Lecţia
65
"Singura mea
funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu."
Ideea
de astăzi îţi reafirmă angajamentul faţă de mântuire. De asemenea, îţi
reaminteşte că nu ai altă funcţie decât aceasta. Ambele gânduri sunt evident
necesare unui angajament total.
Mântuirea nu poate fi
singurul scop pe care îl ai, atât timp cât te mai dedici altora.
Deplina acceptare a
mântuirii ca singura ta funcţie aduce după sine, în mod necesar, două faze:
recunoaşterea mântuirii ca funcţia ta şi abandonarea tuturor celorlalte ţeluri
pe care le-ai inventat pentru tine însuţi.
Acesta
este singurul mod de a-ţi putea ocupa locul de drept printre mântuitorii lumii.
Acesta
este singurul mod de a putea spune cu convingere:
"Singura mea
funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu".
Acesta este singurul
mod de a găsi pacea minţii.
Astăzi,
cât şi într-un şir de zile care vor urma, rezervă-ţi zece până la cincisprezece
minute în vederea unor perioade de exersare mai susţinute, în care vei încerca
să înţelegi şi să accepţi ceea ce înseamnă de fapt ideea zilei.
Ea
îţi oferă eliberarea de toate dificultăţile percepute. Îţi înmânează cheia
pentru uşa păcii, uşa pe care ţi-ai trântit-o singur în nas.
Îţi
dă răspunsul la toate căutările pe care le-ai întreprins de la începuturile
timpului încoace. Încearcă, pe cât posibil, să întreprinzi exerciţiile zilnice
mai lungi aproximativ la aceleaşi ore în fiecare zi.
Încearcă,
de asemenea, să stabileşti acest timp în prealabil, pentru ca apoi să te
încadrezi cât se poate de riguros.
Scopul
celor de mai sus este de a-ţi aranja în aşa fel ziua, încât să ai pusă deoparte
vremea pentru Dumnezeu,cât şi pentru toate rosturile şi ţelurile banale pe care
le vei urma.
Aceasta
face parte dintr-un antrenament disciplinar cu bătaie lungă, de care are nevoie
mintea ta, pentru ca Sfântul Spirit să o poată folosi în mod neîntrerupt pentru
rostul pe care îl împărtăşeşte cu tine.
În
vederea perioadei mai lungi de exersare, începe cu recapitularea ideii zilei.
Apoi închide-ţi ochii, repetă încă o dată ideea în sinea ta şi observă-ţi
mintea cu atenţie, pentru a remarca fiecare gând care îţi vine.
La
început, nu încerca să te concentrezi numai asupra gândurilor aferente ideii de
astăzi. Încearcă, dimpotrivă, să demaşti fiecare gând care pare să interfereze
cu ea.
Remarcă-l
pe fiecare în timp ce îţi apare, însă cu cât mai puţină implicare şi grijă,
clasându-l pe fiecare şi spunând în sinea ta:
"Acest gând
reflectă un ţel care mă împiedică să-mi accept singura mea funcţie."
După
o vreme, gândurile interferente vor fi mai greu de găsit. Încearcă, totuşi, să
mai continui timp de aproximativ un minut, urmărind să prinzi câteva dintre
gândurile deşarte care ţi s-au sustras atenţiei mai înainte, fără a-ţi bate
capul însă şi fără vreun efort neavenit.
Spune-ţi
apoi în sinea ta:
"Fie ca
adevărata mea funcţie să-mi fie scrisă pe acest fond curat."
Nu
este nevoie să foloseşti exact aceste cuvinte, dar încearcă să dobândeşti
sentimentul că eşti dispus ca iluziile privind rostul tău să fie înlocuite de
adevăr. În sfârşit, repetă încă odată ideea pentru astăzi şi dedică restul
perioadei de exersare încercării de a te concentra asupra importanţei sale
pentru tine, asupra uşurării pe care ţi-o va aduce acceptarea ei prin
rezolvarea, odată pentru totdeauna, a conflictelor tale, precum şi asupra
măsurii în care vrei, într-adevăr, mântuirea, în pofida ideilor tale nebuneşti
care vor contrariul.
În
perioadele mai scurte de exersare, care vor fi întreprinse cel puţin odată pe
oră, foloseşte această formulare în aplicarea ideii de astăzi:
"Singura mea
funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu. Nu vreau alta şi nu am alta."
Uneori,
închide-ţi ochii în timp ce exersezi, iar alteori, ţine-i deschişi şi priveşte
în jur. Tocmai ceea ce vezi acum va fi total schimbat atunci când vei accepta
pe de-a-ntregul ideea de astăzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu