2 ianuarie 2019

Te iubesc, Tata, si Iti iubesc si Fiul




Lumea pe care o vede apare dintr-o minte impacata cu ea insasi. Niciun pericol nu pandeste in ce vede, caci e buna si vede numai bunatate.

 Ochii lui intredeschisi percep reflectia neindoioasa a Iubirii Tatalui sau; fagaduinta certa ca este izbavit. Lumea reala anunta sfarsitul timpului; caci perceperea ei face timpul lipsit de orice rost. 


LECŢIA 298 –

Te iubesc, Tata, si Iti iubesc si Fiul.

Recunostinta mea face ca iubirea mea sa fie acceptata fara frica. Si asa sunt redat realitatii mele in sfarsit. Tot ce s-a insinuat in sfanta mea vedere, iertarea va inlatura. Si ma apropii de sfarsitul calatoriilor fara sens, al carierelor smintite si al valorilor artificiale. Accept in schimb ce Dumnezeu a stabilit sa fie al meu, sigur ca doar prin asta voi fi mantuit; sigur ca razbat prin frica sa imi intalnesc Iubirea.

Tata, vin la Tine azi, pentru ca nu vreau sa urmez alta cale decat a Ta. Tu esti alaturi de mine. Certa este calea Ta. Si Iti sunt recunoscator pentru sfintele Tale daruri de refugiu cert si de scapare de toate cate vor sa ascunda iubirea mea fata de Dumnezeu Tatal meu si Fiul Lui sfant.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu