Mantuirea este o promisiune, facuta de Dumnezeu, ca vei gasi cum sa ajungi la El in cele din urma. Nu poate sa nu fie indeplinita. Ea garanteaza ca timpul va avea un sfarsit si ca toate gandurile care s-au nascut in timp se vor sfarsi si ele.
Sa venim zilnic la locul acesta sfant si sa ne petrecem o bucata de vreme impreuna. Iarba tasneste din pamant, pomii inmuguresc acum si pasarile au venit sa stea in ramurile lor. Pamantul renaste intr-o perspectiva noua. Noaptea a trecut si ne-am adunat in lumina. De aici dam mantuire lumii, caci tocmai aici s-a primit mantuire.
LECŢIA 235 –
Dumnezeu, in mila
Lui, voieste sa fiu mantuit.
Nu
trebuie decat sa ma uit la toate lucrurile care par sa imi faca rau, ca sa ma
incredintez, cu certitudine deplina, ca Dumnezeu voieste sa fiu mantuit de ele
si sa le vad pur si simplu disparand. Nu trebuie decat sa tin minte ca Voia
Tatalui meu pentru mine e numai fericire, ca sa imi dau seama ca mi s-a dat
numai fericire. Si nu trebuie decat sa imi aduc aminte ca Iubirea lui Dumnezeu
Ii invaluie Fiul si ii tine nepacatosenia de-a pururi desavarsita, ca sa fie
sigur ca sunt mantuit si ocrotit de-a pururi in bratele Lui. Eu sunt Fiul pe care
il iubeste. Si sunt mantuit pentru ca Dumnezeu, in mila Lui, o voieste.
Tata, Sfintenia Ta
este a mea. Iubirea Ta m-a creat si mi-a facut nepacatosenia de-a pururi o
parte din Tine. Nu am in minte nici urma de vinovatie sau pacat, caci nu e nici
urma de ele in Tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu