Lecţia 79
"Fie să recunosc
problema, ca să poată fi rezolvată."
O
problemă nu poate fi rezolvată dacă nu ştii care este problema. Chiar dacă este
deja rezolvată, încă vei avea problema pentru că nu îţi dai seama că ea este
deja rezolvată.
Oricine
din această lume pare să îşi aibă problemele lui speciale. Însă toate sunt una
şi aceeaşi şi trebuie recunoscute ca una singură, dacă e să fie acceptată unica
soluţie ce le rezolvă pe toate.
Cine
poate să-şi da seama că o problemă a fost rezolvată dacă mai crede că problema
este alta? Chiar dacă i se dă răspunsul, el nu îi poate vedea relevanţa. Iată
situaţia în care te găseşti acum. Ai răspunsul, dar nu eşti încă sigur care
este problema.
Pari
să fii confruntat cu un lung şir de probleme diferite şi, cum scapi de una,
următoarea apare. Par să nu aibă sfârşit. Nici o clipă nu te simţi complet
liber de probleme şi împăcat. Tentaţia de a privi problemele ca fiind multiple
este tentaţia de a păstra problema separării nerezolvată.
Lumea
pare să te confrunte cu o multitudine de probleme, fiecare cerând un răspuns
diferit. Această percepţie te pune într-o situaţie în care modul tău de
rezolvare a problemelor trebuie să fie inadecvat, iar efectul inevitabil.
Nimeni
nu ar putea rezolva toate problemele pe care pare să le conţină lumea. Ele par
să se afle la atât de multe nivele, sub atât de multe forme variabile şi cu un
conţinut atât de variat, încât te confruntă cu o situaţie imposibilă. Groaza şi
deprimarea sunt inevitabile când dai cu ochii de ele. Unele răsar pe
neaşteptate, chiar când crezi că le-ai rezolvat pe cele anterioare.
Altele
rămân nerezolvate, adunate sub norul renegării, ridicându-se să te bântuie din când
în când, numai pentru a fi ascunse din nou, tot nerezolvate. Toată această
complexitate nu reprezintă decât o încercare disperată de a nu recunoaşte
problema şi, ca atare, de a nu lăsa să fie rezolvată. Dacă ţi-ai putea da seama
că singura ta problemă este separarea, indiferent de forma pe care o ia, ai
putea accepta răspunsul, întrucât i-ai vedea relevanţa. Percepând constanta
subadiacentă a tuturor problemelor cu care pari să te confrunţi, ai înţelege că
ai mijloacele de a le rezolva pe toate. Şi ai folosi mijloacele, deoarece
recunoşti problema.
În
perioadele noastre mai lungi de practică de astăzi, vom întreba care este
problema şi care îi este răspunsul. Nu vom presupune că ştim deja.
Vom
încerca să ne eliberăm minţile de toate multiplele feluri diferite de probleme
pe care credem că le avem. Vom încerca să ne dăm seama că avem numai o singură
problemă, pe care nu am reuşit să o recunoaştem.
Vom
întreba care este problema şi vom aştepta răspunsul. Ni se va spune. Apoi, vom
întreba care este soluţia problemei. Şi ni se va spune.
Exerciţiile
de astăzi vor fi încununate de succes în măsura în care nu insişti să defineşti
problema. Poate nu vei reuşi să te dispensezi de toate ideile tale
preconcepute, dar nici nu este necesar. Tot ce este necesar este să întreţii
anumite dubii în legătură cu realitatea versiunii tale privind conţinutul
problemelor tale.
Tu
încerci acum să recunoşti că, prin faptul că ai recunoscut problema, răspunsul
ţi-a şi fost dat, astfel încât problema şi răspunsul pot fi aduse laolaltă, iar
tu poţi fi pe pace.
Exerciţiile
mai scurte de astăzi nu vor fi stabilite în funcţie de timp, ci de nevoie. Vei
sesiza multe probleme astăzi, fiecare cerând un răspuns. Eforturile noastre vor
fi îndreptate spre recunoaşterea faptului că există doar o singură problemă şi
un singur răspuns. Prin această recunoaştere sunt rezolvate toate problemele.
În această
recunoaştere se află pacea.
Astăzi,
să nu fii amăgit de forma problemelor. Ori de câte ori pare să se ivească vreo
dificultate, spune-ţi repede: "Fie să recunosc problema aceasta, ca
ea să poată fi rezolvată."
Apoi
încearcă să suspenzi orice judecată despre conţinutul problemei respective.
Dacă este posibil, închide ochii un moment şi întreabă care este problema.
Vei fi auzit şi ţi se va răspunde.
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu