Tatal
nostru ne cheama. Ii auzim Vocea si iertam creatia in Numele Creatorului ei,
Sfintenia Insasi, a Carui Sfintenie e impartasita de Propria Lui creatie; a
Carui Sfintenie mai face parte din noi.
Aleg locul al doilea
ca sa il castig pe cel dintai.
Ce
pare a fi locul al doilea, este de fapt cel dintai, caci toate lucrurile pe
care le percepem sunt rasturnate cu susul in jos pana vom asculta de Vocea
pentru Dumnezeu. Ne pare ca ne vom castiga autonomia doar prin stradania de-a
fi separati si ca independenta noastra de restul creatiei lui Dumnezeu e modul
in care ne obtinem mantuirea. Dar tot ce gasim e boala, suferinta, pierdere si
moarte. Nu de asta voieste sa avem parte Tatal nostru, si nu exista voie
secunda Voii Lui. Sa te unesti cu a Lui inseamna pur si simplu sa ti-o gasesti
pe a ta. Si, din moment ce voia noastra este a Lui, la El trebuie sa mergem sa
ne recunoastem voia.
Nu exista alta voie
decat a Ta. Si ma bucur ca nimic din ce imi pot imagina nu contrazice ce vrei
Tu sa fiu. E Voia Ta sa fiu intru totul ocrotit, vesnic in pace. Si impartasesc
cu bucurie Voia aceea pe care Tu, Tatal meu, ai dat-o ca parte din mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu