Sunt atât de aproape de tine, încât
nu putem să nu izbutim. Tată, Îţi dăm aceste momente sfinte, drept recunoştinţă
faţă de Cel Ce ne-a învăţat cum să lăsăm lumea durerii în schimbul
înlocuitorului ei, dat nouă de către Tine. Acum nu privim înapoi. Privim înainte
şi ne aţintim ochii asupra sfârşitului călătoriei. Acceptă aceste mici daruri
de mulţumire de la noi, în timp ce, prin viziunea lui Cristos, întrezărim o
lume dincolo de cea pe care am făurit-o noi, şi acceptăm ca lumea respectivă să
fie înlocuitorul total al lumii noastre.
LECŢIA
226 –
Ma asteapta casa mea.
Ma voi grabi sa ajung la ea
Pot
parasi cu totul lumea aceasta daca vreau. Nu moartea face posibil acest lucru,
ci schimbarea mentalitatii despre rostul lumii. Daca cred ca are o valoare in
felul in care o vad acum, asa va si ramane pentru mine. Dar, daca nu vad nicio
valoare in lume in felul in care o vad eu, nimic ce vreau sa tin al meu sau sa
urmaresc ca tinta, ea se va duce de la mine. Caci nu am cautat iluzii sa
inlocuiasca adevarul.
Tata, casa mea isi
asteapta intoarcerea voioasa. Bratele Tale sunt deschise si Iti aud Vocea. De
ce trebuie sa zabovesc intr-un loc al dorintelor desarte si al viselor
spulberate, cand Cerul poate fi atat de usor al meu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu