Lecţia 64
"Fie să nu-mi
uit funcţia."
Ideea
de astăzi este doar un alt mod de a spune
"Fie să nu mă
duc în ispită."
Rostul
lumii pe care o vezi este ascunderea funcţiei tale de iertare şi furnizarea
unei justificări pentru uitarea ei; este ispita de aI abandona pe Dumnezeu şi
pe Fiul Său, optând pentru o apariţie fizică.
La
aceasta se uită ochii trupeşti. Tot ce par să vadă ochii trupului nu poate fi decât
o formă de ispită, de vreme ce ispita a fost rostul corpului însuşi.
Însă noi am învăţat
că Sfântul Spirit are o altă întrebuinţare pentru toate iluziile plăsmuite de
tine şi, ca atare, El le atribuie alt rost.
Pentru Sfântul
Spirit, lumea este un loc unde înveţi să-ţi ierţi ceea ce consideri că ar fi
păcatele tale. În această percepere, apariţia fizică a ispitei devine
recunoaşterea spirituală a mântuirii.
Pentru a recapitula
ultimele noastre lecţii, funcţia ta de aici este să fii lumina lumii, o funcţie
dăruită ţie de Dumnezeu.
Numai aroganţa
ego-lui te îndeamnă să pui la îndoială aceste fapt şi numai teama ego-ului te
îndeamnă să te consideri nevrednic de sarcina încredinţată ţie de Însuşi
Dumnezeu.
Mântuirea lumii este
în aşteptarea iertării tale, pentru că, prin ea, Fiul lui Dumnezeu poate scăpa
de toate iluziile şi, astfel, de toată ispita.
Fiul lui Dumnezeu
eşti tu.
Numai îndeplinindu-ţi
funcţia dată de Dumnezeu vei fi fericit. Pentru că funcţia ta este aceea de a
fi fericit, folosind mijloacele prin care fericirea devine inevitabilă. Altă
cale nu există.
De
aceea, de fiecare dată când alegi să-ţi îndeplineşti sau nu funcţia, alegi, de
fapt, să fii fericit sau nefericit.
Să
nu uităm astăzi toate acestea.
Să
ni le aducem aminte dimineaţa, din nou seara şi, de asemenea, de-a lungul
întregii zile.
Pregăteşte-te
dinainte pentru toate deciziile pe care le vei lua astăzi, reamintindu-ţi că
ele sunt, de fapt, foarte simple. Fiecare dintre ele va duce fie la fericire,
fie la nefericire.
Să fie chiar atât de
greu de luat o decizie atât de simplă?
Nu
te lăsa înşelat de forma deciziei. Complexitatea formei nu implică
complexitatea conţinutului. Este imposibil ca vreo decizie de pe pământ să
poată avea un conţinut diferit de tocmai această unică, simplă alegere. Este
singura alegere pe care o sesizează Sfântul Spirit.
Este
singura alegere care există.
Astăzi,
să exersăm, aşadar, aceste gânduri:
"Fie să nu-mi
uit funcţia mea. Fie să nu substitui funcţia mea funcţiei lui Dumnezeu. Fie să
iert şi să fiu fericit."
Astăzi
consacră reflectării asupra celor de mai sus, cu ochii închişi, cel puţin
odată, zece sau cincisprezece minute.
Dacă
îţi reaminteşti importanţa crucială a funcţiei tale, atât pentru tine, cât şi
pentru lume, gândurile aferente îţi vor veni în ajutor. În timpul aplicărilor
frecvente ale ideii de astăzi de-a lungul zilei, dedică mai multe minute
recapitulării acestor gânduri, gândindu-te apoi la ele şi la nimic altceva.
Va
fi greu, mai ales la început, întrucât nu eşti încă desprins cu disciplina
mentală impusă aici.
S-ar
putea să fie nevoie să repeţi
"Fie să nu-mi
uit funcţia"
destul de des, pentru a te ajuta să te concentrezi. Sunt necesare două forme de
perioade practice mai scurte. Uneori, fă exerciţiile cu ochii închişi,
încercând să te concentrezi asupra gândurilor pe care le foloseşti. Alteori,
după ce ai recapitulat gândurile, ţine ochii deschişi, privind în jur, fără
grabă şi neselectiv, spunând în sinea ta:
"Iată lumea a
cărei mântuire este funcţia mea."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu