OMUL – O SFÂNTĂ TAINĂ A LUI DUMNEZEU

             Sfinţii ne vorbesc, în Duhul Sfânt, de taina de negrăit a lui Hristos, de toate darurile de negrăit „pe care le-a gătit Dumnezeu celor Ce-l iubesc pe El”. Da, „taina lui Hristos” nu este descoperită decât numai prin Duhul Sfânt şi numai celor sfinţi. Iată de ce sfinţii sunt cei mai desăvârşiţi, cei mai adevăraţi martori ai lui Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru.

        Acum ştim, prin „Vieţile Sfinţilor” Cine este Dumnezeu şi ceea ce este Dumnezeu, precum şi cine este omul şi ceea ce este omul. Noi ne aflăm deja pe celălalt mal ceresc şi din cer noi putem privi întrega lume pământească.

       Şi ce observăm noi cel mai bine pe pământ? Oare munţii, oceanele, oraşele, zgârâie norii? Nu, ci pe om. Fiindcă sufletul omenesc, sub înfăţişarea dumnezeiască, este un soare pe pământ.

       Pe pământ sunt tot atâţia sori pe cât de mulţi oameni; şi fiecare din aceşti sori este vizibil din cer. O, minune de nepătruns a lui Dumnezeu!

       Acest pământ atât de mic, o mică stea dintre cele mai mărunte, cuprinde miliarde de sori! Omul! – Un mic dumnezeu în tărână. Există o Evanghelie, o Evanghelie mai mult decât adevărată, desigur nu a mea, ci a Sfinţilor lui Dumnezeu, din care aflăm că omul este o mare taină, o sfântă taină a lui Dumnezeu, atât de mare şi atât de Sfântă, pentru care Dumnezeu Însuşi S-a făcut Om, pentru a ne dezvălui toată profunzimea tainei omeneşti.

       Omul se umple de Hristos Dumnezeu-Omul, se îmbracă în Hristos, se transfigurează puţin câte puţin în om purtător de Hristos. El devine, treptat, dumnezeu-om după har şi dobândeşte în felul acesta, în sufletul său raiul.

       De asemenea „pomenind-o pe prea sfânta, prea curata, prea binecuvântata, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii, pe noi înşine, unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Amin! Amin! Amin!

Părintele Justin Popovici