Trupul
este o imprejmuire pe care Fiul lui Dumnezeu isi imagineaza ca a construit-o sa
separe unele parti ale Sinelui sau de alte parti. In interiorul acestei imprejmuiri
el crede ca traieste, murind odata cu subrezirea si naruirea acesteia.
Caci, in interiorul
acestei imprejmuiri, se crede ferit de atingerea iubirii. Identificandu-se cu
propria lui siguranta, se considera ceea ce ii da siguranta. Cum altfel ar
putea sa fie sigur ca ramane intr-un trup, tinand iubirea pe dinafara?
LECŢIA
262 –
Sa nu percep diferente astazi.
Tata, ai un singur
Fiu. Pe el vreau sa il vad astazi. El e singura Ta creatie.
De ce as percepe o
mie de forme in ce ramane unul?
De ce i-as da o mie
de nume, cand unul singur e de ajuns? Caci Fiul Tau trebuie sa poarte Numele
Tau, caci Tu l-ai creat. Sa nu il vad strain de Tatal Lui si nici strain de
mine. Caci el face parte din mine si eu din el, si impreuna facem parte din
Tine, Care esti Sursa noastra, vesnic uniti in Iubirea Ta, vesnic sfantul Fiu
al lui Dumnezeu.
Noi,
care suntem unul, vrem sa recunoastem astazi adevarul despre noi. Vrem sa venim
acasa si sa stam in unitate. Caci acolo este pace, iar pacea nu poate fi
cautata si gasita nicaieri altundeva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu