22 iunie 2018

"Oricine caută să ajungă la adevăr nu poate să nu reuşească."




"Oricine caută să ajungă la adevăr nu poate să nu reuşească."

Nereuşita te încolţeşte atât timp cât urmăreşti ţeluri care nu pot fi realizate. Cauţi permanenţa în ceea ce este nepermanent, iubirea acolo unde nu este iubire, siguranţa în toiul pericolului, nemurirea în bezna visului morţii.
Cine ar putea reuşi acolo unde contradicţia este fundalul căutării sale şi însăşi locul în care el vine să caute stabilitate?

Ţelurile care sunt lipsite de sens nu sunt atinse. Nu există cale de a ajunge la ele, căci mijloacele prin care te străduieşti pentru ele sunt la fel de lipsite de sens, conform ţelurilor. Cine poate spera să dobândească ceva, folosind nişte mijloace atât de stupide? Unde ar putea să ducă ele? Şi ce anume ar putea realiza, care să ofere cea mai mică speranţă de realitate?

Aspiraţia către rodul imaginaţiei duce la moarte pentru că înseamnă căutarea deşertăciunii, iar în timp ce cauţi viaţa tu soliciţi moartea. Cauţi ocrotire şi siguranţă, pe când în rugăciunea inimii tale soliciţi primejdia şi protecţia pentru micul vis pe care l-ai plăsmuit. Cu toate acestea, căutarea este inevitabilă aici. Pentru asta ai venit şi vei îndeplini, cu siguranţă, treaba pentru care ai venit.

Însă lumea nu-ţi poate dicta ţelul propriul îl urmăreşti, decât dacă îi conferi această putere. Înseamnă că rămâi liber să alegi un ţel ce se află dincolo de lume şi de orice gând lumesc, şi care decurge din ideea pe care ai abandonat-o, dar pe care ţi-ai reamintit-o, străveche şi totuşi nouă; un ecou al unei moşteniri uitate, dar care deţine tot ceea ce vrei cu adevărat.

Bucură-te că trebuie să cauţi.
Bucură-te, de asemenea, să afli că ceea ce cauţi este Cerul şi că nu poţi să nu atingi ţelul pe care îl doreşti cu adevărat. Fiul lui Dumnezeu nu poate căuta zadarnic, cu toate că încearcă să impună o amânare, să se amăgească şi să creadă că iadul este ceea ce caută.

Atunci când greşeşte, el găseşte ( i se arată) corectarea greşelii. Când deviază, este dus înapoi la sarcina sa stabilită. Nimeni nu rămâne în iad, căci nimeni nu-şi poate abandona Creatorul, nici nu poate afecta desăvârşita, permanenta şi neschimbătoarea lui Iubire.
   Vei găsi Cerul.

Toate cele pe care le cauţi vor dispare, numai Cerul nu. Dar nu pentru că îţi vor fi luate. Se vor duce fiindcă nu le mai vrei. Vei atinge ţelul pe care îl vrei cu adevărat, la fel de sigur precum Dumnezeu te-a creat în neprihănire. De ce să mai aşteptăm Cerul? Este aici, astăzi. Timpul este marea iluzie cum că Cerul ar fi în trecut sau în viitor. Însă nu poate fi aşa, dacă Cerul este locul unde Dumnezeu voieşte ca Fiul Său fie. Cum ar putea Voia lui Dumnezeu să fie în trecut sau să mai aibă de aşteptat până a se împlini? Ceea ce El voieşte este acum, fără trecut şi pe de-a-ntregul fără viitor. La fel de îndepărtat de timp precum este o minusculă lumânare de o stea îndepărtată, sau ceea ce ai ales până acum de ceea ce vrei cu adevărat.

Cerul rămâne unica ta alternativă la această stranie lume pe care ai plăsmuit-o, cu toate năravurile sale; pâlpâirea caleidoscopică şi ţelurile-i incerte, plăcerile-i dureroase şi bucuriile-i tragice.

Dumnezeu nu a plăsmuit contradicţii. Ceea ce îşi neagă propria existenţă şi se atacă pe sine însuşi nu este El. Nu a făcut două minţi, Cerul fiind efectul îmbucurător al uneia dintre ele, iar Pământul rezultatul lamentabil al celeilalte, care este opusul Cerului în toate privinţele.

Dumnezeu ne se află în conflict. Şi nici creaţia Sa nu este scindată în două. Cum ar fi ca Fiul Său să fie în iad, de vreme ce Însuşi Dumnezeu l-a aşezat în Cer? Ar putea el să piardă ceea ce Voia Eternă i-a dăruit spre ai fi mereu sălaş? Să nu mai încercăm să suprapunem o voinţă străină peste rostul unic al lui Dumnezeu. El este aici fiindcă aşa voieşte să fie, iar ceea ce El voieşte este prezent acum, dincolo de limitele timpului.

Nu vom alege astăzi un paradox în locul adevărului. Cum a putut Fiul lui Dumnezeu să plăsmuiască timpul pentru a-L lipsi de Voia lui Dumnezeu? Se neagă astfel pe sine însuşi şi contrazice ceea ce are contrariu. Socoteşte că a făcut un iad care se opune Cerului şi crede că sălăşluieşte în ceea ce nu există, pe când Cerul este locul pe care nu-l poate găsi.

Lasă astăzi asemenea gânduri în urma ta , îndreptându-ţi mai bine mintea către idei adevărate. Oricine caută să ajungă la adevăr nu poate să nu reuşească, iar la adevăr încercăm să ajungem astăzi.

Vom dedica acestui ţel de trei ori câte zece minute de-a lungul zilei şi vom cere să vedem răsăritul lumii reale, care va înlocui imaginile prosteşti pe care le preţuim, cu idei adevărate ivindu-se în locul unor gânduri care nu au nici un sens, nici un efect, şi care nu-şi au nici sursa, nici substanţa în adevăr.

Asta recunoaştem când ne începem perioadele de exersare. Începe astfel:
"Cer să văd o lume diferită de aceasta, şi să gândesc gânduri diferite de cele pe care eu le-am plăsmuit. Lumea pe care o caut nu am făcut-o de unul singur, gândurile care vreau să le gândesc nu-mi aparţin."

Urmăreşte-ţi mintea vreme de câteva minute şi vezi, cu toate că stai cu ochii închişi, lumea lipsită de sens despre care crezi că este reală. De asemenea, treci în revistă şi gândurile care crezi că sunt compatibile cu o astfel de lume, gânduri despre care crezi că sunt adevărate. Apoi dă-le drumul şi cufundă-te, lăsându-le la suprafaţă, către locul sfânt unde ele nu pot intra. În mintea ta, dedesubtul lor, este o uşă, pe care nu ai reuşit s-o zăvoreşti complet, ca să ascunzi ceea ce se află dincolo. Caută acea uşă şi găseşte-o. Dar înainte de a încerca s-o deschizi, adu-ţi aminte că oricine caută să ajungă la adevăr nu poate să nu reuşească. Şi tocmai asta soliciţi astăzi.

Nimic altceva nu are acum vreo însemnătate, nu este preţuit şi nici urmărit vreun ţel, nu vrei cu adevărat nimic din cele ce se află în faţa acestei uşi şi cauţi numai ceea ce se află îndărătul ei. Întindeţi mâna şi vezi cât de uşor se deschide uşa, datorită unicei tale intenţii de a trece dincolo de ea.

Îngerii luminează calea, astfel încât poţi înţelege toate lucrurile pe care le vezi. Un mic moment de surpriză te va face, poate, să eziţi înainte de aţi da seama că lumea pe care o vezi înaintea ta în lumină reflectă adevărul pe care îl cunoşteai, şi pe care nu l-ai uitat întru totul pe când rătăceai prin vise. Astăzi nu poţi să nu reuşeşti.

Iată că Spiritul pe care Cerul ţi l-a trimis te însoţeşte, pentru ca într-o zi să te poţi apropia de această uşă şi, cu ajutorul Său, să te strecori cu uşurinţă prin ea, către lumină.

Astăzi, acea zi a venit. Astăzi Dumnezeu îţi ţine străvechea promisiune făcută Fiului Său Sfânt, la fel cum Fiul Său îşi aduce aminte de propria promisiune făcută lui Dumnezeu. Este o zi a bucuriei, căci ne apropiem de timpul şi locul dinainte stabilit, unde vei afla ţelul căutărilor tale aici, şi a tuturor căutărilor lumii care, se sfârşesc aici, împreună, în timp ce păşeşti dincolo de uşă. Aminteşte-ţi adeseori că astăzi ar trebui să fie un prilej de deosebită bucurie, şi abţinete de la gânduri posomorâte şi lamentări fără rost.

Vremea mântuirii a sosit. Însuşi Cerul a stabilit ziua de astăzi ca fiind o vreme a milosteniei pentru tine şi pentru lume. Dacă, cumva, uiţi de acest fapt îmbucurător, adu-ţi aminte cu următoarele:
"Astăzi caut şi găsesc tot ceea ce vreau. Scopul meu, cel unic, îmi oferă aceasta. Oricine caută să ajungă la adevăr nu poate să nu reuşească."


Lecţia 131 „A COURSE IN MIRACLES” 


LECŢIA anterioară__


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu