Lecţia 52
Recapitularea
de astăzi parcurge aceste idei:
"Sunt indispus
pentru că văd ceva ce nu se află acolo."
Realitatea
nu este niciodată înfricoşătoare. Este imposibil ca ea să mă poată indispune.
Realitatea aduce numai pace desăvârşită.Când sunt indispus, se datorează
întotdeauna faptului că am înlocuit realitatea cu iluzii născocite de mine.
Iluziile indispun, deoarece le-am dat realitate şi privesc astfel realitatea ca
o iluzie. Nimic din creaţia lui Dumnezeu
nu este afectat în vreun fel de această confuzie a mea. Sunt mereu
indispus de nimic.
"Văd numai
trecutul."
Privind
în jur, eu condamn lumea pe care o văd. Numesc asta vedere. Folosesc trecutul
ca argument împotriva oricărei fiinţe şi oricărui lucru, făcându-mi-i duşmani.
Atunci când mă voi ierta şi îmi voi aminti cine sunt, voi binecuvânta pe
oricine şi orice văd. Trecut nu va mai exista şi, prin urmare, nici duşmani. Voi privi cu iubire tot ce am omis să văd
până acum.
"Mintea mea este
preocupată de gânduri trecute."
Văd
numai propriile mele gânduri, iar mintea mea este preocupată de trecut. Atunci,
oare ce pot vedea aşa cum este? Să-mi
aduc aminte că privesc trecutul pentru a împiedica prezentul să mijească în
mintea mea. Fie să înţeleg faptul că încerc să folosesc timpul împotriva
lui Dumnezeu. Fie să învăţ să renunţ la trecut, dându-mi seama că, prin
aceasta, eu nu renunţ la nimic, căci renunţ la nimic.
"Nu văd nimic
aşa cum este acum."
Dacă
nu văd nimic aşa cum este acum, se poate spune, pe bună dreptate, că nu văd
nimic. Pot vedea numai ceea ce este acum. Alegerea nu se face între a vedea
trecutul sau prezentul, ci numai între a vedea sau nu. Ceea ce am ales să văd m-a costat viziunea. Acum voi alege din
nou, pentru a vedea cu adevărat.
"Gândurile mele
nu înseamnă nimic."
Nu am gânduri
particulare,
cu toate că numai de gânduri particulare sunt conştient. Ce pot însemna aceste
gânduri? Ele nu există, deci nu
înseamnă nimic. Totuşi, mintea mea
este parte din creaţie şi parte din Creatorul ei. Să nu mă raliez eu, mai
degrabă, gândirii universului, decât să ascund tot ce-mi aparţine cu adevărat,
prin gândurile mele "particulare", jalnice şi lipsite de sens?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu