"Dumnezeu este Tăria în care mă încred."

Lecţia 47

"Dumnezeu este Tăria în care mă încred."

Dacă te încrezi în propria-ţi tărie, ai toate motivele să fii neîncrezător, agitat şi temător.

~ Ce poţi prezice sau ţine sub control?

~ Ce există în tine pe care poţi conta?

Oare ce ţi-ar da capacitatea de a fi conştient de toate faţetele unei probleme şi de a le rezolva astfel încât să aibă ca rezultat numai binele?

~ Ce există în tine care să-ţi dea discernământul soluţiei potrivite şi garanţia că ea va fi dusă la bun sfârşit?

De la tine nu poţi face nici unul din aceste lucruri.

Să crezi că poţi, înseamnă să-ţi pui încrederea acolo unde încrederea nu este justificată şi să justifici teama, anxietatea, deprimarea, mânia şi durerea.

Cine oare poate să-şi pună încrederea în slăbiciune şi, în acelaşi timp, să se simtă în siguranţă?

Şi cine poate să-şi pună încrederea în tărie şi, în acelaşi timp, să se simtă slab?

Dumnezeu îţi este siguranţa în orice împrejurare.

Vocea Lui vorbeşte pentru El în toate situaţiile şi în fiecare aspect al tuturor situaţiilor, spunându-ţi exact ce ai de făcut ca să ai parte de tăria şi protecţia Sa.

Nu există excepţii, pentru că Dumnezeu nu are excepţii. Iar Vocea care vorbeşte pentru El este aidoma Lui.

Astăzi ne vom îndrepta râvna, nesocotindu-ţi propria slăbiciune, spre Sursa tăriei tale. Astăzi sunt necesare patru perioade de practică, a câte cinci minute fiecare, iar perioadele mai lungi şi mai frecvente sunt insistent recomandate.

Închide ochii şi începe, ca de obicei, cu repetarea ideii zilei. Petrece apoi un minut sau două în căutarea situaţiilor din viaţa ta în care ai investit teamă, slobozind-o pe fiecare în timp ce îţi spui:

"Dumnezeu este Tăria în care mă încred."

Acum încearcă să luneci dincolo de toate grijile legate de propriul sentiment de insuficienţă. E evident că fiecare situaţie care îţi provoacă îngrijorare este asociată cu sentimente de insuficienţă, căci altfel ai crede că poţi face faţă situaţiei cu succes.

Nu încrezându-te în tine însuţi vei deveni încrezător.

Dar tăria lui Dumnezeu în tine are succes în toate.

Recunoaşterea propriei tale slăbiciuni constituie un pas necesar în corectarea erorilor tale, dar acest pas este departe de a fi suficient pentru a-ţi da încrederea de care ai nevoie şi la care eşti îndreptăţit.

Trebuie, de asemenea, să dobândeşti conştienţa că încrederea în reala ta tărie este pe deplin justificată, în orice privinţă şi în toate împrejurările. În ultima fază a perioadei de exersare, încearcă să pătrunzi în adâncul inimii tale, spre un loc al unei siguranţe reale.

Vei recunoaşte că ai ajuns la el dacă ai, fie şi pentru o clipă, un sentiment de pace adâncă. Leapădă-te de toate lucrurile triviale care macină şi colcăie la suprafaţa minţii tale şi cufundă-te dedesubtul lor spre profunzimile Împărăţiile Cerului.

~ Există un loc în tine unde nimic nu este imposibil.

~ Există un loc în tine unde sălăşluieşte tăria lui Dumnezeu.

Repetă deseori ideea de-a lungul zilei. Foloseşte-o ca răspunsul tău la orice tulburare.

Adu-ţi aminte că pacea este dreptul tău, fiindcă acum dăruieşti tăriei lui Dumnezeu încrederea ta. 


"DUMNEZEU ESTE"

"ISUS - CRISTOS"

"Dumnezeu este iubirea în care iert."

Lecţia 46

"Dumnezeu este iubirea în care iert."

Dumnezeu nu iartă, deoarece El nu a condamnat niciodată. Iar înainte de a fi necesară iertarea, trebuie să fie condamnare.

Iertarea este nevoia cea mare a acestei lumi, iar aceasta se datorează faptului că este o lume a iluziilor. Cei care iartă se eliberează astfel de iluzii, în timp ce aceia care refuză iertarea, se leagă de ele.

Aşa cum te condamni numai pe tine, tot astfel numai pe tine te ierţi. Cu toate că Dumnezeu nu iartă, iubirea Sa este, totuşi, baza iertării. Teama condamnă, iar iubirea iartă.

Astfel, iertarea desface ceea ce teama a produs, readucând mintea la conştienţa lui Dumnezeu. Din acest motiv, iertarea poate fi cu adevărat numită mântuire.

Ea constituie mijlocul prin care dispar iluziile.

Exerciţiile de astăzi reclamă cel puţin trei perioade de practică, de câte cinci minute încheiate, şi cât mai multe perioade scurte posibil. Începe perioadele mai lungi de exersare prin repetarea ideii de astăzi, în sinea ta, ca de obicei.

Închide ochii în acest timp şi cercetează-ţi mintea pentru cei pe care nu i-ai iertat. Nu contează "cât de mult" nu i-ai iertat. Ori i-ai iertat de tot, ori nu i-ai iertat deloc. Dacă faci corect exerciţiile, nu-ţi va fi greu să găseşti o mulţime de persoane pe care nu le-ai iertat. O regulă care nu dă greş: oricine nu-ţi place este un subiect potrivit.

Menţionează numele fiecăruia şi spune:

"Dumnezeu este Iubirea în care te iert, (numele)."

Scopul primei faze a perioadelor de practică a zilei este de a te pune în situaţia de a te ierta pe tine însuţi. După ce ai aplicat ideea la toţi cei care ţi-au venit în minte, spune-ţi următoarele:

"Dumnezeu este Iubirea în care mă iubesc pe mine însumi."

"Dumnezeu este Iubirea în care sunt binecuvântat."

Forma aplicării poate varia considerabil, numai să nu se piardă din vedere ideea centrală.

Ai putea spune, de exemplu:

"Nu pot fi vinovat, deoarece sunt un Fiu al lui Dumnezeu." 
"Am fost deja iertat."

"Nici o teamă nu este posibilă într-o minte iubită de Dumnezeu."

"Nu e nevoie să atac, pentru că iubirea m-a iertat."

Perioada de exersare se va încheia totuşi cu repetarea ideii de astăzi în formularea ei iniţială. Perioadele de practică mai scurte pot consta dintr-o repetare a ideii pentru astăzi, fie în forma originală, fie într-o formă înrudită, după preferinţă. Însă nu uita să faci multe aplicaţii specificatoare, dacă e nevoie.

Va fi nevoie de ele la orice oră a zilei când devii conştient de vreun fel de reacţie negativă faţă de oricine, fie el prezent sau nu. În acest caz, spune-i în tăcere: "Dumnezeu este Iubirea în care te iert."

"DUMNEZEU ESTE"

În Mintea lui Dumnezeu

"Dumnezeu este Mintea cu care gândesc."

Lecţia 45

"Dumnezeu este Mintea cu care gândesc."

Ideea de astăzi conţine cheia pentru a afla care sunt gândurile tale reale. Ele nu sunt nimic din ceea ce socoţi tu că gândeşti, tocmai cum nimic din ceea ce socoţi că vezi nu are vreo legătură cu viziunea.

Nu există nici o relaţie între ceea ce este real şi ceea ce socoţi că este real. Nimic din ceea ce socoţi că ar fi gândurile tale reale nu seamănă în nici o privinţă cu gândurile tale reale. Nimic din ceea ce socoţi că vezi nu are vreo asemănare cu ceea ce îţi va arăta viziunea.

Gândeşti cu Mintea lui Dumnezeu.

Prin urmare, tu împărtăşeşti gândurile tale cu El, precum El împărtăşeşte gândurile Sale cu tine.

Sunt aceleaşi gânduri, deoarece sunt gândite de aceeaşi Minte.

A împărtăşi înseamnă a face aidoma sau a face una.

Iar gândurile pe care le gândeşti cu Mintea lui Dumnezeu nu-ţi părăsesc mintea nicidecum, deoarece gândurile nu-şi părăsesc sursa.

Aşadar, gândurile tale sunt în Mintea lui Dumnezeu, precum eşti şi tu.

Ele sunt, deopotrivă, în mintea ta, unde este El.

Aşa cum tu faci parte din Mintea Lui, aşa şi gândurile tale fac parte din Mintea Lui.

Unde sunt, deci, gândurile tale reale?

Astăzi vom face încercarea de a ajunge la ele. Va trebui să le căutăm în mintea ta, căci acolo se află. Ele trebuie să fie acolo, pentru că nu şi-au putut părăsi sursa.

Ceea ce este gândit de Mintea lui Dumnezeu este etern, făcând parte din creaţie.

Cele trei perioade de exersare pentru astăzi, a câte cinci minute fiecare, vor avea aceeaşi formă generală pe care am folosit-o în aplicarea ideii de ieri. Vom face încercarea de a părăsi irealul şi de a căuta realul.

Vom contesta lumea în favoarea adevărului. Nu vom îngădui gândurilor lumii să ne împiedice.

Nu vom îngădui credinţelor lumii să ne spună că ceea ce Dumnezeu vrea să facem este imposibil.

Dimpotrivă, vom încerca să recunoaştem că numai ceea ce Dumnezeu vrea să facem este posibil.

De asemenea, vom încerca să înţelegem că numai ceea ce Dumnezeu vrea să facem este ceea ce vrem noi să facem.

La fel,vom încerca să ne aducem aminte că nu putem da greş făcând ceea ce El vrea să facem. Avem toate motivele să fim încrezători în reuşita noastră de astăzi. Este Voia lui Dumnezeu.

Începe exerciţiile pentru astăzi repetând ideea în sinea ta şi, odată cu aceasta, închizând ochii. Apoi, păstrând în minte ideea, gândeşte-te, pentru un scurt răstimp, la câteva gânduri relevante proprii.

După ce ai adăugat ideii vreo patru sau cinci gânduri proprii, repet-o din nou şi spune-ţi cu blândeţe:

"Gândurile mele reale sunt în mintea mea. Aş dori să le găsesc."

Apoi încearcă să treci dincolo de toate gândurile ireale care acoperă adevărul în mintea ta şi să ajungi la ceea ce este etern. Dedesubtul tuturor gândurilor lipsite de sens şi a ideilor nebuneşti pe care ţi le-ai îngrămădit în minte, se află gândurile pe care le-ai gândit cu Dumnezeu, la început. Ele se află acum în mintea ta, total neschimbate. Vor fi mereu în mintea ta, aşa cum au fost dintotdeauna.

Tot ce ai gândit de atunci încoace va fi supus schimbării, însă temelia pe care se bazează aceste gânduri este cu totul neschimbătoare. Tocmai către această temelie sunt îndreptate exerciţiile pentru astăzi, căci aici mintea ta este împreunată cu Mintea lui Dumnezeu. Aici gândurile tale sunt una cu ale Sale.

Pentru acest fel de practică, un singur lucru este necesar: apropie-te de ea asemenea unui altar închinat în Cer lui Dumnezeu-Tatăl şi lui Dumnezeu-Fiul. Căci un astfel de tărâm este cel la care încerci să ajungi.

Probabil că, deocamdată, nu poţi să-ţi dai seama cât se sus ţinteşti. Totuşi, chiar şi cu puţina înţelegere pe care ai dobândit-o deja, ar trebui să fii în stare să-ţi aduci aminte că acesta nu este un joc gratuit, ci un exerciţiu întru sfinţenie şi o încercare de a atinge Împărăţia Cerului.

În perioadele de exersare mai scurte ale zilei, încearcă să-ţi aduci aminte cât de important este pentru tine să înţelegi sfinţenia minţii.

Încearcă să laşi deoparte, fie şi numai pentru câteva clipe, toate gândurile care sunt nedemne de El, a Cărui Gazdă eşti. Şi mulţumeşte-I pentru toate gândurile pe care El le gândeşte cu tine.

 ***   "DUMNEZEU ESTE"

***   Comoara lui Dumnezeu

"Dumnezeu este Lumina în care văd."

Lecţia 44

"Dumnezeu este Lumina în care văd."

Astăzi continuăm ideea de ieri, adăugându-i o altă dimensiune. Nu poţi vedea în întuneric şi nu poţi face lumină. Poţi face întuneric, iar apoi te poţi gândi că vezi în el, dar lumina reflectă viaţa, fiind aşadar un aspect al creaţiei.

Creaţia şi întunericul nu pot coexista, dar lumina şi viaţa trebuie să meargă împreună, nefiind decât aspecte diferite ale creaţiei. Pentru a vedea, trebuie să recunoşti că lumina se află înăuntru, nu în afară. Nu vezi în afara ta, după cum nici echipamentul pentru vedere nu se află în afara ta.

O parte esenţială a acestui echipament este lumina care face vederea posibilă. Ea este mereu cu tine, făcând viziunea posibilă în orice împrejurare. Astăzi vom face încercarea de a ajunge la această lumină. În acest scop, vom folosi o formă de exersare care a fost sugerată anterior, şi pe care o vom folosi din ce în ce mai mult.

Este o formă deosebit de dificilă pentru mintea nedisciplinată, reprezentând un obiectiv major al antrenării minţii. Ea necesită tocmai ceea ce minţii neantrenate îi lipseşte. Şi totuşi, această antrenare trebuie dusă la bun sfârşit, dacă urmează să vezi. Îngăduie-ţi astăzi cel puţin trei perioade de practică, fiecare cu o durată de trei până la cinci minute.

O durată mai lungă este foarte indicată, dar numai dacă simţi că scurgerea timpului nu-ţi solicită decât un efort minim sau nici un efort. Forma de practică de care ne vom folosi astăzi este, pentru mintea antrenată, cea mai firească şi uşoară din lume, la fel cum pare a fi cea mai nefirească şi mai dificilă pentru mintea neantrenată.

Mintea ta nu mai este total neantrenată. Eşti destul de pregătit pentru a învăţa forma de exerciţiu de care ne vom folosi astăzi, dar s-ar putea să constaţi că întâmpini o puternică rezistenţă. Motivul este foarte simplu.

În timp ce exersezi în acest fel, laşi în urmă tot ce crezi acum, precum şi toate gândurile pe care le-ai născocit. La drept vorbind, aceasta este eliberarea de iad, deşi, percepută prin ochii ego-ului, este pierderea Identităţii şi coborârea în iad.

Dacă poţi să te detaşezi de ego cât de puţin, nu vei avea nici o dificultate să recunoşti că opoziţia, cât şi temerile lui, sunt lipsite de înţeles. Ţi-ar putea fi util să-ţi reaminteşti, din când în când, că a ajunge la lumină înseamnă a scăpa de întuneric, indiferent ce păreri contrare ai avea.

Dumnezeu este Lumina în care vezi.

Acum faci încercarea de a ajunge la El.

Începe perioada de practică repetând ideea de astăzi cu ochii deschişi şi închide-i încetişor, repetând ideea de încă câteva ori. Apoi încearcă să te cufunzi în propria-ţi minte, abandonând orice fel de interferenţă şi intruziune, lăsându-le în urmă în timp ce te cufunzi liniştit. Făcând asta, mintea nu-ţi poate fi oprită, atât timp cât nu decizi să o opreşti. Ea îşi urmează doar cursul firesc. Încearcă să-ţi observi gândurile trecătoare fără a te implica, alunecând în linişte pe lângă ele.

Cu toate că nu pledează pentru un anumit mod de a aborda această formă de exerciţiu, ceea ce este indispensabil este să fii pătruns de importanţa a ceea ce faci, de importanţa sa inestimabilă pentru tine, precum şi de conştienţa faptului că întreprinzi ceva foarte sfânt.

Mântuirea îţi este cea mai fericită realizare.

Este şi singura care are vreun rost, fiind singura care îţi este realmente utilă.

Dacă apare vreo rezistenţă, într-o formă sau alta, opreşte-te doar atât cât să repeţi ideea de astăzi, ţinându-ţi ochii închişi, afară de cazul când devii conştient de senzaţia de teamă. În acest caz ţi se va părea probabil mai liniştitor să-ţi deschizi ochii un răstimp. Străduieşte-te, totuşi, să revii cât de repede la exerciţiile cu ochii închişi. Dacă faci corect exerciţiile, ar trebui să simţi o oarecare stare de relaxare şi chiar o senzaţie că te apropii sau chiar realmente pătrunzi în lumină. Încearcă să te gândeşti la lumină, fără formă şi fără limită, în timp ce laşi gândurile acestei lumi în urma ta. Şi nu uita că ele nu te pot ţine legat de-a lungul zilei, fie cu ochii deschişi sau închişi, după cum ţi se pare mai bine la vremea respectivă.

Dar nu uita. Mai presus de orice, fii hotărât astăzi să nu uiţi.

"DUMNEZEU ESTE"

***    Frică şi conflict

"Dumnezeu îmi este Sursa. Nu pot vedea lipsit de El."

Lecţia 43

"Dumnezeu îmi este Sursa. Nu pot vedea lipsit de El."

Percepţia nu este un atribut al lui Dumnezeu.

Tărâmul Său este cel al cunoaşterii. Şi totuşi,

El a creat Sfântul Spirit ca Mediator între percepţie şi cunoaştere.

Fără această punte de legătură cu Dumnezeu, percepţia ar fi înlocuit cunoaşterea pentru totdeauna în mintea ta.

Având această punte de legătură cu Dumnezeu, percepţia va deveni atât de preschimbată şi purificată, încât va duce la cunoaştere. Prin urmare, aceasta îi este funcţia în adevăr.

În Dumnezeu nu poţi vedea.

Percepţia nu are nici o funcţie în Dumnezeu, şi nu există. Cu toate acestea, în mântuire, care este desfacerea a ceea ce nu a fost niciodată, percepţia are un scop măreţ.

Făcută de Fiul lui Dumnezeu pentru un scop nesfânt, ea trebuie să devină mijlocul de a restitui sfinţenia concepţiei sale.

Percepţia nu are nici un înţeles.

Şi totuşi, Sfântul Spirit îi dă un înţeles foarte apropiat de cel al lui Dumnezeu.

Percepţia vindecată devine mijlocul prin care Fiul lui

Dumnezeu îşi iartă fratele, iertându-se pe sine.

Nu poţi vedea lipsit de Dumnezeu, pentru că nu poţi fi lipsit de Dumnezeu.

Orice ai face, în El faci, pentru că orice ai gândi, cu Mintea Lui gândeşti.

Dacă viziunea este reală, iar ea este reală în măsura în care împărtăşeşte scopul Sfântului Spirit, atunci nu poţi vedea lipsit de Dumnezeu.

Astăzi, sunt necesare trei perioade de exersare de câte cinci minute, una cât se poate de devreme şi alta la o oră cât se poate de înaintată a zilei. A treia poate fi întreprinsă la momentul cel mai potrivit şi cel mai convenabil pe care îl permit împrejurările şi dispoziţia ta. La începutul acestor perioade de exersare, repetă ideea zilei în sinea ta, cu ochii deschişi. Apoi, pentru o scurtă vreme, aruncă o privire în jurul tău, aplicând ideea în mod specificator la ceea ce vezi.

Patru sau cinci subiecte sunt suficiente pentru această fază de exersare. Ai putea spune, de exemplu: 

"Dumnezeu îmi este Sursa. Nu pot vedea această masă de lucru lipsit de El."

"Dumnezeu îmi este Sursa. Nu pot vedea această poză lipsită de El."

Deşi această parte a perioadei de exersare ar trebui să fie relativ scurtă, încredinţează-te că alegi subiectele pentru această fază a exersării în mod nediscriminatoriu, fără includeri sau excluderi intenţionate. Pentru cea de-a doua fază, mai lungă, închide ochii, repetă din nou ideea de astăzi, apoi îngăduie oricărui gând relevant care îţi vine în minte să se alăture ideii.

Formulează-ţi gândurile în modul personal, de pildă:

"Văd lumea prin ochii iertării."

"Văd lumea ca fiind binecuvântată."

"Lumea mă poate pune faţă în faţă cu mine însumi."

"Îmi văd propriile gânduri, care sunt aidoma celor ale lui Dumnezeu."

Este potrivit orice gând care se referă, mai mult sau mai puţin direct, la ideea de astăzi. Gândurile nu trebuie să conţină referiri evidente la idee, doar să nu-i fie opuse. Dacă constaţi că mintea ţi-o ia razna; dacă începi să fii conştient de gânduri aflate în dezacord evident cu ideea de astăzi, sau dacă pari a nu fi în stare să te gândeşti la ceva, deschide ochii, repetă prima fază a perioadei de exersare, apoi încearcă iarăşi faza a doua. Nu permite prelungirea unei perioade în care să fii preocupat de gânduri irelevante. Pentru a le evita, întoarce-te ori de câte ori este nevoie la prima fază a exerciţiului. În aplicarea ideii de astăzi în cadrul perioadelor mai scurte de exersare, forma poate varia conform împrejurărilor şi situaţiilor în care te afli pe parcursul zilei.

De exemplu, dacă eşti împreună cu cineva, dă-ţi osteneala să-ţi aduci aminte să-i spui în gând:

"Dumnezeu îmi este Sursa. Nu te pot vedea lipsit de El."

Ideea de astăzi să se aplice, de asemenea, de-a lungul zilei, la diferitele situaţii şi întâmplări care vor avea loc, mai ales la cei ce par să te necăjească într-un fel sau altul.

În acest scop, aplică ideea în această formă:

"Dumnezeu îmi este Sursa. Nu pot vedea lucrul acesta lipsit de El."

Dacă, la momentul respectiv, nici un subiect anume nu se prezintă conştiinţei tale, repetă doar ideea în forma ei iniţială. Dă-ţi silinţa să nu laşi să treacă perioade de timp lungi fără a-ţi aminti ideea zilei, reamintindu-ţi astfel funcţia ta. 

***    "DUMNEZEU EXISTĂ"   ***   Crearea versus imaginea de sine