"Mintea
mea este preocupată de gânduri trecute."
Desigur, această idee este motivul pentru care
vezi numai trecutul. Nimeni nu vede realmente ceva. Îşi vede numai propriile
gânduri proiectate în exterior. Preocuparea minţii cu trecutul este cauza concepţiei
greşite despre timp de care suferă vederea ta.
Mintea ta nu poate pricepe prezentul,
care este singurul timp existent. De aceea, nu poate înţelege nici timpul şi nu
poate, de fapt, să înţeleagă nimic.
Singurul gând pe de-a-ntregul adevărat
pe care cineva îl poate susţine referitor la trecut este că trecutul nu este
aici. A te gândi la el câtuşi de puţin înseamnă aşadar a te gândi la iluzii.
Foarte puţini şi-au dat seama ce
atrage după sine, de fapt, închipuirea trecutului sau anticiparea viitorului.
Când face aceasta, mintea este realmente pustie, deoarece nu se gândeşte la
nimic.
Scopul
exerciţiilor de astăzi este de a începe să-ţi antrenezi mintea pentru
a-şi da seama când nu gândeşte deloc. În timp ce mintea îţi este preocupată de
idei negândite, adevărul este blocat.
A recunoaşte că mintea ta a fost şi este pur
şi simplu pustie în loc să crezi că este plină de idei adevărate, este primul
pas în deschiderea căii spre viziune.
Exerciţiile
de astăzi să fie făcute cu ochii închişi. Aceasta deoarece, realmente, nu poţi
vedea nimic, şi este mai uşor să recunoşti că, indiferent cât de viu ţi-ai
imagina un gând, nu vezi nimic.
Cât mai neimplicat posibil,
cercetează-ţi mintea în timpul obişnuitului minut şi ceva, remarcând pur şi
simplu gândurile pe care le întâlneşti.
Numeşte-l pe fiecare după figura sau
tema centrală pe care o conţine, şi treci la următorul.
Deschide perioada de exersare,
spunând:
"Se
pare că mă gândesc la ......." Apoi numeşte, în mod specific, fiecare
dintre gândurile tale, de pildă: "Se
pare că mă gândesc la... (numele unei persoane), la (numele unui obiect),
la (numele unui sentiment)," şi aşa mai departe, conchizând, la sfârşitul
perioadei de cercetare a minţii:
"Dar
mintea mea este preocupată de gânduri trecute."
Lucru acesta se poate face de patru
sau cinci ori de-a lungul zilei, cu condiţia să nu ajungi la iritare. Dacă ţi-e
greu, de trei sau patru ori este suficient. S-ar putea să consideri de folos,
totuşi, includerea iritării sau a oricărei emoţii pe care ideea de astăzi ar putea
s-o inducă în însuşi procesul de cercetare a minţii.
"DUMNEZEU ESTE" Suflet drag,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu