"Gândurile
mele sunt imagini pe care eu le-am plăsmuit."
Tocmai fiindcă gândurile pe care socoţi că le gândeşti apar ca nişte imagini, tu nu le
recunoşti ca fiind nimic. Socoţi că le gândeşti şi astfel socoţi că le vezi. Iată cum s-a făcut "vederea"
ta. Iată funcţia pe care ai dat-o
ochilor corpului tău. Asta nu este vedere,
ci plăsmuire de imagini,
facere de chip, care ia locul vederii, înlocuind viziunea cu nişte iluzii.
Această idee introductivă la procesul plăsmuirii de imagini pe
care tu îl numeşti vedere, nu-ţi va spune mare lucru.
Vei începe să o înţelegi după ce vei vedea mici
contururi de lumină în jurul aceloraşi obiecte familiare pe
care le vezi acum. Acesta este începutul viziunii adevărate. Odată ce a avut loc, poţi fi sigur că viziunea adevărată va veni îndată.
Pe măsură ce vom continua, poţi avea multe "episoade luminoase".
Ele pot lua multe forme diferite, unele
dintre ele de-a dreptul neaşteptate. Nu-ţi fie teamă de ele. Sunt semne că, în sfârşit, îţi deschizi ochii. Ele nu vor persista, deoarece
nu sunt decât simple simboluri ale adevăratei percepţii, neavând legătură cu cunoaşterea.
Aceste
exerciţii nu- ţi vor revela cunoaştere. Vor pregăti însă calea spre ea. Exersând ideea de astăzi, repet-o mai întâi în
sinea ta, apoi aplic-o la orice lucru vezi în preajma ta, rostindu-i numele şi oprindu-ţi privirea asupra lui,
în timp ce spui:
"Acest
....... este o imagine pe care eu am plăsmuit-o."
"Aceasta
....... este o imagine pe care eu am plăsmuit-o."
Nu este necesară includerea unui număr mare de obiecte
distincte pentru aplicarea ideii de astăzi. Este necesar, însă, să stărui cu privirea asupra
fiecărui obiect, în timp ce
repeţi ideea în sinea ta.
Ideea poate fi totuşi aplicată ori de câte ori este
nevoie pe parcursul zilei.
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu