Nu există moarte.
Fiul lui Dumnezeu e liber
Moartea
e un gând care ia multe forme, adesea nerecunoscute. Ea poate să apară ca
tristeţe, frică, nelinişte sau îndoială; ca lipsă de credinţă şi de încredere;
preocupare pentru trupuri, invidie şi toate formele în care dorinţa de-a fi cum
nu eşti poate veni să tenteze. Toate aceste gânduri sunt doar reflecţii ale
venerării mortii ca mântuitoare şi eliberatoare.
Întrupare
a fricii, gazda păcatului, dumnezeu al celor vinovaţi şi stăpânul tuturor
iluziilor şi amăgirilor, gândul morţii pare într-adevar puternic. Căci pare să
ţină toate făpturile în mâna ei uscată; toate speranţele şi dorinţele în
încleştarea ei funestă; toate obiectivele percepute doar în ochii ei
nevăzători. Firavii, neputincioşi şi boInavi se închină în faţa imaginii ei,
socotind că doar ea este reală, inevitabilă, demnă de încrederea lor. Căci
numai ea va veni cu siguranţa. Cu excepţia morţii, totul e considerat nesigur,
prea repede pierdut oricât de greu ar fi de obţinut, incert ca rezultat,
capabil să inşele speranţele pe care le-a trezit cândva şi să lase în urmă
gustul prafului şi al cenuşii, în locul aspiraţiilor şi al viselor. Numai pe
moarte se poate conta. Căci va veni cu paşi siguri când îi vine timpul să
sosească. Şi nu va pregeta nicicând să ia ostatică viaţa toată.
Chiar
vrei să te închini unor astfel de idoli? Aici, puterea şi tăria lui Dumnezeu
sunt percepute într-un idol făcut din pulbere şi praf. Aici, opusul lui
Dumnezeu e proclamat stăpânul creaţiei între mai puternic decât Voia de viaţă a
lui Dumnezeu, nesfârşirea iubirii., şi constanţa desăvârşită şi imuabilă a
Cerului. Aici, Voia Tatălui şi a Fiului e definitiv înfrântă, şi pusă la loc de
odihnă sub piatra funeră pe care a aşezat-o moartea pe trupul sfântului Fiu al
lui Dumnezeu. . Nesfânt în înfrângere, el a devenit ce l-a vrut moartea.
Epitaful lui, pe care l-a scris moartea însăşi, nu îi dă nume, căci s-a făcut
ţărână, pulbere şi praf. Nu spune decât atât: "Aici zace un martor că
Dumnezeu e mort". şi scrie asta de repetate ori, în timp ce ado-ratorii ei
consimt şi, îngenunchind cu fruntea la pământ, şoptesc teamă că aşa este.
E
imposibil să te închini sub orice formă morţii şi să alegi totuşi câteva pe
care să nu le cultivi şi pe care să încerci chiar să le eviţi, în timp ce mai
crezi în celelalte. Căci moartea e totală. Ori mor toate lucrurile, ori trăiesc
toate şi nu pot muri. Nu e posibil niciun compromis. Căci aici vedem din nou o
poziţie evidentă, pe care trebuie să o acceptăm dacă vrem să fim sănătoşi la
minte: ce contrazice un gînd chiar întru totul nu poate fi adevărat decât dacă
opusul lui se dovedeşte a fi fals.
Ideea
morţii lui Dumnezeu e atât de absurdă, încât şi demenţilor vine greu să o
creadă. Căci presupune că Dumnezeu a fost odată viu şi a pierit cumva; ucis,
pesemne, de cei ce nu au vrut ca El să supravieţuiască. Voia lor, superioară ca
putere, a putut să o înfrângă pe a Lui, aşa că viaţa veşnică a cedat în faţa
morţii. Şi, odată cu Tatăl, a murit şi Fiul.
Celor
ce venerează moartea probabil că le este frică. Şi totuşi, pot gînduri ca
acestea să fie înfricoşătoare? Dacă ar vedea că nu cred cât aşa ceva, ar fi
,eliberaţi pe loc. Şi asta le vei arăta azi. Nu există moarte, şi renunţăm la
ea acum în fiecare formă, spre mântuirea lor şi a noastră, totodată. Dumnezeu
nu a făcut moartea. Aşa că orice formă ia trebuie să fie o iluzie. Iată poziţia
pe care o luăm astăzi. Şi , ne e dat să privim dincolo de moarte şi să vedem
viaţa.
Tatăl nostru,
binecuvântează-ne astăzi ochii. Suntem mesagerii Tăi şi vrem să vedem slăvita
reflecţie a Iubirii Tale care străluceşte în toate. Noi mai în Tine vieţuim şi
ne mişcăm. Nu suntem separaţi de veşnica Ta viaţă. Nu există moarte, căci
moartea nu e Voia Ta. Şi rămânem unde ne-ai pus Tu, în viaţa pe care o
împărtăşim cu Tine şi cu toate făpturile, să fim ca Tine şi parte din Tine de-a
pururi. Îţi acceptăm Gândurile ca ale noastre, iar voia noastră e veşnic una cu
a Ta. Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu