"Fie să recunosc problema, ca să poată fi rezolvată."

Lecţia 79

"Fie să recunosc problema, ca să poată fi rezolvată."

O problemă nu poate fi rezolvată dacă nu ştii care este problema. Chiar dacă este deja rezolvată, încă vei avea problema pentru că nu îţi dai seama că ea este deja rezolvată.

Oricine din această lume pare să îşi aibă problemele lui speciale. Însă toate sunt una şi aceeaşi şi trebuie recunoscute ca una singură, dacă e să fie acceptată unica soluţie ce le rezolvă pe toate.

Cine poate să-şi da seama că o problemă a fost rezolvată dacă mai crede că problema este alta? Chiar dacă i se dă răspunsul, el nu îi poate vedea relevanţa. Iată situaţia în care te găseşti acum. Ai răspunsul, dar nu eşti încă sigur care este problema.

Pari să fii confruntat cu un lung şir de probleme diferite şi, cum scapi de una, următoarea apare. Par să nu aibă sfârşit. Nici o clipă nu te simţi complet liber de probleme şi împăcat. Tentaţia de a privi problemele ca fiind multiple este tentaţia de a păstra problema separării nerezolvată.

Lumea pare să te confrunte cu o multitudine de probleme, fiecare cerând un răspuns diferit. Această percepţie te pune într-o situaţie în care modul tău de rezolvare a problemelor trebuie să fie inadecvat, iar efectul inevitabil.

Nimeni nu ar putea rezolva toate problemele pe care pare să le conţină lumea. Ele par să se afle la atât de multe nivele, sub atât de multe forme variabile şi cu un conţinut atât de variat, încât te confruntă cu o situaţie imposibilă. Groaza şi deprimarea sunt inevitabile când dai cu ochii de ele. Unele răsar pe neaşteptate, chiar când crezi că le-ai rezolvat pe cele anterioare.

Altele rămân nerezolvate, adunate sub norul renegării, ridicându-se să te bântuie din când în când, numai pentru a fi ascunse din nou, tot nerezolvate. Toată această complexitate nu reprezintă decât o încercare disperată de a nu recunoaşte problema şi, ca atare, de a nu lăsa să fie rezolvată. Dacă ţi-ai putea da seama că singura ta problemă este separarea, indiferent de forma pe care o ia, ai putea accepta răspunsul, întrucât i-ai vedea relevanţa. Percepând constanta subadiacentă a tuturor problemelor cu care pari să te confrunţi, ai înţelege că ai mijloacele de a le rezolva pe toate. Şi ai folosi mijloacele, deoarece recunoşti problema.

În perioadele noastre mai lungi de practică de astăzi, vom întreba care este problema şi care îi este răspunsul. Nu vom presupune că ştim deja.

Vom încerca să ne eliberăm minţile de toate multiplele feluri diferite de probleme pe care credem că le avem. Vom încerca să ne dăm seama că avem numai o singură problemă, pe care nu am reuşit să o recunoaştem.

Vom întreba care este problema şi vom aştepta răspunsul. Ni se va spune. Apoi, vom întreba care este soluţia problemei. Şi ni se va spune.

Exerciţiile de astăzi vor fi încununate de succes în măsura în care nu insişti să defineşti problema. Poate nu vei reuşi să te dispensezi de toate ideile tale preconcepute, dar nici nu este necesar. Tot ce este necesar este să întreţii anumite dubii în legătură cu realitatea versiunii tale privind conţinutul problemelor tale.

Tu încerci acum să recunoşti că, prin faptul că ai recunoscut problema, răspunsul ţi-a şi fost dat, astfel încât problema şi răspunsul pot fi aduse laolaltă, iar tu poţi fi pe pace.

Exerciţiile mai scurte de astăzi nu vor fi stabilite în funcţie de timp, ci de nevoie. Vei sesiza multe probleme astăzi, fiecare cerând un răspuns. Eforturile noastre vor fi îndreptate spre recunoaşterea faptului că există doar o singură problemă şi un singur răspuns. Prin această recunoaştere sunt rezolvate toate problemele.

În această recunoaştere se află pacea.

Astăzi, să nu fii amăgit de forma problemelor. Ori de câte ori pare să se ivească vreo dificultate, spune-ţi repede: "Fie să recunosc problema aceasta, ca ea să poată fi rezolvată."

Apoi încearcă să suspenzi orice judecată despre conţinutul problemei respective. Dacă este posibil, închide ochii un moment şi întreabă care este problema.

Vei fi auzit şi ţi se va răspunde. 

LECŢIA anterioară

DUMNEZEU ESTE

***

"Fie ca miracolele să înlocuiască toate reproşurile."

Lecţia 78

"Fie ca miracolele să înlocuiască toate reproşurile."

Poate că nu îţi este încă foarte clar faptul că fiecare decizie pe care o iei este o decizie între un reproş şi un miracol. Fiecare reproş stă ca un întunecat scut al urii dinaintea miracolului pe care vrea să îl tăinuiască. Şi pentru că îl ridici în faţa ochilor, nu vei vedea miracolul de după el. Însă tot timpul acesta, miracolul te aşteaptă în lumină, pe când tu stai cu mintea aţintită la reproşurile tale.

Astăzi vom trece dincolo de reproşuri, pentru a cuprinde în schimb miracolul cu privirea. Vom inversa modul în care vezi, nepermiţând văzului să se oprească înainte de a vedea. Nu vom zăbovi în faţa scutului de ură, ci îl vom lăsa în jos şi, cu blândeţe, ne vom ridica ochii, în tăcere, spre a-L privi pe Fiul lui Dumnezeu.

El te aşteaptă dindărătul reproşurilor tale, iar acum când te vei lăsa de ele, el va apare într-o lumină strălucitoare, acolo unde, odinioară, a stat fiecare reproş. Căci fiecare reproş este o piedică în calea văzului, iar pe măsură ce se ridică, îl vezi pe Fiul lui Dumnezeu acolo unde a fost mereu.

El stă în lumină, tu ai fost însă în beznă. Fiecare reproş adâncea bezna, şi tu nu ai putut vedea. Astăzi vom încerca să îl vedem pe Fiul lui Dumnezeu. Nu vom mai admite să fim orbi pentru el; nu ne vom holba la reproşurile noastre. Astfel vederea lumii este inversată, pe măsură ce ne îndreptăm spre adevăr, lăsând teama deoparte.

Vom alege pe cineva pe care l-ai folosit drept ţintă a reproşurilor tale şi vom lăsa repulsiile deoparte, privindu-L. Cineva de care te temi, poate, sau pe care îl chiar urăşti; cineva pe care crezi că îl iubeşti şi care te-a supărat; cineva pe care îl numeşti prieten, dar pe care îl consideri ca fiind dificil uneori sau greu de mulţumit, pretenţios, agasant sau necredincios idealului pe care ar trebui să şi-l accepte, conform rolului pe care i l-ai fixat. Ştii pe care să îl alegi; numele lui (ei) ţi-a trecut prin minte. El (ea) va fi cel (cea) căruia (căreia) îi vom cere să-ţi fie arătat Fiul lui Dumnezeu.

Văzându-l pe el dindărătul reproşurilor pe care le-ai nutrit împotriva lui, vei învăţa că ceea ce stătea ascuns în timp ce nu îl vedeai se află în fiecare, şi poate fi văzut. Cel care ţi-a fost duşman îţi este mai mult decât prieten când este eliberat spre a-şi lua rolul sfânt desemnat lui de către Sfântul Spirit.

Lasă-l astăzi să-ţi fie mântuitor. Atare îi este rolul în planul Tatălui tău, Dumnezeu.

Perioadele mai lungi de practică de astăzi îl vor vedea în acest rol. Vei încerca să-l reţii în minte, mai întâi aşa cum îl consideri acum. Îi vei trece în revistă defectele, dificultăţile pe care le-ai întâmpinat cu el, durerea pe care ţi-a pricinuit-o, neglijenţa lui şi toate micile şi marile jigniri pe care ţi le-a adus. Îi vei privi trupul deopotrivă cu imperfecţiunile şi aspectele mai favorabile şi te vei gândi la greşelile şi chiar la "păcatele" lui.

Apoi să-I cerem Celui care îl cunoaşte pe acest Fiu al lui Dumnezeu în realitatea şi adevărul lui, să ne facă să îl privim într-un mod diferit şi să ne vedem mântuitorul radiind în lumina iertării adevărate, dată nouă. Îi cerem Lui, în Numele Sfânt al lui Dumnezeu şi al Fiului Său, la fel de sfânt precum El Însuşi:

"Fie să-mi contemplu mântuitorul în cel Pe care mi l-ai hărăzit mie, ca fiind cel Căruia să-i cer să mă conducă spre lumina sfântă În care stă, spre a putea fi una cu el."

Ochii corpului sunt închişi şi, în timp ce te gândeşti la cel care te-a mâhnit, îngăduie ca minţii tale să i se arate, dincolo de mâhnirile şi reproşurile tale, lumina din el. Ceea ce ai cerut nu poate fi refuzat. Mântuitorul tău a aşteptat clipa aceasta de mult. Vrea să fie liber şi să îţi dăruiască libertatea lui.

Sfântul Spirit se arcuieşte de la el către tine, nevăzând nici o separare în Fiul lui Dumnezeu. Iar ceea ce vezi prin El vă va elibera pe amândoi.

Fii foarte liniştit acum şi priveşte-ţi strălucitorul mântuitor. Nici un reproş întunecat nu eclipsează priveliştea lui.

Ai îngăduit Sfântului Spirit să exprime prin el rolul pe care i l-a dat Dumnezeu pentru ca tu să poţi fii mântuit.

Dumnezeu îţi mulţumeşte pentru aceste clipe liniştite de astăzi, în care ţi-ai lăsat deoparte imaginile şi ai privit miracolul iubirii pe care Sfântul Spirit ţi la arătat în locul lor.

Lumea şi Cerul se alătură spre a-ţi mulţumi, pentru că nu este gând al lui Dumnezeu care să nu trebuiască să jubileze la mântuirea ta şi a lumii, împreună cu tine.

Ne vom aminti de aceasta de-a lungul zilei şi acceptăm rolul desemnat nouă ca parte a planului pentru mântuire al lui Dumnezeu, şi nu al nostru.

Ispita pleacă de la noi, atunci când permitem fiecăruia pe care îl întâlnim să ne mântuiască, şi refuzăm şi-i ascundem lumina în dosul reproşurilor noastre.

Fiecăruia pe care îl întâlneşti şi aceluia la care te gândeşti sau care-ţi vine în minte din trecut, îngăduie-i să-i fie dat rolul de mântuitor, ca să-l poţi împărtăşi cu el.

Pentru voi amândoi şi pentru toţi cei nevăzători, deopotrivă, ne rugăm:

"Fie ca miracolele să înlocuiască toate reproşurile." 

LECŢIA anterioară___

DUMNEZEU ESTE

***

" Sunt îndreptăţit la miracole."

Lecţia 77

" Sunt îndreptăţit la miracole."

Eşti îndreptăţit la miracole fiindcă eşti ceea ce eşti.

Vei primi miracole fiindcă Dumnezeu este ceea ce este.

Şi vei oferi miracole fiindcă eşti una cu Dumnezeu.

Iată, din nou, cât de simplă este mântuirea! Este, pur şi simplu, o afirmare a adevăratei tale Identităţi. Iată ce vom sărbători astăzi.

Pretenţia ta la miracole nu stă în iluziile pe care le ai despre tine. Nu depinde de vreo putere magică pe care ţi-ai atribuit-o, nici de vreunul din ritualurile pe care le-ai născocit. Ea este inerentă adevărului a ceea ce eşti. Este implicită în ceea ce este Dumnezeu, Tatăl tău. A fost chezăşuită în crearea ta şi garantată de legile lui Dumnezeu.

Astăzi vom revendica miracolele care sunt dreptul tău, de vreme ce ele îţi aparţin. Ţi s-a făgăduit eliberarea deplină de lumea pe care ai făcut-o. Ai fost sigur că Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul tău şi nu poate fi pierdută niciodată. Nu cerem nimic mai mult decât ce ne aparţine în adevăr. Totuşi, astăzi, ne vom încredinţa şi de faptul că nu ne vom mulţumi cu mai puţin.

Începe perioadele mai lungi de exersare, spunându-ţi cu deplină încredere că ceri numai ceea ce îţi aparţine de drept. Adu-ţi aminte şi că miracolele nu sunt luate niciodată de la unul, spre a fi date altuia, şi că, cerându-ţi drepturile, susţii drepturile tuturora.

Miracolele nu se supun legilor acestei lumi.

Ele doar decurg din legile lui Dumnezeu.

După această fază introductivă, aşteaptă în linişte asigurarea că cererea îţi este aprobată.

Ai cerut mântuirea lumii şi propria ta mântuire.

Ai cerut să ţi se dea mijloacele prin care este realizată această mântuire. Nu se poate să nu ţi se dea confirmarea.

Ceri doar să se facă Voia lui Dumnezeu.

Cerând asta, nu ceri de fapt nimic. Afirmi un fapt care nu poate fi negat. Sfântul Spirit nu poate decât să te asigure că cererea îţi este aprobată.

Faptul pe care l-ai admis aşa să fie.

Astăzi nu mai încape nici o îndoială şi incertitudine.

În sfârşit, punem o întrebare adevărată. Răspunsul este o afirmaţie simplă a unui simplu fapt. Vei primi confirmarea pe care o soliciţi.

Perioadele noastre mai scurte de exersare vor fi frecvente şi, de asemenea, vor fi închinate memento-ului unui simplu fapt.

Spune-ţi adesea:

"Sunt îndreptăţit la miracole."

Cere-le oricând se iveşte vreo situaţie în care este nevoie de ele. Vei recunoaşte aceste situaţii. Şi fiindcă nu te bazezi pe tine însuţi pentru a găsi miracolul, eşti pe deplin îndreptăţit să îl primeşti oricând îl ceri. Mai ţine minte să nu te dai mulţumit cu mai puţin decât răspunsul perfect.

Dacă vei fi ispitit, nu întârzia să-ţi spui:

"Nu voi da miracolele pe reproşuri. Vreau numai ceea ce îmi aparţine. Dumnezeu a instaurat miracolele ca dreptul meu." 

LECTIA anterioara__

DUMNEZEU ESTE