"Tot ce văd nu înseamnă nimic."

Lecţia 51

Recapitularea de astăzi parcurge următoarele idei:

 <1>"Tot ce văd nu înseamnă nimic."

 Aceasta deoarece văd nimicul, iar nimicul nu are nici un înţeles. Este necesar să recunosc lucrul acesta, pentru a putea învăţa să văd. Ceea ce gândesc că văd acum ocupă locul viziunii. Trebuie să slobozesc ceea ce cred că văd, dându-mi seama că nu are nici un înţeles, astfel încât viziunea să-i poată lua locul.

<2>"Eu am dat celor văzute tot înţelesul pe care îl au pentru mine."

Am judecat toate lucrurile pe care le privesc şi nu văd decât asta şi nimic altceva. Asta nu este viziune. Nu este decât o iluzie a realităţii, deoarece judecăţile mele au fost rostite cu totul în afara realităţii. Mă învoiesc să recunosc lipsa de validitate a judecăţilor mele, deoarece vreau să văd. Judecăţile mele mi-au pricinuit durere şi nu mai vreau să văd potrivit acestora.

<3>"Nu înţeleg nimic din ceea ce văd."

Cum aş putea să înţeleg cele pe care le văd, de vreme ce le-am judecat anapoda? Ce văd reprezintă proiecţia propriilor mele erori de gândire. Nu înţeleg ceea ce văd tocmai pentru că nu poate fi înţeles. Nu are nici un sens să încerc s-o înţeleg. Dar am toate motivele să slobozesc ceea ce văd, făcând astfel loc pentru ceea ce poate fi văzut şi înţeles şi iubit. Pot face această schimbare prin simplul fapt că mă învoiesc să o fac. Nu este oare aceasta o alegere mai bună decât cea pe care am făcut-o înainte?

<4>"Aceste gânduri nu înseamnă nimic."

Gândurile de care sunt conştient nu înseamnă nimic, deoarece gândesc fără Dumnezeu. Cele pe care le numesc gândurile "mele" nu sunt gândurile mele reale.

Gândurile mele reale sunt cele pe care le gândesc împreună cu Dumnezeu.

Nu sunt conştient de ele pentru că mi-am făcut propriile mele gânduri care să le ia locul. Mă învoiesc să recunosc faptul că gândurile mele nu înseamnă nimic şi să le slobozesc. Iau decizia ca ele să fie înlocuite de ceea ce erau menite să înlocuiască. Gândurile mele sunt lipsite de înţeles, însă toată creaţia stă în gândurile pe care le gândesc cu Dumnezeu."

<5>"Nu sunt niciodată indispus din motivul presupus de mine."

Nu sunt niciodată indispus din motivul presupus de mine, deoarece în permanenţă îmi justific gândurile. Încerc în permanenţă să le fac adevărate. Toate lucrurile mi le fac duşmani, astfel ca mânia să-mi fie justificată şi atacurile garantate. Nu mi-am dat seama cât de greşit am folosit tot ce văd, atribuindu-i un asemenea rol. Am făcut-o pentru a apăra un sistem de gândire care mi-a pricinuit suferinţă şi pe care nu-l mai doresc. Mă învoiesc să mă dispensez de el.

 ***Recapitulare I

Începând de astăzi vom avea o serie de perioade recapitulative.Fiecare din ele se va ocupa de cinci dintre ideile deja prezentate, debutând cu prima şi terminând cu a cincizecea. După fiecare idee vor fi câteva scurte comentarii, asupra cărora să reflectezi în timpul recapitulării. În perioadele de exersare, exerciţiile să se facă după cum urmează.

Începe ziua citind cele cinci idei, inclusiv comentariile. După aceea nu este nevoie să reflectezi asupra lor într-o anumită ordine, cu toate că fiecare trebuie exersată măcar o dată. Dedică fiecărei perioade de practică două minute sau chiar mai mult, gândindu-te, în urma lecturii lor, la idee şi la comentariile aferente. Fă-o cât se poate de des de-a lungul zilei.

Dacă una din cele cinci idei te atrage mai mult decât celelalte, concentrează-te asupra aceleia. Oricum, la sfârşitul zilei, să le recapitulezi, neapărat, pe toate încă o dată. În perioadele de exersare, nu este nevoie să-ţi însuşeşti comentariile ce urmează fiecărei idei, nici cuvânt cu cuvânt, nici în amănunţime.

Încearcă, mai degrabă, să scoţi în evidenţă punctul esenţial şi să te gândeşti la el ca făcând parte din recapitularea ideii de care se leagă. După ce ai citit ideea şi comentariile aferente, exerciţiile se vor face cu ochii închişi şi, pe cât posibil, atunci când te afli într-un loc liniştit.

Acestea sunt indicaţii pentru perioadele de practică la stadiul tău de învăţare. Va trebui să înveţi însă să nu reclami vreun cadru special pentru a aplica ceea ce ai învăţat. Vei avea nevoie de ceea ce ai învăţat mai ales în situaţii care se arată a fi tulburătoare, şi nu atât în cele care dinainte par a fi calme şi liniştite.

Rostul celor învăţate este de a-ţi da putinţa să aduci cu tine liniştea şi să vindeci îndurerarea şi zbuciumul. Asta nu se face evitându-le, căutând un liman al izolării, numai pentru tine. Mai ai încă de învăţat că pacea este parte din tine şi că ea nu cere altceva decât să fii prezent pentru a îmbrăţişa orice situaţie în care te afli.

Şi, în sfârşit, vei învăţa că nu există limită pentru prezenţa ta, astfel că pacea ta este pretutindeni, asemenea ţie. Vei remarca desigur că, din raţiuni legate de recapitulare, unele dintre idei nu sunt date întocmai ca în forma lor originală. Foloseşte-le aşa cum sunt date aici. Nu e nevoie să te întorci la afirmaţiile originale, nici să aplici ideile aşa cum s-a recomandat atunci. Evidenţiem acum relaţiile dintre primele cincizeci de idei pe care le-am parcurs până acum şi coerenţa sistemului de gândire către care te conduc acestea. 

***   "DUMNEZEU ESTE"

***   Un Curs în Miracole – Destăinuiri