea rele

Nu-i păcătos precum sunt eu.

De n-aş avea acum nădejdea

Că numai tu mă poţi scăpa

Aş fi pierdut pe totdeauna

De-aceea vin la mila ta.

Tu ai scăpat pe toţi aceia

Care credinţă ţi-au jurat

Şi chiar şi zapis la satana

Cu sângele de l-au semnat.

Domnul şi-ascultă rugăciunea

Cu mila ta îl cucereşti

O! milostiva noastră Maică

Că tu pe oameni îi iubeşti.

Slăvită să fii în vecie

De glasurile creştineşti

Şi-n cântece prea minunate )bis

De sfintele oştiri cereşti        )

PREA SFÂNTĂ MAICĂ ŞI FECIOARĂ

Prea sfântă Maică şi Fecioară

Nădejdea sufletului meu

Tu eşti a mea mijlocitoare

La milostivul Dumnezeu.

De n-ar avea la ceruri lumea

Rudenie de pe pământ

Atunci ar fi pustie viaţa

Asemenea unui mormânt.

De nu erai tu primăvară

A veacului înţelenit

Ar fi rămas de-a pururi iarnă

Şi soarele n-ar fi zâmbit.

De n-ar fi revărsat tu zorii

Peste pământul adormit

Atuncea umbra cea de moarte

Ar fi rămas fără sfârşit.

Dar astăzi Preacurată Maică

Când toţi ne-am abătut la rău

De nu te vei ruga fierbinte

Ne părăseşte Fiul tău.

Trimite semn de pocăinţă

Norodului nedumerit

Şi adu iarăşi credinţă

Pe sufletul cel rătăcit.

Dezleagă preacurată Maică

Cătuşele celor robiţi

Şi dăruieşte-le răbdare

Creştinilor năpăstuiţi.

MAICĂ PURUREA FECIOARĂ

Maică pururea Fecioară

Tu care-n cer străluceşti

Mai frumos decât toţi sfinţii

Şi oştile îngereşti.

Tu ce eşti comoară sfântă

Şi sălaş Dumnezeiesc

Toţi creştinii te adoră

Toţi din suflet te slăvesc.

Tu ce eşti o floare scumpă

Cu un prea dulce miros

Tu care-ai purtat pe braţe

Pe slăvitul Domn Hristos.

Tu care ai fost aleasă

Scară pentru Dumnezeu

Îţi cinstim cu bucurie

Numele cel sfânt al tău.

Tu de-acolo ocroteşte

Neamul nostru creştinesc

Să trăiască după voia

Tatălui celui ceresc.

Roagă-te măicuţă sfântă

Roagă-te şi pentru noi

Primeşte cântarea noastră

Şi ne scapă de nevoi.

Pentru cinstea ta cea mare

Laudă îţi înălţăm

Şi cu inima smerită

Într-un glas cu toţi strigăm :

Bucură-te Preacurată

Bucură-te munte sfânt

Îngerii de sus îţi cântă

Noi îţi cântăm pe pământ. )bis

BUCHET DE ACATISTE ALE MAICII DOMNULUI

S.M. – Am deschis această pagină în cinstea Maicii Domnului, al cărei fapt îi datorez mulţumiri, pentru că m-a ajutat foarte mult în acele vremuri nu tocmai plăcute mie, aşa cum am relatat în poezia – Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu ..., Paraclisul Maicii Domnului fiind o rugăciune foarte puternică pentru liniştirea şi mântuirea sufletului, toate acestea realizate acum, prin multa binecuvântare în viaţa mea a Fecioarei Maria, Regina Îngerilor!

Cu multă iubire, linişte şi pace

binecuvântate în lumina sfântă!