27 februarie 2017

"Mintea mea este parte din Mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte sfânt." * A Course in Miracles




Lecţia 35

"Mintea mea este parte din Mintea lui Dumnezeu.
  Sunt foarte sfânt."

Ideea de astăzi nu descrie modul în care te vezi acum. Ea descrie însă ceea ce-ţi va arăta viziunea. Este greu, pentru oricine care gândeşte că se află în această lume, să creadă lucrul acesta despre sine. Dar, motivul pentru care socoate că se află în lumea aceasta este tocmai acela că nu crede ceea ce afirmă ideea de astăzi.

Vei crede, negreşit, că faci parte din ambianţa în care socoţi că te afli. Aceasta se întâmplă deoarece te înconjori de mediul pe care îl doreşti. Şi îl doreşti ca să îţi protejeze imaginea (chipul) pe care ţi-ai făcut-o despre tine însuţi.

Imaginea este parte din acest mediu înconjurător. Ceea ce vezi în timp ce crezi că te afli în acest mediu este văzut prin ochii imaginii.

Asta nu este viziune. Imaginile nu pot vedea.

Ideea de astăzi prezintă o cu totul altă imagine despre tine.Stabilindu-ţi Sursa, ea îţi stabileşte şi Identitatea, şi te descrie aşa cum, de fapt, trebuie să fii într-adevăr.

Vom folosi, pentru ideea de astăzi, un procedeu de aplicare oarecum diferit, fiindcă accentul cade astăzi mai degrabă pe cel care percepe, decât pe ceea ce percepe el însuşi.

Începe fiecare din cele trei perioade de exersare a câte cinci minute fiecare pe ziua de astăzi cu repetarea, în sinea ta, a ideii de astăzi, apoi închideţi ochii şi cercetează-ţi mintea pentru tot felul de termeni descriptivi în care te vezi pe tine însuţi.

Include toate însuşirile bazate pe ego, fie ele pozitive sau negative, dezirabile sau indezirabile, grandioase sau înjositoare. Ele toate sunt la fel de ireale, pentru că nu te priveşti prin ochii sfinţeniei.

În partea de început a perioadei de cercetare a minţii, vei pune, probabil, accentul pe ceea ce consideri a fi aspectele mai negative ale propriei tale perceperi.

Totuşi, către partea finală a perioadei de exersare, s-ar putea, foarte bine, ca în minte să îţi apară termeni descriptivi mai măgulitori la propria-ţi adresă. Încearcă să recunoşti că nu contează ce orientare au fanteziile tale despre tine însuţi.

Iluziile nu au nici o orientare în realitate. Ele, pur şi simplu, nu sunt adevărate.

O listă potrivită pentru aplicarea ideii de astăzi, alcătuită la întâmplare, poate arăta după cum urmează:
"Mă văd ca fiind dominat."
"Mă văd ca fiind deprimat."
"Mă văd ca fiind ratat."
"Mă văd ca fiind primejduit."
"Mă văd ca fiind neajutorat."
"Mă văd ca fiind victorios."
"Mă văd ca fiind înfrânt."
"Mă văd ca fiind caritabil."
"Mă văd ca fiind plin de virtute."
Să nu te gândeşti la aceşti termeni într-un mod abstract.

Ei îţi vor veni în minte odată cu diferite situaţii, personaje şi întâmplări în care tu figurezi. Alege la nimereală câte o situaţie specifică care îţi vine în minte, identifică termenul sau termenii descriptivi care consideri că se potrivesc la reacţiile tale faţă de această situaţie, şi foloseşte-i în aplicarea ideii de astăzi.

După ce ai denumit-o pe fiecare, adaugă:
"Dar mintea mea este o parte din Mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte sfânt."

În timpul perioadelor de exersare mai lungi, vor exista, probabil, intervale în care nu-ţi trece nimic anume prin minte. Nu-ţi scormoni mintea doar ca să umpli intervalul cu lucruri specifice, ci relaxează-te numai şi repetă rar ideea de astăzi până când ceva îţi vine în minte.
Cu toate că nimic din ce se iveşte nu trebuie omis din exerciţii, nimic nu trebuie "dezgropat" prin efort. Nici forţa, nici discriminarea nu trebuie folosite. Cât mai des posibil de-a lungul zilei, alege-ţi una sau mai multe însuşiri pe care ţi le atribui în momentul de faţă, aplicând ideea de astăzi în formularea de mai sus la fiecare dintre ele.

Dacă nimic anume nu îţi dă prin minte, repetă doar ideea în sinea ta, cu ochii închişi.


***
***Dumnezeu îşi trimite profesorii. Şi, predând lecţiile Lui de bucurie şi speranţă, îşi încheie şi ei propria lor învăţare. De asta nu ai cum să scapi. Cum ar putea să fie altfel? Cine urmează programa lumii - şi toţi câţi sunt aici o vor urma până îşi vor schimba mentalitatea - predă doar pentru a se convinge că este ceea ce nu e. Iată care este scopul lumii.

Dacă nu ar fi profesorii lui Dumnezeu, şansele de mântuire ar fi mici, căci lumea păcatului ar părea de-a pururea reală. Cei ce se amăgesc trebuie să amăgească, căci trebuie să predea amăgire. Ce altceva e iadul? Acest manual este un manual pentru profesorii lui Dumnezeu. Ei nu sunt perfecţi, căci altfel nu ar fi aici. Dar tocmai asta este misiunea lor, să devină perfecţi aici, aşa că ei predau şi răs-predau perfecţiunea, în multe, multe feluri, până o învaţă. Iar apoi nu se mai văd, deşi gândurile lor rămân de-a pururi o sursă de putere şi de adevăr. Cine, şi ce simt ei? Cum sunt aleşi? Ce fac? Cum pot realiza propria lor mântuire şi mântuirea lumii? Manualul de faţă e o încercare de-a răspunde la aceste întrebări.[Manual pentru Profesori]




22 februarie 2017

"Aş putea vedea pace în loc de ce văd." * “A Course in Miracles”




Lecţia 34

"Aş putea vedea pace în loc de ce văd."

Ideea de astăzi începe să descrie condiţiile care prevalează în celălalt mod de a vedea.

Pacea minţii este clar o chestiune lăuntrică. Ea trebuie să înceapă cu propriile tale gânduri, pentru ca apoi să se extindă înspre afară, căci din pacea minţii tale răsare o percepţie paşnică a lumii.

Exerciţiile de astăzi necesită trei perioade de exersare mai lungi. Se recomandă una dimineaţa şi alta seara, iar a treia se va întreprinde la acea oră dintre ele care pare să fie mai prielnică unei stări de disponibilitate.

Toate aplicările se vor face cu ochii închişi, deoarece ideea de astăzi se va aplica lumii tale lăuntrice. Vreo cinci minute de cercetare a minţii pentru fiecare din perioadele mai lungi de exersare sunt obligatorii.

Cercetează-ţi mintea pentru a afla gândurile de teamă, situaţiile care provoacă anxietate, personajele sau întâmplările "ofensatoare" sau orice altceva în legătură cu care întreţii gânduri neiubitoare.

Într-un mod dezinvolt, ia cunoştinţă de toate, repetând rar ideea de astăzi, pe măsură ce le priveşti cum îţi apar în minte. Şi dă-le drumul, unul câte unul, pentru a face loc celui următor.

Dacă începi să ai dificultăţi când e vorba să te gândeşti la anumite subiecte, continuă să repeţi ideea, fără grabă, în sinea ta, fără a o aplica la un anume lucru. Încredinţează-te, totuşi, că nu faci vreo excludere anume.

Aplicările mai scurte urmează să fie frecvente şi se vor face oricând simţi că pacea minţii îţi este ameninţată într-un fel sau altul. Ele au ca scop să te ferească de tentaţii de-a lungul zilei.

Dacă devii conştient de o anume formă de tentaţie, exerciţiul se va face sub această formă:

"Aş putea vedea pace în această situaţie, în loc să văd ceea ce văd acum în ea. "

Dacă violările păcii minţii tale iau forma unor emoţii adverse mai generalizate, cum ar fi deprimare, anxietate sau îngrijorare, foloseşte ideea în forma ei originală.

Dacă vei constata că ai nevoie de mai mult de o aplicare a ideii de astăzi ca să îţi vină mai uşor să te răzgândeşti în orice context anume, încearcă să dedici câteva minute repetării ideii, până când începi să simţi o oarecare senzaţie de uşurare. Îţi va fi de ajutor, dacă vei spune în sinea ta, specificând:


"Îmi pot înlocui sentimentele de deprimare, anxietate sau îngrijorare (sau gândurile mele în legătură cu această situaţie, persoană sau întâmplare) cu pace."





19 februarie 2017

"Există un alt mod de a privi lumea." - “A Course in Miracles”




Lecţia 33

"Există un alt mod de a privi lumea."

Ideea de astăzi este o încercare de a recunoaşte faptul că îţi poţi deplasa percepţia lumii în ambele ei aspecte, cel interior şi exterior.

Cinci minute bune se vor consacra aplicaţiilor de dimineaţă şi seară. În aceste perioade de exersare, ideea va fi repetată atât timp cât îţi dă o stare bună, cu toate că esenţiale sunt aplicările făcute fără grabă.

Alternează inspectarea percepţiilor tale interioare cu cele exterioare, fără a isca însă o senzaţie de mutare abruptă. Pur şi simplu, aruncă o privire dezinvoltă spre lumea pe care o percepi ca fiindu-ţi exterioară, apoi închide ochii şi, cu egală dezinvoltură, inspectează gândurile lăuntrice.

Încearcă să rămâi la fel de neimplicat în ambele şi să-ţi menţii această detaşare atunci când repeţi ideea de-a lungul zilei. Perioadele de exersare mai scurte să fie cât mai frecvente.

Aplicări specifice ale ideii de astăzi se vor face de îndată ce se iveşte vreo situaţie cu tentaţia de a te nelinişti.

Pentru aceste aplicări,spune:

"Există un alt mod de a privi asta."

Ţine minte să aplici ideea de astăzi chiar în momentul în care devii conştient de vreun necaz. S-ar putea să ai nevoie de vreun minut ca să te aşezi în linişte şi să repeţi ideea de câteva ori în sinea ta.

Închiderea ochilor te va ajuta probabil la această formă de aplicare.





17 februarie 2017

"Eu am inventat lumea pe care o văd." - “A Course in Miracles”




Lecţia 32

"Eu am inventat lumea pe care o văd."

Astăzi, continuăm să dezvoltăm tema cauzei şi a efectului.

Nu eşti victima lumii pe care o vezi, deoarece tu ai inventat-o. Poţi să renunţi la ea la fel de uşor cum ai născocit-o. O vei vedea sau nu o vei vedea, după cum doreşti. Câtă vreme o doreşti, o vei vedea; când nu o mai doreşti, ea nu va mai fi acolo ca s-o vezi.

Ideea de astăzi, asemenea celor precedente, se aplică lumilor tale interioare şi exterioare care, de fapt, sunt una şi aceeaşi.Totuşi, de vreme ce le vezi ca fiind diferite, perioadele de exersare pentru astăzi vor cuprinde din nou două faze, una implicând lumea pe care o vezi în afara ta, iar cealaltă, lumea pe care o vezi în mintea ta.

Încearcă, în exerciţiile de astăzi, să introduci gândul că ambele se află în propria ta imaginaţie. Vom începe perioadele de exersare de dimineaţă şi seară din nou prin repetarea, de două sau trei ori, a ideii de astăzi, în timp ce cuprindem cu privirea lumea pe care o vezi ca fiind în afara ta.

Apoi,închide-ţi ochii şi cuprinde lumea ta lăuntrică. Încearcă să le tratezi pe amândouă cât mai egal posibil.

Repetă, fără grabă, ideea de astăzi, de câte ori doreşti, în timp ce priveşti imaginile de care te face conştient imaginaţia ta.
Pentru cele două perioade de exersare mai lungi se recomandă între trei şi cinci minute, un minimum de trei minute fiind obligatoriu.
Pot fi folosite mai mult de cinci minute, dacă exerciţiul ţi se pare odihnitor.
Pentru a veni în întâmpinarea acestui lucru, alege o perioadă în care se prevăd distrageri puţine şi în care tu însuţi să te simţi gata.

Aceste exerciţii se vor face şi în continuare, de-a lungul zilei, de cât mai multe ori.
Aplicaţiile mai scurte constau din repetarea lentă a ideii, în timp ce îţi inspectezi fie lumea lăuntrică, fie pe cea din afară.
Nu contează pe care din ele o alegi.

Ideea de astăzi urmează, de asemenea, să se aplice imediat oricărei situaţii care ar putea să te necăjească.

Aplică ideea, spunând în sinea ta:

"Eu am inventat această situaţie, aşa cum o văd." 





13 februarie 2017

"Nu sunt victima lumii pe care o văd." - “A Course in Miracles”




Lecţia 31


"Nu sunt victima lumii pe care o văd."

Ideea de astăzi este introducerea la declaraţia ta de eliberare. Şi de data asta, ideea va fi aplicată atât lumii pe care o vezi în afara ta, cât şi celei pe care o vezi lăuntric.

În aplicarea ideii, vom folosi o formă de exerciţiu care va fi întrebuinţată din ce în ce mai mult, cu modificări după cum se va indica. În general, această formă include două aspecte, unul în care aplici ideea într-un mod mai susţinut, iar celălalt, care constă din aplicaţii frecvente ale ideii de-a lungul zilei.

Sunt necesare două perioade mai lungi cu ideea de astăzi, una dimineaţa şi alta seara, recomandându-se între trei şi cinci minute pentru fiecare. În acest timp, priveşte încet în jur, repetând ideea de două sau trei ori. Apoi, închide-ţi ochii şi aplică aceeaşi idee la lumea ta lăuntrică.

Vei scăpa de ambele dintr-odată, deoarece lumea lăuntrică este cauza celei exterioare.

În timpul introspecţiei, nu fă altceva decât îngăduie oricărui gând care îţi trece prin minte să se prezinte conştienţei tale, să-l iei pe fiecare în considerare pentru o clipă, iar apoi să-l înlocuieşti cu următorul.

Încearcă să nu stabileşti vreun fel de ierarhie între ele.

Priveşte-le cum vin şi se duc, într-un mod cât se poate de impasibil.Nu stărui asupra nici unuia în mod deosebit, ci lasă-le să curgă în mod constant şi calm, fără a te implica în mod special.

În timp ce stai şi îţi priveşti liniştit gândurile, repetă ideea de astăzi în sinea ta, de câte ori crezi de cuviinţă, dar fără vreo senzaţie de grabă.

În plus, repetă ideea de astăzi cât se poate de des de-a lungul zilei. Adu-ţi aminte că faci o declaraţie de independenţă în numele propriei tale libertăţi. Iar în libertatea ta stă libertatea lumii.


Ideea de astăzi este, de asemenea, una deosebit de folositoare ca răspuns la fiecare formă de tentaţie care s-ar putea ivi. Ea este o declaraţie că nu vei ceda în faţa ei, înrobindu-te singur. 


***"DUMNEZEU ESTE" ***„Alfa şi Omega, începutul şi Sfârşitul"



11 februarie 2017

"Dumnezeu este în tot ce văd, deoarece Dumnezeu este în mintea mea. " - “A Course in Miracles”




Lecţia 30


"Dumnezeu este în tot ce văd, deoarece Dumnezeu este în mintea mea. "

Ideea de astăzi este trambulina care ne lansează spre viziune. Din această idee, lumea se va deschide în faţa ta şi o vei privi, văzând în ea ce nu ai mai văzut niciodată. Iar ceea ce ai văzut înainte nu îţi va mai fi deloc vizibil.

Astăzi încercăm să folosim o nouă formă de "proiecţie." Nu încercăm să ne debarasăm de ceea ce nu ne place, văzându-l în afară. În schimb, încercăm să vedem în lume ceea ce este în mintea noastră, ceea ce vrem să recunoaştem că este acolo.

Astfel, încercăm să ne împreunăm cu ceea ce vedem, în loc să-l ţinem departe de noi. Iată deosebirea fundamentală dintre viziune şi modul tău de a vedea.

Ideea de astăzi urmează să se aplice cât se poate de des de-a lungul zilei. De câte ori ai o clipă de răgaz, repet-o, cu luare aminte, în sinea ta, privind în jur, încercând să realizezi că ideea este aplicabilă la tot ce vezi acum sau la tot ce ai putea vedea acum dacă s-ar afla în câmpul tău vizual.

Viziunea reală nu este limitată la concepte ca "aproape" sau "departe". Pentru a te ajuta să te obişnuieşti cu această idee, încearcă să te gândeşti atât la lucruri din afara câmpului tău vizual, cât şi la cele pe care le poţi vedea efectiv, atunci când aplici ideea de astăzi.


Viziunea reală nu este numai nelimitată în timp şi spaţiu, dar nici nu depinde de ochii corpului. Mintea este singura ei sursă. Pentru a te ajuta să te obişnuieşti mai mult cu această idee, dedică mai multe perioade de exersare aplicării ideii de astăzi cu ochii închişi, folosind orice subiecte îţi vin în minte şi privind mai degrabă înlăuntru decât în afară. Ideea de astăzi se aplică în mod egal la amândouă.





4 februarie 2017

"Dumnezeu este în tot ce văd." - “A Course in Miracles”




Lecţia 29

"Dumnezeu este în tot ce văd."

Ideea de astăzi explică de ce poţi vedea tot rostul în toate. Ea explică de ce nimic nu este separat, de sine stătător sau în sine. Şi mai explică de ce nimic din ceea ce vezi nu înseamnă nimic.

De fapt, ea explică fiecare idee pe care am folosit-o până acum, cât şi pe cele următoare.

Ideea de astăzi constituie întreaga bază pentru viziune. Probabil că, în momentul de faţă, această idee ţi se va părea foarte greu de priceput.
Poate ţi se pare prostească, necuviincioasă, lipsită de sens, nostimă sau chiar reprehensibilă.

Desigur, Dumnezeu nu este într-o masă, de exemplu, aşa cum o vezi. Totuşi, am subliniat ieri ideea că o masă împărtăşeşte rostul universului. Iar ceea ce împărtăşeşte rostul universului împărtăşeşte rostul Creatorului său.

Încearcă, deci, astăzi, să începi a învăţa cum să priveşti toate lucrurile cu iubire, cu recunoştinţă, şi cu mintea deschisă. Acum nu le vezi. Ai vrea să ştii ce este în ele? Nimic nu este aşa cum îţi apare ţie. Rostul lor sfânt stă dincolo de restrânsa ta sferă de cuprindere.

Atunci când viziunea îţi va arăta sfinţenia care luminează lumea, vei înţelege perfect ideea de astăzi. Şi nu vei înţelege cum de ai putut vreodată să ţi se pară dificilă.

Cele şase perioade de exersare pentru astăzi, a câte două minute fiecare, vor urma un tipar deja familiar: începe repetând ideea în sinea ta, apoi aplic-o subiectelor din jurul tău, alese la întâmplare, denumindu-le pe fiecare în mod distinct. Încearcă să eviţi tendinţa de a face o selecţie autoimpusă, care poate fi mai ales tentantă în legătură cu ideea de astăzi, datorită naturii ei cu totul străine.

Ţine minte că orice ordine impusă de tine este la fel de străină realităţii. De aceea, lista de subiecte să fie cât se poate de lipsită de autoselecţie.

De exemplu, o listă potrivită ar putea include următoarele: "Dumnezeu este în acest umeraş."
"Dumnezeu este în această revistă."
"Dumnezeu este în acest deget."
"Dumnezeu este în această lampă."
"Dumnezeu este în acel corp."
"Dumnezeu este în uşa aceea."
"Dumnezeu este în coşul acela de gunoi."


În completarea perioadelor de practică fixate, repetă ideea de astăzi cel puţin o dată pe oră, privind încet în jur, în timp ce îţi spui cuvintele în sinea ta, fără grabă. Ar trebui, cel puţin o dată sau de două ori, să fii pătruns de o senzaţie de odihnă, în timp ce le faci.