Sa
cunosti realitatea inseamna sa nu vezi eul si gandurile lui, lucrarile lui,
faptele lui, legile si convingerile lui, visele lui, sperantele lui, planurile
lui pentru propria mantuire si costul pe care il atrage dupa sine credinta in
el. In suferinta, pretul credintei in el e atat de imens, incat rastignirea
Fiului lui Dumnezeu e oferita zilnic in sumbrul sanctuar al eului, iar sangele
trebuie sa curga inaintea altarului unde nesanatosii lui adepti se pregatesc sa
moara.
LECŢIA
337 –
Nepacatosenia mea ma
fereste de tot raul.
Nepacatosenia
mea imi asigura pacea desavarsita, siguranta eterna, iubirea nesfarsita,
libertatea vesnica de toate gandurile pierderii, izbavirea deplina de
suferinta. Si numai fericirea poate sa fie starea mea, caci numai fericirea
mi-e data. Ce trebuie sa fac sa stiu ca toate acestea sunt ale mele? Trebuie sa
accept Ispasirea pentru mine insumi si nimic altceva. Dumnezeu a facut deja
toate lucrurile care trebuiesc facute. Iar eu trebuie sa invat ca nu trebuie sa
fac nimic de la mine, caci nu trebuie decat sa imi accept Sinele,
nepacatosenia- creata pentru mine si acum deja a mea-, ca sa simt Iubirea lui
Dumnezeu ferindu-ma de rau, ca sa inteleg ca Tatal meu Isi iubeste Fiul, ca sa
stiu ca sunt Fiul pe care il iubeste Tatal meu.
Tu, Care m-ai creat
in nepacatosenie, nu gresesti in legatura cu ce sunt. Eu am gresit cand am
crezut ca am pacatuit, dar accept Ispasirea pentru mine insumi. Tata, visul meu
ia sfarsit acum. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu