Prin har trăiesc.
Prin har sunt eliberat
Harul
e un aspect al Iubirii lui Dumnezeu foarte asemănător stării care domneste în
unitatea adevărului. E cea mai înaltă aspiraţie a lumii, căci duce cu totul
dincolo de lume. Deşi întrece învătarea este obiectivul învăţării, căci harul
nu poate veni până nu se pregăteşte mintea pentru adevărata acceptare. Harul le
devine pe loc celor care au pregătit o masă unde poate fi aşezat cu gingăşie şi
primit de bunăvoie; un altar curat şi sfânt pentru acest dar.
Harul
e acceptarea Iubirii lui Dumnezeu într-o lume a urii şi a fricii aparente.
Numai prin har dispar frica şi ura, căci harul prezinta o altă stare atât de
opusă la tot ce conţine lumea, încât cei ale căror minţi, sunt luminate de
darul harului nu pot să creadă că lumea fricii e realitate. Harul nu se învaţă.
Ultimul pas trebuie să treacă dincolo de toată învăţarea. Harul nu e
obiectivul pe care aspiră să îl atingă acest curs.
Dar
ne pregătim pentru har în sensul că o minte deschisă poate să audă Deşteptarea.
Nu e complet închisă la Vocea lui Dumnezeu devenit conştientă că există lucruri
pe care nu le ştie, aşa că e gata să accepte o stare complet diferită de
trăirea cu care s-a familiarizat.
Am
dat poate impresia că ne contrazicem afirmaţia potrivit căreia revelaţia că
Tatăl şi Fiul sunt una s-a stabilit deja. Dar am mai spus că mintea determină
când va fi momentul respectiv şi că l-a şi determinat. Şi totuşi, te îndemnăm
din răsputeri să stai mărturie pentru Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a grăbi
trăirea adevărului şi a-i accelera sosirea în fiecare minte care recunoaşte efectele
adevărului asupra ta.
Unitatea
este pur şi simplu ideea că Dumnezeu este. Şi, în Fiinţa Lui, El cuprinde toate
lucrurile. Nicio minte nu conţine altceva decât pe El. Spunem "Dumnezeu
este" şi apoi tăcem, căci - în cunoaşterea aceasta - cuvintele nu au
niciun înteles. Nu sunt buze să le rostească, şi nicio parte a minţii suficient
de distinctă să se simtă conştientă acum de ceva ce-ea.. S-a unit cu Sursa ei.
Şi, exact ca Sursa ei, ea pur şi simplu este.
Nu
e ceva despre care poţi vorbi sau scrie, şi nici ceva la care să te poţi gândi.
E ceva ce vine în fiecare minte când s-a dat complet şi s-a primit complet
recunoaşterea totală că voia ei e a lui Dumnezeu.
E
ceva ce readuce mintea în prezentul nesfârşit, unde trecutul şi viitorul sunt
de neconceput. E ceva ce depăşeşte mântuirea, ceva ce stă dincolo de ideea de
timp, de iertare şi de sfânta faţă a lui Cristos.Fiul lui Dumnezeu a dispărut
pur şi simplu în Tatăl său, exact ca TatăI său în el. Lumea nu a existat deloc.
Veşnicia rămâne o stare constantă.
Asta e ceva ce
depăşeşte trăirea pe care încercăm să o grăbim.
Dar
iertarea, predată şi învăţată, aduce cu ea trăirile care adeveresc că se
apropie acum momentul stabilit de minte să abandoneze totul în afară de asta.
Nu îl grăbim, de parcă ce vei oferi a fost ascuns de Cel Ce ne predă semnificaţia
iertării.
Toată
învăţarea a fost deja în Mintea Lui, desăvârşită şi deplină. EI a recunoscut tot
ce ar avea timpul de dat şi a dat totul tuturor minţilor, ca fiecare să poată
hotărî - dintr-un punct în care timpul s-a sfârşit - când va fi eliberată
pentru revelaţie şi veşnicie. Am spus deja de câteva ori că nu faci decât să
întreprinzi o călătorie gata încheiată.
Căci
unitatea trebuie să fie aici. Indiferent care ar fi momentul pe care şi l-a
stabilit mintea pentru revelaţie, el e total irelevant pentru ceea ce trebuie
să fie o stare constantă, de-a pururi cum a fost mereu, ramânând de-a pururi
aşa cum e acum. Noi ne preluăm pur şi simlu rolul desemnat demult, pe deplin
recunoscut ca perfect îndeplinit de Cel Ce a scris scenariul mântuirii în
Numele Creatorului Său si în Numele Fiului Creatorului Său.
Nu
e nevoie să aducem lămuriri suplimentare pentru ceva ce nimeni de aici nu poate
să înţeleagă. Când va veni revelaţia unităţii tale, se va cunoaşte şi înţelege
pe deplin. Acum avem de muncit, pentru că cei aflaţi în timp pot vorbi de
lucruri de dincolo şi pot ascuIta cuvinte care încearcă să explice că ceea ce
stă încă să vină a şi trecut. Oare ce înţeles pot să transmită cuvintele
acestea celor ce stau că să numere orele, şi se scoală, lucrează şi se culcă în
funcţie de mersul lor?
Ajunge,
atunci, că ai de muncit pentru a-ţi juca rolul. Sfârşitul trebuie să îţi rămână
obscur până nu închei de făcut partea ce îţi revine. Nu contează. Căci de
partea ta continuă să depindă tot restul. Când preiei rolul care ţi s-a
desemnat, mântuirea se apropie încă un pic de fiecare inimă incertă care nu
bate încă la unison cu Dumnezeu.
Iertarea
este tema principală care străbate mântuirea de la cap la coadă, ţinându-i
toate părţile în relaţii semnificative, cursul direcţionat şi rezultatul sigur.
Iar acum cerem har, darul final pe care îl poate acorda mântuirea. Trăirea pe
care o aduce harul se va sfârşi în timp, căci harul prefigurează Cerul, dar nu
înlocuieşte ideea de timp decât pentru puţină vreme.
Intervalul
acesta este de ajuns. Aici se depun miracolele, să le înapoiezi din clipe
sfinte pe care le primeşti, prin har în trăirea ta, tuturor celor ce văd lumina
care stăruie pe faţa ta. Ce să fie faţa lui Cristos, dacă nu faţa celui ce a
intrat o clipă în veşnicie şi a adus de acolo, ca să binecuvânteze lumea, o
reflecţie clară a unitătii pe care a simţit-o timp de o clipă? Cum ai putea să
o dobândeşti, în sfârşi pentru totdeauna, cât timp o parte din tine rămâne pe
dinafară,.neştiutoare, netrezită şi având nevoie de tine ca martor al
adevărului?
Fii
recunoscător că te întorci, pe cât ai fost de bucuros să pleci o clipă, şi
acceptă darurile pe care ţi le-a procurat harul. Le aduci înapoi la tine
însuţi. Iar revelaţia nu e cu mult în urmă. Venirea ei este asigurată. Cerem
har şi trăirea care vine din har. Primim cu bucurie eliberarea pe care le-o
oferă tuturor. Nu cerem ce nu e de cerut.Nu ne uităm mai departe de ce poate da
harul. Căci asta putem da în harul care ne-a fost dat.
Ce
ne propunem azi să învăţăm nu merge mai departe de această rugăciune. In lume
însă, ce poate fi mai mult decât ce îi cerem azi Celui Care dă harul pe care îl
cerem, după cum i s-a dat şi Lui? Prin har trăiesc. Prin har sunt eliberat.
Prin har dau.
Prin har voi elibera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu