De câştigat, pot câştiga
numai recunoştinţa mea
Iată
al doilea pas pe care îl facem pentru a-ţi elibera mintea de credinţa într-o
forţă exterioară ridicată împotriva alei tale. Faci sforţări să fii bun şi
iertător. Dar le prefaci din nou în atacuri, dacă nu găseşti gratitudine
exterioară şi recunoştinţă din belşug. Darurile tale trebuie primite cu cinste,
altfel ţi le iei înapoi. Şi aşa ajungi să crezi că darurile lui Dumnezeu sunt
nişte împrumuturi, în cazul cel mai bun, şi, în cazul cel mai rău, nişte
înşelătorii care ţi-ar fura mecanismele de apărare, pentru a garanta că, atunci
când dă El lovitura, va ucide fără doar şi poate.
Cât
de uşor Îl confundă pe Dumnezeu cu vinovăţia cei care nu ştiu ce pot face
gândurile lor. Neagă-ţi puterea, şi slăbiciunea trebuie să devină mântuire
pentru tine. Percepe-te încătuşat, şi gratiile devin casa ta. Şi nu îţi vei
părăsi închisoarea, nici nu îţi vei reclama puterea, până nu vei vedea că
vinovăţia şi mântuire a nu sunt totuna, şi până nu vei percepe că libertatea şi
mântuirea sunt îngemănate, cu puterea alături de ele, să fie căutate şi
revendicate, găsite şi recunoscute pe deplin.
Lumea
trebuie să îţi aducă mulţumiri când o eliberezi de iluziile tale. Dar
mulţumirile tale îţi revin şi ţie, căci eliberarea ei poate doar să o reflecte
pe a ta. Recunoştinţa ta e tot ce cer darurile tale, pentru a fi un prinos de
durată unei inimi recunoscătoare, eliberate din iad pentru totdeauna. Oare asta
vrei să desfaci când îţi iei darurile înapoi, pentru că nu ţi-au fost cinstite?
Tu eşti cel ce le cinsteşte şi le aduce mulţumirile ce se cuvin, căci tu eşti
cel care a primit darurile.
Nu
contează dacă altul îţi crede darurile lipsite de valoare. În mintea lui există
o parte care se uneşte cu a ta să îţi aducă mulţumiri. Nu contează dacă
darurile tale par pierdute şi lipsite de efect. Se primesc unde se dau. Prin
recunoştinţa ta, sunt acceptate universal şi adeverite cu mulţumită chiar de
Inima lui Dumnezeu. Chiar vrei să ţi le iei înapoi, când El le-a acceptat cu
atâta recunoştinţă?
Dumnezeu
binecuvântează fiecare dar pe care i-L dai Lui, şi fiecare dar I se dă Lui,
pentru că ţi se poate da numai ţie. Iar ce Îi aparţine lui Dumnezeu trebuie să
fie al Lui. Dar, cât timp ierţi doar ca să ataci din nou, nu vei realiza
niciodată că darurile Lui sunt sigure, veşnice, neschimbătoare, nelimitate,
dăruind mereu, acordând iubire şi sporind bucuria ta fără sfârşit.
Ia
înapoi darurile pe care le dai, şi vei considera că ţi s-a luat înapoi ce ţi
s-a dat. Dar învaţă să laşi iertarea să înlăture păcatele pe care consideri că
le vezi în afara ta, şi nu vei putea considera nicicând că darurile lui
Dumnezeu îţi sunt împrumutate doar o vreme, înainte de-a ţi le smulge iar prin
moarte. Căci moartea nu va avea pentru tine niciun înţeles atunci.
Şi,
cu isprăvirea acestei credinţe, frica se sfârşeşte pentru totdeauna.
Multumeşte-I Sinelui tău pentru asta, căci Îi este recunoscător numai lui Dumnezeu
şi Îşi aduce mulţumiri Lui Însuşi pentru tine. Cristos va veni la toţi cei ce
trăiesc, căci fiecare trebuie să vieţuiască şi să se mişte în El. Fiinţa Lui în
Tatăl Lui este în siguranţă, pentru că Voia Lor e Una singură. Recunoştinţa Lor
faţă de tot ce au creat este neţărmurită, căci recunoştinţa rămâne o parte din
iubire.
Mulţumiri
ţie, sfinte Fiu al lui Dumnezeu. Căci, aşa cum ai fost creat, conţii lucrurile
toate în Sinele tău. Eşti tot aşa cum te-a creat Dumnezeu. Şi nu poţi face să
pălească lumina perfecţiunii tale. În inima ta e pusă Inima lui Dumnezeu. Şi Îi
eşti drag, pentru că eşti chiar El. Toată recunoştinţa îţi revine ţie, pentru
ce eşti.
Adu
mulţumiri după cum le şi primeşti. Fii liber de toată nerecunoştinţa faţă de
oricine îţi întregeşte Sinele. Şi nimeni nu e lăsat pe dinafara acestui Sine.
Adu mulţumiri pentru toate canalele nenumărate care extind acest Sine. Tot ce
faci I se dă Lui. Tot ce gândeşti poate fi doar Gândurile Lui, împărtăşind cu
El sfintele Gânduri ale lui Dumnezeu. Câştigă acum recunoştinţa pe care ţi-ai
negat-o când ţi-ai uitat funcţia ce ţi-a dat-o Dumnezeu. Dar să nu crezi
niciodată că El a încetat vreodată să îţi aducă mulţumiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu