Lumea
reala este simbolul faptului ca visul pacatului si al vinovatiei s-a ispravit,
si Fiul lui Dumnezeu nu mai doarme. Ochii lui intredeschisi percep reflectia
neindoioasa a Iubirii Tatalui sau; fagaduinta certa ca este izbavit. Lumea
reala anunta sfarsitul timpului; caci perceperea ei face timpul lipsit de orice
rost.
LECŢIA 293 –
Toata frica a trecut
si a ramas numai iubire.
Toata
frica a trecut, pentru ca sursa ei a disparut si, odata cu ea, toate gandurile
ei. Iubirea ramane singura stare prezenta, a carei Sursa e in vecii vecilor
aici. Poate oare lumea sa fie luminoasa si clara, un loc sigur si primitor, cu
toate greselile mele trecute presand asupra ei si aratandu-mi forme
distorsionate ale fricii? In prezent insa, iubirea este evidenta si efectele ei
sunt indiscutabile. Toata lumea straluceste reflectand sfanta ei lumina, iar eu
percep o lume iertata in sfarsit.
Tata, nu lasa lumea
ta sfanta sa imi scape astazi din vedere. Si nu imi lasa urechile sa fie surde
la toate imnurile de recunostinta pe care le canta lumea dedesubtul sunetelor
de groaza. Exista o lume reala pe care prezentul o tine la adapost de toate
greselile trecute. Si astazi vreau sa am inaintea ochilor numai lumea aceasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu