Cuvintele vor însemna puţin acum. Le folosim doar ca repere de care nu mai depindem acum. Căci căutăm numai trăirea directă a adevărului.Lecţiile ce-au mai au rămas nu sunt decât simple prefeţe la momentele în care vom părăsi lumea durerii şi vom intra în inima păcii. Acum începem să atingem obiectivul stabilit de curs, şi să găsim deznodământul spre care au tins întotdeauna exerciţiile noastre.
Şezi în linişte şi aşteaptă-ţi
Tatăl. El a voit să vină la tine când recunoşti că este voia ta să vină. Şi nu
ai fi putut ajunge atât de departe dacă nu ai vedea, oricât de vag, că este
voia ta.
Sunt atât de aproape de tine, încât
nu putem să nu izbutim. Tată, Îţi dăm aceste momente sfinte, drept recunoştinţă
faţă de Cel Ce ne-a învăţat cum să lăsăm lumea durerii în schimbul
înlocuitorului ei, dat nouă de către Tine. Acum nu privim înapoi. Privim
înainte şi ne aţintim ochii asupra sfârşitului călătoriei. Acceptă aceste mici
daruri de mulţumire de la noi, în timp ce, prin viziunea lui Cristos,
întrezărim o lume dincolo de cea pe care am făurit-o noi, şi acceptăm ca lumea
respectivă să fie înlocuitorul total al lumii noastre.
LECŢIA
247 –
Fara iertare, voi fi
tot orb.
Pacatul
este simbolul atacului. Daca il vad undeva, voi suferi. Caci iertarea este
singurul mijloc prin care viziunea lui Cristos vine la mine. Daca accept ca
ceea ce vederea Lui imi arata este simplul adevar, sunt complet vindecat.
Frate, vino si lasa-ma sa te privesc. Frumusetea ta o arata pe a mea. Puritatea
ta este a mea. Esti iertat, si eu o data cu tine.
Numai asa vreau sa ii
privesc pe toti astazi. Fratii mei sunt Fiii Tai. Paternitatea Ta i-a creat si
mi i-a dat pe toti ca parte din Tine si din propriul meu Sine. Astazi Te
cinstesc prin ei si sper astfel sa imi recunosc astazi Sinele.
LECŢIA anterioară__ „A COURSE IN MIRACLES”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu