Fiecare în parte conţine întregul curs dacă o înţelegi, o practici, o accepţi şi o aplici la toate întâmplările care par să aibă loc pe parcursul zilei. Una e de ajuns. Dar de la ea nu trebuie să faci nicio excepţie. De aceea, trebuie să le folosim pe toate şi să le lăsăm să se contopească într-un tot unitar, fiecare contribuind la întregul pe care îl învăţăm.
Ca în interpretare precedenta, şi aceste intervale practice sunt concepute în jurul unei teme principale cu care ne începem şi ne încheiem fiecare lecţie. Iat-o:
Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.
Cu asta ne începem şi ne încheiem ziua. Şi o repetăm la cumpăna dintre ore sau când ne amintim, în rest, că avem o funcţie care transcende lumea pe care o vedem. În afară de aceasta şi de repetarea gândului special pe care îl exersăm în ziua respectivă, nu se prevede nicio formă de exerciţiu, cu excepţia renunţării profunde la tot ce ţi se învălmăşeşte în minte făcând-o surdă în faţa raţiunii, a sănătăţii mintale şi a simplului adevăr.
Lecţia
220 -
Nu
sunt un trup. Sunt liber.
Căci
sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.
Să nu mă abat de la
calea păcii, căci sunt pierdut pe alte căi decât aceasta. Dar să Îl urmez pe
Cel Ce mă conduce acasă, şi pacea e la fel de certă ca Iubirea lui Dumnezeu.
Nu
sunt un trup. Sunt liber.
Căci
sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.
„A COURSE IN MIRACLES”
LECŢIA anterioară__
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu