Deoarece
trebuie sa se faca punte peste fisura dintre realitate si vise, perceptia duce
la cunoastere, prin harul pe care i l-a dat Dumnezeu, sa fie darul pe care il
aduce tuturor celor ce recurg la El pentru adevar. Pe puntea pe care o pune El
la dispozitie, visele sunt duse la adevar sa fie spulberate in lumina
cunoasterii. Acolo, imaginile si sunetele sunt lepadate pe veci. Si, acolo unde
erau percepute inainte, iertarea a facut posibil sfarsitul senin al perceptiei.
LECŢIA 285 –
Sfintenia mea
straluceste astazi limpede si clar.
Astazi
ma trezesc cu bucurie, asteptand sa am parte numai de lucrurile fericite care
imi vin de la Dumnezeu. Cer sa vina numai ele, si realizez ca invitatia mea isi
va primi raspunsul prin gandurile la care am trimis-o. Voi cere numai lucruri
voioase in clipa in care imi accept sfintenia. Caci la ce mi-ar folosi durerea,
ce scop ar satisface suferinta mea si cu ce m-ar ajuta supararea si pierderea,
daca dementa ma paraseste azi si imi accept in schimb sfintenia?
Tata, sfintenia mea
este a Ta. Sa ma bucur de ea si, prin iertare, sa fiu redat sanatatii mintale.
Fiul Tau e tot asa cum l-ai creat. Sfintenia mea face parte din mine, si din
Tine totodata. Iar Sfintenia Insasi, ce O poate transforma?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu