Pacatul
este dementa curata. E mijlocul prin care mintea e facuta sa innebuneasca si
prin care cauta sa lase iluziile sa ia locul adevarului. Nebuna fiind, vede
iluzii unde ar trebui sa fie adevarul si unde si este de fapt. Pacatul este cel
care a dat trupului ochi, caci ce si-ar dori sa vada nepacatosii?
Ce
nevoie au ei de imagini, de sunete sau de pipait?
Ce-ar
vrea sa auda sau sa apuce? Ce-ar vrea sa simta? A simti nu e a cunoaste. Iar
adevarul nu poate fi decat plin de cunoastere si de nimic altceva.
LECŢIA
256 –
Dumnezeu este
singurul obiectiv pe care il am astazi.
Calea
care duce la Dumnezeu trece prin iertare aici. Alta cale nu exista. Daca mintea
nu ar fi indragit pacatul, ce nevoie ai mai fi avut sa gasesti calea care duce
unde te si afli? Cine ar mai fi nesigur? Cine s-ar mai indoi de cine este el?
Si cine ar mai ramane sa doarma in norii grei ai indoielii despre sfintenia
celui pe care Dumnezeu l-a creat fara pacat? Aici nu putem decat sa visam. Dar
putem visa ca l-am iertat pe cel in care orice pacat ramane imposibil, si asta
alegem sa visam astazi. Dumnezeu este obiectivul nostru; iertarea este mijlocul
prin care mintile noastre revin, in sfarsit, la El.
Si asa, Tatal meu,
vrem sa venim la Tine pe calea pe care ai stabilit-o Tu. Nu avem alt obiectiv
decat sa Iti auzim Vocea si sa gasim calea pe care ne-a indicat-o sacrul Tau
Cuvant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu