"Este imposibil
să vezi două lumi."
Percepţia
este consecventă. Ceea ce vezi îţi reflectă gândirea. Iar gândirea ta nu
reflectă decât ceea ce ai ales să vezi.
Sistemul
tău de valori este cel care determină aceasta, căci presupune că vrei să vezi
ceea ce preţuieşti, crezând că ceea ce vezi este cu adevărat aici. Nimeni nu
poate vedea o lume căreia nu i-a fost atribuită nici o valoare în mintea sa. Şi
nimeni nu poate să nu privească ceea ce crede că vrea.
Dar
cine poate cu adevărat să urască şi să iubească în acelaşi timp? Cine îşi poate
dori o realitate de nedorit? Şi cine poate alege să vadă o lume de care îi este
teamă?
Teama
nu poate să nu orbească, căci aceasta îi este arma; nu poţi vedea ceea ce ţie
teamă să vezi. Iubirea şi percepţia merg, aşadar, mână în mână, teama nefăcând
decât să ascundă în întuneric ceea ce este prezent.
Prin
urmare, teama, ce poate ea proiecta asupra lumii? Ce poate fi văzut în
întuneric şi să fie adevărat? Adevărul este eclipsat de teamă, iar ceea ce
rămâne este doar imaginat. Dar ce poate fi real în oarbele imaginări născute
din panică? Oare ce ai putea să vrei, de vreme ce asta ţi se arată? Oare ce ai
putea dori să păstrezi într-un astfel de vis?
Teama
a plăsmuit tot ce crezi că vezi. Separarea, toate distincţiile şi toată
mulţimea diferenţelor despre care crezi că întocmesc lumea. Ele nu se află
nicăieri. Vrăjmaşul iubirii le-a născocit. Totuşi, iubirea nu poate avea vrăjmaş,
iar astfel ele nu au nici cauză, nici fiinţă şi nici consecinţă.
Pot
fi preţuite, dar ele rămân ireale. Pot fi căutate dar nu pot fi găsite. Nu le
vom căuta astăzi, nici nu ne vom irosi ziua căutând ceea ce nu poate fi găsit.
Este imposibil să vezi două lumi care nu au nimic în comun. Cum cauţi una,
cealaltă dispare. Numai una rămâne. Ele reprezintă domeniul opţiunilor, pe care
deciziile tale nu-l pot depăşi.
Realul
şi irealul sunt singurele alternative între care ai de ales, nimic altceva.
Astăzi nu vom recurge la un compromis acolo unde acesta nu este posibil.
Lumea
pe care o vezi este dovada faptului că deja ai făcut o alegere la fel de
atotcuprinzătoare ca şi contrariul ei. Ceea ce vrem să învăţăm astăzi este ceva
mai mult decât doar lecţia care spune că nu poţi vedea două lumi.
Această
lecţie ne învaţă, de asemenea, că lumea pe care o vezi este perfect
consecventă, conform punctului de vedere din care o vezi. Este toată o singură
bucată, întrucât descinde dintr-o singură emoţie, reflectându-şi sursa în tot
ceea ce vezi. De şase ori astăzi, cu mulţumire şi recunoştinţă, dăruim bucuroşi
câte cinci minute acelui gând care pune capăt oricărui compromis şi oricărei
îndoieli, lăsându-le în urma noastră, fiind unul şi acelaşi lucru. Nu vom face
o mie de distincţii lipsite de sens, nici nu vom încerca să cărăm cu noi o
părticică a irealităţii, atunci când ne dedicăm minţile găsirii numai a ceea ce
este real.
Începeţi
căutarea lumii celeilalte prin a solicita o tărie care o depăşeşte pe a ta, şi
recunoscând ce anume cauţi, Nu mai vrei iluzii. Şi te apropii de aceste cinci
minute, golindu-ţi mâinile de toate comorile meschine ale acestei lumi.
Îl
aştepţi pe Dumnezeu să te ajute, în timp ce spui:
"Este imposibil
să vezi două lumi. Îngăduie-mi-se să accept tăria pe care Dumnezeu mi-o oferă
şi să nu văd vreo valoare în această lume, pentru ca astfel să-mi pot găsi
libertatea şi izbăvirea."
Dumnezeu
va fi acolo. Căci ai apelat la marea şi infailibila Putere Care, cuprinsă de
recunoştinţă, va face acest pas uriaş spre tine. Nu vei întârzia să vezi
mulţumirile Sale exprimate în percepţie tangibilă şi în adevăr. Nu te vei îndoi
de ceea ce vei contempla, căci, cu toate că tot percepţie este, diferă de modul
în care mereu ai văzut, numai cu ochii. Şi vei cunoaşte că tăria lui Dumnezeu
te-a susţinut atunci când ai făcut această alegere. Respinge astăzi cu
dezinvoltură ispita, ori de câte ori se iveşte, prin simpla aducere aminte a
limitelor opţiunii tale.
Irealul
sau realul, ceea ce este fals sau ceea ce este adevărat, asta şi numai asta
vezi. Percepţia este consecventă alegerii tale, şi vei avea parte ori de tot
iadul, ori de tot Cerul. Acceptă o mică parte a iadului ca fiind reală, şi
ţi-ai damnat ochii şi blestemat văzul, iar ceea ce vei contempla este chiar
iadul. Cu toate acestea, izbăvirea Cerului rămâne mai departe la îndemâna
opţiunii tale, pentru a lua locul a tot ce iadul ţine să-ţi arate.
Tot
ce trebuie să-i spui oricărei părţi a iadului, indiferent de forma pe care o
adoptă, este doar:
"Este imposibil
să vezi două lumi. Eu îmi caut libertatea şi izbăvirea, iar asta nu este parte
din ceea ce vreau eu."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu