Un
miracol este o corectie. El nu creeaza, nici nu schimba absolut deloc. Ci doar
priveste devastarea si aminteste mintii ca tot ce vede este fals. El desface
greseala, dar nu incearca sa treaca dincolo de perceptie, nici sa depaseasca
functia iertarii. Ramane, asadar, in limitele timpului. Dar netezeste calea
pentru revenirea atemporalitatii si desteptarea iubirii, caci frica trebuie sa
dispara in fata blandului remediu pe care il aduce.
LECŢIA 341 –
Imi pot ataca doar
propria nepacatosenie, si numai ea ma ocroteste.
Tata, Fiul Tau e
sfant. Eu sunt cel caruia ii vei surade cu iubire si o tandrete atat de draga,
de profunda si de linistita, incat universul Iti zambeste si el, si Iti
impartaseste Sfintenia. Cat suntem de puri, de ocrotiti, de sfinti deci noi,
care am ramas in Zambetul Tau, cu toata Iubirea pe care ne-o acorzi, traind una
cu Tine, in deplina fraternitate si Paternitate; intr-o nepacatosenie atat de
deplina, incat Domnul Nepacatoseniei ne zamisleste Fiul Sau, un univers al
Gandului care Il intregeste.
Sa
nu ne atacam nepacatosenia deci, caci contine Cuvantul pe care ni-l adreseaza
Dumnezeu. Si, in blanda ei reflectie, suntem mantuiti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu