"Dincolo de această lume există o lume pe care o vreau. Am hotărât să văd acea lume în locul acesteia, căci aici nu este nimic din ceea ce vreau cu adevărat."

Astăzi se apleacă către tine luminile Cerului, ca să-ţi lumineze pleoapele în timp ce odihneşti dincolo de lumea întunericului. Aici e o lumină pe care ochii tăi nu o pot contempla. Totuşi, mintea ta o poate vedea, pur şi simplu, şi poate înţelege. O zi de graţie îţi este dăruită astăzi, iar noi aducem mulţumiri.

 "Dincolo de această lume se află o lume pe care o vreau."

Acesta este gândul care decurge din cel pe care l-am exersat ieri. Nu te poţi opri la ideea că lumea este lipsită de valoare, pentru că, dacă nu vei vedea că există altceva în care să- ţi pui speranţa, nu vei fi decât deprimat.

Preocuparea noastră prioritară nu este renunţarea la lume, ci înlocuirea ei cu ceva care este mult mai satisfăcător, mai plin de bucurie şi capabil aţi oferi pacea.

Crezi oare că această lume îţi poate oferi toate acestea?

Poate că merită osteneala să reflectăm încă o dată, pentru câtva timp, asupra valorii acestei lumi. 

Poate vei admite că nu pierzi nimic dacă te dispensezi de orice gând cum că ar fi ceva de valoare aici.

Lumea pe care o vezi este într-adevăr necruţătoare, instabilă, crudă, nepăsătoare faţă de tine, iute la răzbunare şi nemiloasă de atâta ură.

Ea dă numai pentru ca, apoi, să anuleze darul, confiscând toate lucrurile care, pentru o vreme, ţi-au fost dragi.

Nu găseşti o iubire care să dăinuie, fiindcă aici nu există nici un fel de iubire.

Asta este lumea timpului, unde toate lucrurile au un sfârşit. Oare pierdere este să găseşti în schimb o lume în care este imposibil să pierzi ceva, unde iubirea dăinuie pentru totdeauna, unde ura nu poate exista, iar răzbunarea nu are sens?

Pierdere este să găseşti toate lucrurile pe care le vrei cu adevărat, ştiind că nu vor avea sfârşit şi că vor rămâne exact aşa cum le vrei, până la capătul timpului? Dar până şi acestea vor fi înlocuite, în cele din urmă, cu ceva despre care nu putem vorbi, întrucât te duci într-acolo unde cuvintele vor fi cu totul de prisos, într-o tăcere în care limbajul, cu toate că este nerostit, este totuşi perfect înţeles.

Comunicarea, neambiguă şi limpede ca bună ziua, rămâne nelimitată pentru toată eternitatea. Şi Dumnezeu Însuşi Îi vorbeşte Fiului Său, după cum Fiul Său Îi vorbeşte Lui. Limbajul lor nu are cuvinte, căci ceea ce spun Ei nu poate fi simbolizat. Cunoaşterea lor este directă, pe de-a-ntregul împărtăşită şi pe de-a-ntregul una.

Cât de departe de aceasta eşti tu, care stai legat de această lume. Şi totuşi, cât de aproape eşti, atunci când o înlocuieşti cu lumea pe care o vrei. Acest ultim pas este cert; acum doar distanţa unei clipe te desparte de atemporalitate. Aici poţi privi numai înainte, niciodată înapoi ca să vezi iarăşi o lume pe care nu o vrei. Aici este acea lume care vine să-i ia locul, pe măsură ce îţi dezlegi mintea de nimicurile pe care lumea ţi le întinde pentru a te ţine captiv.

Nu le preţui, şi ele vor dispărea. Apreciază-le, şi ele îţi vor părea reale. Acestea sunt opţiunile. Ce poţi pierde dacă vei alege să nu preţuieşti deşertăciunea?

Această lume nu deţine nici un lucru pe care să-l vrei cu adevărat; ceea ce alegi în schimbul ei iată ce într-adevăr îţi doreşti! Îngăduie să ţi se dăruiască astăzi. Nu aşteaptă decât alegerea ta, ca să ia locul tuturor lucrurilor pe care le cauţi, dar pe care, de fapt, nu le vrei.

Exersează-ţi bunăvoinţa de a efectua acest schimb, câte zece minute dimineaţa şi seara, şi încă o dată între ele. Începe cu aceasta:

"Dincolo de această lume există o lume pe care o vreau. Am hotărât să văd acea lume în locul acesteia, căci aici nu este nimic din ceea ce vreau cu adevărat."

Apoi închideţi ochii faţă de lumea pe care o vezi şi, în tăcutul întuneric, priveşte luminile, ce nu sunt din această lume, cum sclipesc una câte una, până ce nu mai contează unde începe una şi se termina alta, ele fuzionând întruna singură.

Astăzi se apleacă către tine luminile Cerului, ca să-ţi lumineze pleoapele în timp ce odihneşti dincolo de lumea întunericului. Aici e o lumină pe care ochii tăi nu o pot contempla. Totuşi, mintea ta o poate vedea, pur şi simplu, şi poate înţelege. O zi de graţie îţi este dăruită astăzi, iar noi aducem mulţumiri. În această zi ne dăm seama că ceea ce-ţi era teamă să pierzi nu a fost tocmai pierderea. Acum înţelegem că nu există pierdere. Căci, în sfârşit, i-am văzut opusul, şi suntem recunoscători că alegerea a fost făcută.

Aminteşte-ţi oră de oră decizia luată şi dedică o clipă confirmării acesteia, lăsând deoparte orice gând ai avea şi stăruind pentru scurtă vreme asupra celor ce urmează: 

"Lumea pe care o văd nu deţine nimic din ceea ce vreau. Dincolo de această lume există o lume pe care o vreau."

Lecţia 129 „A COURSE IN MIRACLES” 

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"