24 aprilie 2018

"Ale mele sunt pacea şi bucuria lui Dumnezeu."




"Ale mele sunt pacea şi bucuria lui Dumnezeu."

Pacea şi bucuria lui Dumnezeu sunt pacea şi lumina ta.

Astăzi le vom accepta, ştiind că ne aparţin.
Vom încerca, de asemenea, să înţelegem că aceste daruri sporesc pe măsură ce le primim. Ele nu sunt asemenea darurilor pe care le poate da lumea, unde cel care dăruieşte pierde chiar atunci când dă darul, iar cel care capătă, se află în câştig datorită pierderii celui care dă.

Acestea nu sunt daruri, ci târguri făcute cu vinovăţia.

Darul dat cu adevărat nu aduce nici o pierdere.
Este imposibil ca cineva să poată câştiga, deoarece
altul pierde. Faptul că cineva pierde, deja implică o limită şi o insuficienţă.

În modul acesta nu se dă nici un dar.
Astfel de "daruri" nu sunt decât o ofertă în vederea obţinerii unui lucru mai de preţ; un împrumut cu dobândă ce trebuie plătită cu vârf şi îndesat; un credit pe termen scurt menit să ducă la contractarea unei datorii, astfel încât răsplata să fie mai mare decât darul.

Această stranie pervertire a ceea ce înseamnă a dărui s-a strecurat la toate nivelele lumii pe care o vezi.

Ea goleşte de orice semnificaţie darurile pe care le oferi şi face ca cele pe care le primeşti să nu-ţi aducă nimic. Unul dintre obiectivele didactice majore pe care şi le-a propus acest curs este inversarea concepţiei tale despre ceea ce înseamnă a dărui, ca astfel să fii în stare să dobândeşti. Căci a dărui a devenit o sursă a temeri, şi astfel ţii să eviţi singurul mijloc prin care poţi dobândi.
Acceptă pacea şi bucuria lui Dumnezeu, şi te vei deprinde cu un mod diferit de a privi un dar.

Darurile lui Dumnezeu nu se vor diminua niciodată când sunt dăruite mai departe. Dimpotrivă, prin aceasta, ele sporesc.

Aşa cum se intensifică pacea şi bucuria Cerului atunci când le accepţi ca fiind darul lui Dumnezeu pentru tine, tot astfel creşte bucuria Creatorului tău atunci când accepţi bucuria şi pacea Sa ca aparţinându-ţi.

Dăruirea adevărată înseamnă creaţie. Ea extinde nemărginitul asupra nelimitării, eternitatea asupra atemporalităţii şi iubirea asupra ei însăşi.
Dăruirea adaugă la tot ceea ce este deja împlinit, nu în sensul simplist de a mai adăuga ceva, căci aceasta implică, fireşte, că înainte ar fi fost mai puţin.
Ea adaugă prin a îngădui ca ceea ce nu se poate conţine să-şi împlinească rostul de a dărui tot ce are, asigurându-şi astfel totul pentru totdeauna.
Acceptă astăzi pacea şi bucuria lui Dumnezeu ca aparţinându-ţi.

Îngăduie-I să se împlinească aşa cum El defineşte împlinirea. Vei înţelege că ceea ce Îi aduce Lui împlinire trebuie să aducă împlinire şi Fiului Său.
El nu poate dărui prin a pierde. Nici tu nu poţi.
Primeşte astăzi darul Său de bucurie şi pace, şi El îţi va mulţumi pentru darul pe care i-L oferi.

Astăzi, perioadele de exersare vor începe puţin altfel. Începe prin a te gândi la acei fraţi(semeni) cărora le-ai refuzat pacea şi bucuria la care au dreptul conform legilor
nepărtinitoare ale lui Dumnezeu. Aici, prin acest refuz, ţi le-ai refuzat ţie însuţi. Şi tot la acest punct trebuie să te întorci ca să le revendici ca aparţinându-ţi.
Gândeşte-te pentru o vreme la "duşmanii" tăi şi spune-i fiecăruia în parte, de cum îţi vine în minte:
"Frate al meu, îţi ofer pace şi bucurie, Pentru ca ale mele să fie pacea şi bucuria lui Dumnezeu."

Astfel te pregăteşti să recunoşti darurile lui Dumnezeu către tine şi îngădui ca mintea să-ţi fie liberă de orice ţi-ar împiedica astăzi succesul.

Acum eşti gata pregătit să accepţi darul păcii şi bucuriei pe care ţi le-a făcut Dumnezeu.

Acum eşti gata să resimţi bucuria şi pacea pe care ţi le-ai negat.

Acum poţi spune:
"Ale mele sunt pacea şi bucuria lui Dumnezeu", deoarece ai dăruit ceea ce vei dobândi.

Dacă îţi vei pregăti mintea aşa cum îţi sugerăm, nu ai cum să nu reuşeşti. Căci ai îngăduit să se ridice toate barierele ce te despărţeau de pace şi bucurie, iar ceea ce este al tău poate să te ajungă în sfârşit.

Spuneţi, aşadar:
"Ale mele sunt pacea şi bucuria lui Dumnezeu", închideţi ochii pentru o vreme şi lasă ca Vocea Sa să te asigure că ceea ce rosteşti este adevărat.
Petreceţi astfel, de fiecare dată când poţi, astăzi, cele cinci minute cu El, dar să nu crezi că mai puţin n-ar avea valoare, atunci când nu poţi să-I oferi mai mult.

Adu-ţi aminte măcar ca la fiecare oră să rosteşti cuvintele care Îl îmbie să dăruiască ceea ce El voieşte să dăruiască şi ceea ce voieşte ca tu să primeşti. Fii hotărât să nu interferezi astăzi cu ceea ce voieşte El. Iar dacă vreun frate pare să te ispitească să refuzi darul lui Dumnezeu pentru el, priveşte ispita ca pe o şansă în plus de a primi darurile lui Dumnezeu ca aparţinându-ţi.

Apoi binecuvântează-ţi fratele cu recunoştinţă, şi spune:
"Frate al meu, îţi ofer pace şi bucurie, Pentru ca ale mele să fie pacea şi bucuria lui Dumnezeu."



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu