"Fericirea mea şi funcţia mea sunt una."

Lecţia 66

"Fericirea mea şi funcţia mea sunt una."

Ai remarcat, desigur, accentul pe care l-am pus în decursul lecţiilor noastre recente pe conexiunea dintre îndeplinirea funcţiilor tale şi realizarea fericirii.

Am făcut-o pentru că, de fapt, nu îţi dai seama de această conexiune. Totuşi, între ele există mai mult decât doar o conexiune: sunt unul şi acelaşi lucru.

Formele lor sunt diferite, însă conţinutul lor este cu desăvârşire acelaşi. Ego-ul se află într-o continuă dispută cu Sfântul Spirit în problema fundamentală a funcţiei tale.

De asemenea, el dă o bătălie continuă cu Sfântul Spirit pentru a stabili care este fericirea ta. Bătălia nu se dă de ambele părţi. Egoul atacă şi Sfântul Spirit nu ripostează.

El ştie care îţi este funcţia. Ştie că fericirea este funcţia ta.

Vom încerca astăzi să lăsăm această bătălie lipsită de sens în urma noastră, ca să ajungem la adevărul despre funcţia ta.

Nu ne vom angaja în nişte dispute fără sens pentru a-l stabili.

Nu ne vom implica în mod iremediabil în definirea fericirii şi în stabilirea mijloacelor pentru realizarea ei.

Nu vom face pe placul ego-ului, ascultându-i atacurile îndreptate asupra adevărului.

Vom fi, pur şi simplu, bucuroşi că putem afla adevărul.

Perioada de exersare mai lungă de astăzi are ca scop, pentru tine, acceptarea faptului că între funcţia pe care ţi-a dăruit-o Dumnezeu şi fericirea ta nu numai că există o conexiune foarte reală, dar ele sunt, de fapt, identice.

Dumnezeu îţi dăruieşte numai fericire. Prin urmare, funcţia pe care ţi-a dăruit-o El trebuie să fie fericirea, chiar dacă pare a fi altceva.

Exerciţiile de astăzi constituie o încercare de a trece dincolo de aceste deosebiri în aparenţă şi de a recunoaşte un conţinut comun acolo unde el există în adevăr. Începe perioada de exersare de zece până la cincisprezece minute reconsiderând aceste gânduri:

"Dumnezeu îmi dăruieşte numai fericire. El mi-a dăruit funcţia. Prin urmare, funcţia mea trebuie să fie fericirea."

Încearcă să vezi logica acestei secvenţe, chiar dacă încă nu accepţi concluzia. Concluzia ar putea fi falsă numai dacă primele două gânduri sunt eronate. Aşadar, să ne gândim un răstimp la premize, în timp ce exersăm.

Prima premiză este aceea că Dumnezeu îţi dăruieşte numai fericire. Ea ar putea fi falsă, desigur, dar pentru a fi falsă, este necesar să definim pe Dumnezeu drept ceva ce El nu este.

Iubirea nu poate dărui răul, iar ceea ce nu este fericire este rău. Dumnezeu nu poate dărui ceea ce nu are, iar El nu poate avea ceea ce El nu este.

Dacă nu îţi dă numai fericire, Dumnezeu trebuie să fie rău. Şi crezi tocmai această definiţie a Lui, dacă nu accepţi prima premiză.

A doua premiză este că Dumnezeu ţi-a dăruit funcţia. Am văzut că nu există decât două părţi ale minţii tale.

Una este stăpânită de ego şi alcătuită din iluzii.

Cealaltă este patria Sfântului Spirit, locul unde sălăşluieşte adevărul. Nu ai de ales decât între aceste călăuze, iar ca rezultat al alegerii tale nu sunt posibile alte consecinţe în afară de teama pe care ego-ul o produce întotdeauna şi iubirea pe care Sfântul Spirit o oferă mereu pentru a o înlocui.

De aici rezultă, în mod necesar, fie că funcţia ta este stabilită de Dumnezeu prin Vocea Lui, fie că este plăsmuită de ego, pe care tu l-ai plăsmuit pentru a-l înlocui pe El.

Care este cea adevărată? Dacă nu ţi-a dăruit Dumnezeu funcţia, ea trebuie să fie darul egoului. Oare ego-ul are într-adevăr daruri de dat, de vreme ce el însuşi este o iluzie şi oferă numai iluzia unor daruri?

Gândeşte-te la toate acestea în timpul exerciţiilor mai lungi de astăzi. Mai gândeşte-te şi la numeroasele forme pe care iluzia funcţiei tale le-a luat în propria-ţi minte şi la numeroasele feluri în care ai încercat să găseşti mântuirea sub îndrumarea ego-ului.

Ai găsit-o? Ai fost fericit? Ţi-au adus pacea?

Avem nevoie astăzi de multă onestitate.

Adu- ţi aminte de rezultate în mod cinstit şi gândeşte-te, de asemenea, dacă a fost vreodată rezonabil să aştepţi fericirea de la un singur lucru pe care ego-ul ţi l-a propus vreodată.

Cu toate acestea, ego-ul este singura alternativă la Vocea Sfântului Spirit. Vei asculta glasul nebuniei sau vei auzi adevărul. Încearcă să faci această alegere, gândindu-te la premizele pe care se bazează concluzia noastră.

La această concluzie putem fi părtaşi, la alta însă nicidecum. Căci însuşi Dumnezeu o împărtăşeşte cu noi. Ideea de astăzi este un alt pas uriaş spre perceperea a ceea ce este la fel ca fiind la fel şi a ceea ce este diferit, ca diferit.

De o parte stau toate iluziile.

Întreg adevărul stă de cealaltă parte. Să încercăm astăzi să ne dăm seama că numai adevărul este adevărat. În perioadele mai scurte de exersare, care vor fi astăzi de cel mai mare ajutor dacă vor fi întreprinse de două ori pe oră, este sugerată această formă de aplicare:

"Fericirea mea şi funcţia mea sunt una, Pentru că Dumnezeu mi le-a dat pe amândouă."

Nu va dura mai mult de un minut, poate chiar mai puţin, să repeţi, rar, aceste cuvinte, gândindu-te la ele un răstimp pe măsură ce le rosteşti. 

LECŢIA anterioară 

"DUMNEZEU ESTE"