"Voiesc să fie lumină."

Lecţia 73

"Voiesc să fie lumină."

Astăzi ne oprim asupra voii pe care o împărtăşeşti cu Dumnezeu. Ea nu este de-o seamă cu dorinţele deşarte ale egoului, din care se nasc întunericul şi nimicul. Voia pe care o împărtăşeşti cu Dumnezeu are toată puterea creaţiei în ea. Dorinţele deşarte ale ego-ului sunt neîmpărtăşite, şi de aceea nu au nici o putere.

Dorinţele lui nu sunt deşarte în sensul că nu pot face o lume a iluziilor, iar credinţa ta în această lume poate fi foarte puternică.

Sunt în schimb cu adevărat deşarte în ceea ce priveşte creaţia. Ele nu fac nimic real.

Dorinţele deşarte şi reproşurile sunt parteneri sau coproducători în reprezentarea lumii pe care o vezi. Dorinţele ego-ului i-au dat naştere, iar nevoia de reproşuri a ego-ului, care este necesară pentru a o menţine, o populează cu figuri care par să te atace şi care strigă după "dreapta" judecată. Aceste figuri devin intermediarii angajaţi de ego în traficul de reproşuri. Ele stau între conştienţa ta şi realitatea fraţilor tăi. Contemplându-le, nu îţi cunoşti fraţii şi nici Sinele.

În acest troc bizar, în care vina este negociată de infinite ori, iar reproşurile cresc cu fiecare târg pe care îl închei, ţi-a dispărut voia. Poate o astfel de lume să fi fost creată prin voia pe care Fiul lui Dumnezeu o împărtăşeşte cu Tatăl Său? A creat oare Dumnezeu dezastru pentru fiul Său?

Creaţia este Voia amândurora, împreună.

Ar crea Dumnezeu o lume care să-L ucidă pe El însuşi?

Astăzi vom încerca încă odată să ajungem la lumea care este în concordanţă cu voia ta.

Lumina se află în ea, deoarece ea nu se opune Voii lui Dumnezeu. Ea nu este Cerul, dar lumina Cerului o luminează. Întunericul s-a risipit. Dorinţele deşarte ale ego-ului au fost retrase. Însă lumina care se revarsă asupra acestei lumi îţi reflectă voia, şi ca atare în tine, acolo unde ea trebuie să se afle, o vom căuta.

Tabloul tău despre lume poate oglindi ce este înăuntru. Nici sursa luminii, nici cea a întunericului nu poate fi găsită în afară.

Reproşurile îţi întunecă mintea şi te uiţi, înspre afară, la o lume întunecată.

Iertarea face întunericul să se ridice, îţi reafirmă voia, lăsându-te să priveşti o lume a luminii.

Am subliniat în mai multe rânduri că bariera reproşurilor se trece uşor şi nu poate sta între tine şi mântuirea ta.

Motivul este foarte simplu. Chiar vrei să fii în iad? Chiar vrei să plângi, să suferi şi să mori?

Uită argumentele ego-ului, care caută să dovedească că toate acestea sunt într-adevăr Cerul. Ştii că nu este aşa. Nu se poate să-ţi doreşti aşa ceva.

Există un punct dincolo de care iluziile nu pot trece. Suferinţa nu este fericire, iar tu fericire vrei cu adevărat. Aşa îţi este voia în adevăr. Şi astfel, mântuirea este de asemenea voia ta.

Vrei să reuşeşti în ceea ce încercăm să facem astăzi. Vom întreprinde totul cu binecuvântarea şi cu acordul tău bucuros.

Astăzi vom reuşi, dacă îţi reaminteşti că îţi doreşti mântuirea.

Vrei să accepţi planul lui Dumnezeu, deoarece eşti părtaş la el. Nu ai nici o voie care i s-ar putea opune cu adevărat şi nu doreşti să i te opui.

Mântuirea este pentru tine. Mai presus de orice altceva, doreşti libertatea de a-ţi reaminti cine eşti cu adevărat.

Astăzi, egoul e cel care stă neputincios în faţa voii tale. Voia ta e liberă şi nimic nu o poate birui. Întreprindem de aceea exerciţiile de astăzi cu fericită încredere, siguri că vom găsi ceea ce voieşti să găseşti şi că ne vom aduce aminte de ceea ce voieşti să-ţi aduci aminte.

Nici o dorinţă deşartă nu ne poate reţine, nici nu ne poate amăgi cu o iluzie a tăriei. Facă-se voia ta astăzi şi sfârşească-se pentru totdeauna credinţa dementă că ai ales iadul în locul Cerului.

Ne vom începe perioadele mai lungi de practică prin recunoaşterea faptului că planul lui Dumnezeu pentru mântuire, şi numai al Său, este pe de-a-ntregul în acord cu voia ta. El nu constituie scopul unei puteri străine, pe care ai fost obligat să-l accepţi; ci este unicul scop de aici în care tu şi Tatăl tău sunteţi în perfect acord.

Vei reuşi astăzi, căci astfel s-a împlinit vremea pentru liberarea Fiului lui Dumnezeu din iad şi de toate dorinţele deşarte.

Voia sa îi este acum restituită conştienţei sale. Iar el binevoieşte chiar azi să privească lumina din el şi să fie mântuit. După ce îţi pomeneşti toate acestea, hotărât fiind să-ţi păstrezi voia limpede în minte, spune în sinea ta, cu fermitate blândă şi siguranţă liniştită:

"Voiesc să fie lumină. Fie să contemplu lumina Care reflectă Voia lui Dumnezeu şi a mea."

Lasă-ţi apoi voia să se afirme, împreunată fiind cu puterea lui Dumnezeu şi unită cu Sinele tău. Pune restul perioadei de exersare sub îndrumarea Lor. Alătură-te Lor în timp ce Ei arată calea. În perioadele mai scurte de exersare, fă din nou o declaraţie a ceea ce vrei cu adevărat.

Spune:

"Voiesc să fie lumină. Întunericul nu este voia mea."

Acestea se vor repeta de câteva ori pe oră. E însă foarte important să aplici ideea de astăzi în această formă, imediat ce eşti tentat să nutreşti oarecare reproş. Asta te va ajuta să-ţi abandonezi reproşurile, în loc să le cocoleşti şi să le ascunzi în întuneric.

LECŢIA anterioară

"DUMNEZEU ESTE"