Lecţia
72
"Reproşurile
mele sunt un atac la adresa planului de mântuire al lui Dumnezeu."
Deşi
am recunoscut faptul că planul de mântuire al ego-ului este opus planului de
mântuire al lui Dumnezeu, încă nu am stabilit faptul că acesta este un atac
activ asupra planului Său şi o încercare deliberată de a-l distruge.
În
acest atac, lui Dumnezeu i se atribuie însuşirile care sunt de fapt asociate
egoului, în timp ce ego-ul pare să preia atributele lui Dumnezeu. Dorinţa
fundamentală a ego-ului este aceea de a-L înlocui pe Dumnezeu.
De
fapt, egoul este întruparea fizică a acestei dorinţe.
Căci
tocmai această dorinţă pare să împrejmuiască mintea cu un trup, ţinând-o
separată şi singură, incapabilă să ajungă la alte minţi, altfel decât prin
intermediul trupului care a fost făcut ca să o întemniţeze.
Limita
pusă comunicării nu poate fi cel mai bun mijloc de a o dezvolta. Cu toate
acestea, ego-ul vrea să te facă să crezi contrariul. Deşi încercarea de a
păstra limitările pe care un trup tinde să le impună este deci evidentă, poate
nu este la fel de vădit de ce reproşurile constituie un atac la adresa planului
de mântuire al lui Dumnezeu.
Dar
hai să examinăm mai atent pentru ce fel de lucruri eşti în stare să porţi pică?
Nu-i aşa că sunt asociate întotdeauna cu ceva ce face un trup?
O
persoană spune ceva ce nu îţi este pe plac. Face ceva ce îţi displace. Îşi
"trădează" gândurile ostile prin comportamentul său. Nu ai de a face
aici cu ceea ce este persoana.
Dimpotrivă,
eşti exclusiv ocupat cu ceea ce face ea într-un trup. Nu numai că nu reuşeşti
să o ajuţi să se elibereze de limitările corpului. Dar şi încerci să o ţii
legată de corp, confundând-o cu acesta, judecându-i ca fiind unul şi acelaşi
lucru.
Într-aceasta
este atacat Dumnezeu, fiindcă, dacă Fiul Său este doar un trup, la fel trebuie
să fie şi El. Un Creator total diferit de creaţia sa este de neconceput.
Dacă
Dumnezeu este un trup, care trebuie să-I fie planul de mântuire? Care altul ar
putea fi, dacă nu moartea? Încercând să se prezinte pe Sine ca Autor al Vieţii şi
nu al morţii, El este un mincinos şi un înşelător, plin de promisiuni false,
oferind iluzii în locul adevărului.
Realitatea
aparentă a corpului face de-a dreptul convingător acest fel de a-L vedea pe
Dumnezeu.
De
fapt, dacă corpul ar fi real, ar fi într-adevăr dificil să eviţi această
concluzie. Iar fiecare reproş insistă asupra faptului că trupul este real,
trecând total cu vederea ceea ce este fratele tău; îţi întăreşte credinţa că el
este un corp şi îl condamnă pentru aceasta; şi afirmă că mântuirea sa trebuie
să fie moartea, proiectând acest atac asupra lui Dumnezeu şi făcându-L pe El
răspunzător de aceasta.
În
această arenă pregătită cu grijă, unde animale întărâtate îşi caută prada şi
unde graţierea nu are ce căuta, vine ego-ul să te mântuiască.
Dumnezeu
te-a făcut trup. Foarte bine. Să acceptăm asta şi să ne bucurăm. Trup fiind, nu
te lăsa lipsit de ceea ce oferă trupul, ia puţinul pe care-l poţi căpăta.
Dumnezeu
nu ţi-a dat nimic. Trupul este singurul tău mântuitor. El este moartea lui
Dumnezeu şi mântuirea ta. Aceasta este credinţa universală a lumii pe care o
vezi. Unii urăsc trupul şi încearcă să- l vatăme şi să-l umilească. Alţii îl
iubesc şi încearcă să-l ridice în slăvi şi să-l exalte. Însă câtă vreme trupul
stă în centrul conceptului tău despre tine însuţi, ataci planul lui Dumnezeu
pentru mântuire şi nutreşti reproşuri la adresa Lui şi a creaţiei Sale, ca nu
cumva să auzi Vocea adevărului şi să O saluţi cu bucurie, ca pe un Prieten.
Mântuitorul
ales îi ia, în schimb, locul. El este prietenul tău; Dumnezeu îţi este vrăjmaş.
Astăzi vom încerca să oprim aceste atacuri lipsite de sens la adresa mântuirii.
Vom încerca, în schimb, să primim mântuirea cum se cuvine. Percepţia ta
răsturnată a fost dezastruoasă pentru pacea minţii tale. Te-ai văzut pe tine
într-un trup, iar adevărul în afara ta, devenit inaccesibil conştienţei tale,
zăvorât fiind de limitările corpului. Acum vom încerca să vedem altfel toate
acestea. Lumina adevărului e în noi, acolo unde a fost pusă de Dumnezeu. Trupul
e cel care este în afara noastră, şi nu se află în grija noastră.
A
fi fără trup înseamnă a fi în starea noastră firească.
A
recunoaşte înseamnă a fi în starea noastră firească.
A
recunoaşte lumina adevărului din noi înseamnă a ne recunoaşte aşa cum suntem.
A
ne vedea Sinele ca separat de trup înseamnă capătul atacului asupra planului
lui Dumnezeu pentru mântuire şi acceptarea Lui, în schimb. Iar acolo unde
planul Lui este acceptat, este înfăptuit deja.
Ţelul
nostru în perioadele de exersare mai lungi este astăzi acela de a deveni
conştienţi de faptul că planul lui Dumnezeu pentru mântuire a fost deja
înfăptuit în noi. Altfel, noi atacăm ceea ce nu recunoaştem.
Vom
încerca acum să lăsăm deoparte judecata şi vom întreba care este planul lui
Dumnezeu pentru noi:
"Ce este mântuirea,
Părinte? Eu nu ştiu. Spune-mi, ca să pot înţelege."
Vom
aştepta apoi în linişte răspunsul Lui. Am atacat planul lui Dumnezeu pentru
mântuire, fără a aştepta să auzim care este acesta. Ne-am strigat atât de tare
reproşurile, încât nu I-am mai ascultat Vocea. Ne-am folosit reproşurile ca să
ne închidem ochii şi să ne astupăm urechile.
Acum
însă vrem să vedem, să auzim şi să aflăm.
"Ce este
mântuirea, Părinte?"
Întreabă
şi ţi se va răspunde. Caută şi vei găsi. Nu mai întrebăm ego-ul ce este
mântuirea şi unde să o găsim. Întrebăm adevărul. Fii sigur, atunci, că
răspunsul va fi adevărat, datorită Celui pe care Îl întrebi. Ori de câte ori
simţi că încrederea ţi se destramă şi speranţa în reuşită abia mai pâlpâie,
gata să se stingă, repetă-ţi întrebarea şi rugămintea, reamintindu-ţi că o
adresezi Creatorului nemărginit al nemărginirii, care te-a creat asemenea Lui:
"Ce este mântuirea, Părinte? Eu nu
ştiu. Spune-mi ca să pot înţelege."
Îţi va răspunde. Fii
hotărât să auzi.
Una
sau două perioade de exersare mai scurte pe oră vor fi de ajuns astăzi, de
vreme ce vor fi ceva mai lungi decât de obicei.
Aceste
exerciţii vor începe cu:
"Reproşurile
sunt un atac la adresa planului de mântuire al lui Dumnezeu. Fie ca, în loc
să-l atac, să-l accept. Ce este mântuirea, Părinte?"
Aşteaptă
apoi aproximativ un minut în tăcere, preferabil cu ochii închişi, şi ascultă
să- I auzi răspunsul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu