"Cerul este
alternativa pentru care trebuie să mă decid."
În
această lume, Cerul constituie o opţiune, fiindcă aici credem că există nişte
alternative între care trebuie să alegem. Avem convingerea că toate lucrurile
au un opus, iar ceea ce dorim reflectă propria noastră alegere.
Dacă
Cerul există, trebuie să existe şi iadul, căci contradicţia este modul în care
plăsmuim ceea ce percepem şi ceea ce credem că este real.
Creaţia nu cunoaşte
contrarii.
Dar aici, în lume opoziţia face parte din a fi "real". Tocmai această
percepţie stranie a adevărului face ca opţiunea pentru Cer să pară totuna cu
renunţarea la iad. Nu e chiar aşa. Însă ceea ce este adevărat în creaţia lui
Dumnezeu nu poate pătrunde aici, până ce nu îşi găseşte reflectarea într-o
formă pe care lumea o poate înţelege.
Adevărul
nu poate veni acolo unde n-ar putea fi perceput decât cu teamă. Căci aceasta ar
constitui eroarea de a crede că adevărul poate fi redus la nişte iluzii.
Opoziţia face ca adevărul să nu fie binevenit, iar astfel el nu poate veni.
Opoziţia este modul evident de a scăpa de ceea ce apare ca având opus. Decizia
permite ca unul dintre obiectivele în conflict să devină ţelul eforturilor şi a
cheltuielii de timp. Fără a lua vreo decizie, timpul este irosit şi eforturile
disipate. Sunt cheltuite pe nimic, iar timpul trece fără a vădi rezultate. Nu
există nici un sentiment al câştigului, căci nimic nu se realizează; nimic nu
se învaţă.
Trebuie
să ţi se aducă aminte că te crezi confruntat cu mii de alternative, când, de
fapt, nu există decât una singură. Dar până şi aceasta pare să fie doar o
alternativă. Nu te lăsa derutat de toate îndoielile pe care le vor aduce
miriadele de decizii. Nu iei decât una singură. Iar când ai luat această unică
decizie, vei percepe că nu a fost vorba de nici o alternativă. Căci adevărul
este adevărat, şi nimic altceva nu este adevărat.
Nu
există ceva opus care poate fi ales în locul său. Nu există nici o contradicţie
faţă de adevăr. Alegerea depinde de ceea ce ai învăţat. Iar adevărul nu poate
fi învăţat, ci numai recunoscut. În recunoaştere rezidă acceptarea sa; precum
este el acceptat, aşa este şi cunoscut. Dar cunoaşterea se află dincolo de
obiectivele pe care ne-am propus să le arătăm în cadrul acestui curs.
Obiectivele
noastre sunt legate de instruire; sunt atinse învăţând cum se poate ajunge la
ele, ce sunt şi ce oferă. Deciziile sunt rezultatul procesului tău de învăţare,
căci se bazează pe ceea ce ai acceptat ca fiind adevărul cu privire la ceea ce
eşti, precum şi la ceea ce trebuie că-ţi sunt nevoile.
În
această lume complicată până la demenţă, Cerul pare să ia forma unei
alternative, în loc să fie, pur şi simplu, ceea ce este. Dintre toate opţiunile
pe care ai încetat să le abordezi, aceasta este cea mai simplă, întru totul
definitivă şi constituind prototipul tuturor celorlalte, este cea care rezolvă
toate deciziile. Dar dacă o rezolvi pe aceasta, celelalte sunt rezolvate
împreună cu ea, căci toate deciziile nu fac altceva decât să tăinuiască singura
opţiune reală, luând diferite forme. Iată aici ultima şi singura alegere, în
care adevărul este ori acceptat, ori negat.
Prin
urmare, astăzi începem să luăm în considerare acea opţiune, pentru luarea
căreia ni s-a dat timpul întru ajutor. Acesta îi este rostul sfânt, acum
diferit de scopul pe care tu însuţi i l-ai conferit, acela de a fi un mijloc de
demonstrare a realităţii iadului, a prefacerii speranţei în deznădejde şi a
biruinţei morţii asupra vieţii. Numai în moarte îşi găsesc contrariile
rezolvarea, căci a pune capăt opoziţiei înseamnă a muri. Şi astfel, mântuirea
trebuie să fie văzută ca nefiind altceva decât moartea, căci viaţa este luată
drept conflict. A rezolva conflictul înseamnă, aşadar, aţi pune capăt şi
vieţii.
Aceste
credinţe nebuneşti pot dobândi o stăpânire inconştientă, de o mare intensitate
asupra minţii, ţinând-o în ghearele groazei şi a anxietăţii cu atâta
străşnicie, încât nu-şi va abandona ideile priind propria protecţie. Ea trebuie
să fie salvată de mântuire, ameninţată ca să se simtă ocrotită şi magic
blindată împotriva adevărului. Iar aceste decizii sunt luate în mod inconştient,
pentru a le păstra în siguranţă, ferite de orice deranj; la adăpost de
întrebări, raţiune şi punere la îndoială.
Cerul
este ales în mod inconştient. Alegerea nu poate fi făcută până când
alternativele nu sunt limpede văzute şi înţelese. Tot ceea ce este învăluit de
giulgiul umbrelor trebuie înviat întru înţelegere, spre a fi judecat din nou,
de data aceasta cu ajutorul Cerului. Şi toate greşelile de judecată pe care
le-a comis mintea înainte sunt deschise corecţiei, acum, când adevărul le
clasează ca fiind fără cauză. Ele nu mai au nici un efect. Nu pot fi tăinuite,
căci nimicnicia lor este recunoscută.
Dimineaţa,
de îndată ce ne trezim, ne decidem în favoarea Cerului şi petrecem cinci minute
încredinţându-ne că am făcut singura decizie sănătoasă. Recunoaştem că facem o
alegere conştientă între ceea ce are existenţă şi ceea ce nu este decât o
părelnicie a adevărului. Confruntată fiind cu ceea ce este real, la lumină, se
vede cât de şubredă şi transparentă este pseudoexistenţa.
Acum
nu mai propagă teroarea, căci ceea ce a fost plăsmuit ca fiind enorm,
răzbunător, nemilos de atâta ură, are nevoie de întuneric pentru ca frica să se
poată instala acolo. Acum este recunoscut ca fiind doar o nebunească şi
trivială greşeală.
La
noapte, înainte de a ne închide ochii de somn, ne reafirmăm alegerea pe care am
făcut-o oră de oră. Şi acum dăruim ultimele cinci minute ale zilei deciziei pe
care am luat-o la trezire. Cu trecerea fiecărei ore ne-am reafirmat decizia,
într-un scurt şi liniştit răgaz dedicat menţinerii lucidităţii. Pentru ca, în
sfârşit, să ne încheiem ziua cu următoarele, recunoscând că alegem doar ceea ce
vrem cu adevărat:
“Cerul este
alternativa pentru care trebuie să mă decid. Mă decid acum, şi nu mă voi
răzgândi, Cerul fiind singurul lucru pe care îl vreau.”
Lecţia 138 „A COURSE IN MIRACLES”
LECŢIA anterioară__
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu