"Eu sunt lumina lumii."

Lecţia 61

"Eu sunt lumina lumii."

Cine este lumina lumii, dacă nu Fiul lui Dumnezeu?

Această afirmaţie, atunci, nu este decât o afirmare a adevărului despre tine însuţi. Este opusul afirmării orgoliului, aroganţei sau autodecepţiei. Ea nu descrie conceptul sinelui plăsmuit de tine. Nu se referă la nici una din caracteristicile cu care ţi-ai înzestrat idolii. Se referă la tine,aşa cum ai fost creat de Dumnezeu. Ea, pur şi simplu, afirmă adevărul.

Pentru ego, ideea de astăzi este chintesenţa preamăririi de sine. Numai că ego-ul nu înţelege smerenia, confundând-o cu înjosirea de sine.

Smerenia constă în a-ţi accepta rolul în mântuire şi în a-ţi asuma altul.

A insista pe ideea că nu poţi fi lumina lumii, dacă aceasta este funcţia pe care Dumnezeu ţi-a încredinţat-o, nu este smerenie. Numai aroganţa ar declara că această funcţie nu poate fi pentru tine, iar aroganţa este întotdeauna a ego-ului.

Adevărata smerenie îţi cere să accepţi ideea de astăzi, pentru că Vocea lui Dumnezeu este Cea care îţi spune că ea este adevărată.

Acesta este un prim pas în acceptarea funcţiei tale reale pe pământ. Este un pas uriaş spre asumarea locului tău drept de mântuire. Este o aserţiune fermă a dreptului tău la mântuire şi, deopotrivă, o adeverire a puterii care îţi este dată pentru a-i mântui pe alţii.

Vei dori să te gândeşti astăzi cât mai des la această idee. Ea constituie răspunsul perfect la toate iluziile şi, ca atare, la toată ispita. Ea aduce în faţa adevărului toate imaginile pe care le-ai plăsmuit despre tine şi te ajută să porneşti la drum în pace, despovărat şi sigur de rostul tău.

Se vor întreprinde cât mai multe perioade de exersare, cu toate că fiecare nu e nevoie să depăşească un minut sau două.

Ele vor începe prin a-ţi spune:

"Eu sunt lumina lumii. Aceasta este singura mea funcţie. De aceea mă aflu aici."

Apoi gândeşte-te o vreme la aceste declaraţii, preferabil cu ochii închişi, dacă situaţia o permite. Lasă câteva gânduri aferente să-ţi vină în minte şi repetă ideea în sinea ta, dacă mintea se îndepărtează de la gândul central.

Ia aminte să începi, dar să şi sfârşeşti ziua cu o perioadă de exersare. Astfel te vei trezi cu adeverirea adevărului despre tine, îl vei întări de-a lungul zilei şi vei adormi reafirmându-ţi funcţia şi singurul tău rost aici.

Aceste două perioade de exersare pot fi mai lungi decât celelalte, dacă le găseşti utile şi vrei să le extinzi. Ideea de astăzi depăşeşte cu mult părerile meschine ale ego-ului despre ceea ce eşti şi despre rostul tău.

Fiind aducătoare de mântuire, acest lucru este în mod evident necesar. Cel de faţă este primul dintr-un număr de paşi uriaşi pe care îi vom face în următoarele câteva săptămâni. Încearcă să construieşti încă de astăzi o temelie solidă pentru aceste avansuri.

Eşti lumina lumii. Dumnezeu Şi-a clădit planul de mântuire a Fiului Său pe tine. 

LECŢIA anterioară

"DUMNEZEU ESTE" Suflet drag,

"Sunt susţinut de Iubirea lui Dumnezeu."

Lecţia 60

Iată ideile pentru recapitularea de astăzi:

"Dumnezeu este Iubirea în care iert."

Dumnezeu nu iartă, deoarece niciodată nu a condamnat. Cel fără vină nu poate învinovăţi, iar cei care şi-au acceptat inocenţa nu văd nimic care trebuie iertat. Şi totuşi, iertarea este mijlocul prin care îmi voi recunoaşte inocenţa. Ea este răsfrângerea Iubirii lui Dumnezeu pe pământ. Mă va aduce destul de aproape de Cer, pentru ca Iubirea lui Dumnezeu să se poată apleca spre mine, pentru a mă înălţa la El.

"Dumnezeu este Tăria în care mă încred."

Nu prin propria mea tărie, ci prin tăria lui Dumnezeu din mine, de care, iertând, îmi aduc aminte. Pe măsură ce încep să văd, recunosc răsfrângerea Lui pe pământ. Iert toate lucrurile, deoarece simt în mine freamătul Tăriei Sale. Şi încep să-mi reamintesc Iubirea pe care hotărâsem să o uit, dar care nu m-a uitat pe mine.

"Nu e nimic de care să mă tem."

Cât de neprimejdioasă mi se va părea lumea atunci când o voi putea vedea! Nu se va asemăna cu nimic din ce îmi imaginez că văd acum. Fiecare fiinţă şi fiecare lucru pe care le voi vedea se vor apleca spre mine pentru a mă binecuvânta. Voi recunoaşte în fiecare pe Prietenul meu cel mai drag. De cine sau de ce m-aş teme într-o lume pe care am iertat-o şi care m-a iertat?

"Vocea lui Dumnezeu îmi vorbeşte în fiecare clipă a zilei."

Vocea lui Dumnezeu nu încetează nici o clipă să apeleze la iertarea mea ca să mă mântuiască. Nu este o clipă în care Vocea Lui să înceteze să-mi îndrume gândurile, să- mi conducă faptele şi să-mi călăuzească paşii. Păşesc cu paşi siguri spre adevăr. Nu mă pot duce altundeva, fiindcă Vocea lui Dumnezeu este singura voce şi singura călăuză care i-au fost date Fiului Său.

"Sunt susţinut de Iubirea lui Dumnezeu."

Când ascult Vocea lui Dumnezeu sunt susţinut de Iubirea Lui. Când deschid ochii, Iubirea Lui luminează lumea, ca eu să pot vedea. Când iert, Iubirea Lui îmi aduce aminte că Fiul Său este neprihănit. Iar când privesc lumea cu viziunea pe care El mi-a dat-o, îmi aduc aminte că sunt Fiul Lui. 

Lecţia anterioară_

"DUMNEZEU ESTE" Suflet drag,

A Doua Venire a lui Cristos

"Dumnezeu este lumina în care văd."

Lecţia 59

Astăzi avem de recapitulat următoarele idei:

"Dumnezeu merge cu mine oriunde mă duc."

Cum aş putea fi singur, de vreme ce Dumnezeu merge mereu cu mine? Cum aş putea fi ros de îndoieli şi nesigur de mine, de vreme ce desăvârşita certitudine sălăşluieşte în El? Cum m-ar putea deranja ceva, de vreme ce El odihneşte în mine în pace absolută? Cum aş putea fi suferind, de vreme ce, prin El, iubirea şi bucuria mă înconjoară? Fie ca iluziile despre mine să nu îmi mai fie atât de scumpe. Sunt desăvârşit, deoarece Dumnezeu este cu mine oriunde mă duc.

"Dumnezeu îmi este Tăria. Viziunea este darul Său."

Fie ca astăzi să mă bizui pe proprii mei ochi. Să fiu dispus să-mi schimb jalnica mea iluzie de a vedea cu viziunea care este dată de Dumnezeu. Viziunea Christului este darul Său, iar El mi l-a dat mie. Fie ca astăzi să apelez la acest dar, astfel încât această zi să mă ajute să înţeleg eternitatea.

"Dumnezeu îmi este Sursa Nu pot vedea lipsit de El."

Ceea ce vrea Dumnezeu să văd, eu pot vedea. Nu pot vedea nimic altceva. Dincolo de Voia Sa nu se află decât iluzii. Tocmai pe acestea le aleg atunci când cred că pot vedea lipsit de El. Pe acestea le aleg atunci când încerc să văd prin ochii trupului. Mi-a fost dată însă viziunea Christului, pentru a le înlocui. Apelând la această viziune, eu fac alegerea de a vedea.

"Dumnezeu este lumina în care văd."

Nu pot vedea în întuneric. Dumnezeu este singura lumină. De aceea, dacă e să văd, acest lucru trebuie să se întâmple prin El. Am încercat să definesc faptul de a vedea şi am greşit. Acum îmi este dat să înţeleg faptul că Dumnezeu este Lumina în care văd. Fie ca să primesc cu bucurie viziunea şi lumea fericită pe care mi-o va arăta.

"Dumnezeu este Mintea cu care gândesc."

Nu am gânduri pe care să nu le împărtăşesc cu Dumnezeu. Nu am gânduri lipsite de El, deoarece nu am o minte lipsită de El. Ca parte a Minţii Sale, gândurile mele sunt ale Lui şi Gândurile Lui sunt ale mele. 

"DUMNEZEU ESTE" Suflet drag,

„Împărăţia Cerurilor este în voi"

"Sunt binecuvântat ca Fiu a lui Dumnezeu."

Lecţia 58

Astăzi recapitulăm următoarele idei:

"Sfinţenia mea învăluie tot ce văd."

Din sfinţenia mea se trage perceperea lumii reale. Deoarece am iertat, nu mă mai văd ca fiind vinovat. Pot accepta inocenţa, ea fiind adevărul despre mine. Văzută prin ochi înţelegători, sfinţenia lumii este tot ce văd, deoarece nu pot da chip decât gândurilor pe care le am despre mine însumi.

"Sfinţenia mea binecuvântează lumea."

Perceperea sfinţeniei mele nu mă binecuvântează doar pe mine. Pe oricine şi orice văd în lumina ei îl fac părtaş la bucuria pe care mi-o aduce. Nu există nimic care să nu-mi împărtăşească sfinţenia. În aceeaşi măsură în care eu îmi recunosc sfinţenia, sfinţenia lumii străluceşte mai tare, ca fiecare să o vadă.

"Nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea."

Sfinţenia mea este nelimitată în puterea ei de a vindeca, deoarece este nelimitată în puterea ei de mântui. Ce altceva de care să fii mântuit mai există, în afară de iluzii? Şi ce sunt toate iluziile,decât nişte idei false despre mine însumi? Sfinţenia mea le desface pe toate, afirmând adevărul despre mine. În prezenţa sfinţeniei mele, pe care o împărtăşesc cu Însuşi Dumnezeu, toţi idolii dispar.

"Sfinţenia îmi este mântuirea."

De vreme ce sfinţenia mea mă mântuieşte de toată vinovăţia, recunoaşterea sfinţeniei mele înseamnă recunoaşterea mântuirii mele. Înseamnă, de asemenea, recunoaşterea mântuirii lumii. Odată ce mi-am acceptat sfinţenia, nimic nu-mi mai poate provoca frică. Şi pentru că sunt neînfricat, fiecare trebuie să-mi împărtăşească înţelegerea, care este darul lui Dumnezeu pentru mine şi pentru lume.

"Sunt binecuvântat ca Fiu a lui Dumnezeu."

De aceea îmi revendic dreptul la tot ce este bun şi numai la aceasta. Sunt binecuvântat ca Fiu al lui Dumnezeu. Toate cele bune îmi aparţin, pentru că Dumnezeu mi le-a hărăzit mie. Nu pot suferi nici un fel de pierdere sau deposedare, nu pot avea parte de chin din cauza identităţii mele. Tatăl meu mă susţine, mă protejează şi mă îndrumă în toate. Atenţia Lui iubitoare faţă de mine este fără margini, fiind cu mine pentru totdeauna. Sunt veşnic binecuvântat ca Fiul Său.

"DUMNEZEU ESTE" Suflet drag,

Darul libertăţii

"Există un alt mod de a privi lumea."

Lecţia 57

 Să recapitulăm aceste idei:

"Nu sunt victima lumii pe care o văd."

Cum aş putea fi victima unei lumi care poate fi complet desfăcută, dacă aşa hotărăsc? Lanţurile-mi sunt slăbite. Le pot scutura prin simpla dorinţă de a o face. Uşa închisorii este deschisă. Pot pleca, păşind, pur şi simplu, în afară. Nimic nu mă reţine în această lume. Numai dorinţa mea de a rămâne mă poate ţine prizonier. Voi renunţa la dorinţele mele şi voi păşi, în sfârşit, în lumina soarelui.

"Eu am inventat lumea pe care o văd."

Eu am născocit închisoarea în care mă văd. Tot ce am de făcut este să recunosc acest lucru şi de îndată sunt liber. M-am amăgit crezând că este posibil să-l întemniţezi pe Fiul lui Dumnezeu. M-am înşelat amarnic în această credinţă, credinţă pe care nu o mai vreau. Fiul lui Dumnezeu trebuie să fie liber pentru totdeauna. El este aşa cum l-a creat Dumnezeu şi nu ceea ce vreau eu să fac din el. El este acolo unde îl vrea Dumnezeu şi nu acolo unde credeam eu că îl ţin prizonier.

"Există un alt mod de a privi lumea."

De vreme ce rostul lumii nu este cel pe care i l-am conferit eu, trebuie să existe o altă cale de a o privi. Văd totul pe dos şi gândurile mele sunt opusul adevărului. Văd lumea ca pe o închisoare pentru Fiul lui Dumnezeu. Rezultă că lumea este, de fapt, un loc unde el poate fi eliberat. Vreau să privesc lumea aşa cum este de fapt, văzând-o ca un loc unde Fiul lui Dumnezeu îşi găseşte libertatea.

"Aş putea vedea pace în loc de ce văd."

Văzând lumea ca pe un loc al libertăţii, îmi dau seama că ea reflectă legile lui Dumnezeu în locul regulilor pe care le-am născocit pentru ca ea să li se supună. Şi voi percepe că pacea sălăşluieşte, de asemenea, în inimile tuturor celor ce împărtăşesc acest loc cu mine.

"Mintea mea este parte din Mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte sfânt."

Pe măsură ce împărtăşesc pacea lumii cu fraţii mei, încep să înţeleg că această pace vine din adâncul meu lăuntric. Lumea pe care o privesc s-a îmbrăcat în lumina iertării mele şi reflectă iertare, înapoi, spre mine. În această lumină încep să văd ce au ţinut ascuns iluziile mele despre mine însumi. Încep să înţeleg sfinţenia tuturor vietăţilor, incluzându-mă pe mine şi faptul că ele sunt una cu mine. 

"DUMNEZEU ESTE" Suflet drag,

CINE SUNT PROFESORII LUI DUMNEZEU?

"Dumnezeu este în tot ce văd."

Lecţia 56

Recapitularea noastră pentru astăzi parcurge următoarele:

"Gândurile mele de atac îmi atacă invulnerabilitatea."

Cum pot să ştiu cine sunt, de vreme ce mă văd supus unui atac neîntrerupt? Durerea, boala, pierderile, vârsta şi moartea par să mă ameninţe. Toate speranţele, dorinţele şi planurile mele par a fi la cheremul unei lumi pe care nu o pot controla. Cu toate acestea, siguranţa perfectă şi împlinirea totală îmi sunt moştenirea. Am încercat să-mi dau moştenirea în schimbul lumii pe care o văd. Însă Dumnezeu mi-a păstrat moştenirea intactă. Propriile mele gânduri reale mă vor învăţa în ce constă ea.

"Mai presus de toate, vreau să văd."

Recunoscând că ceea ce văd reflectă ceea ce socot că sunt, îmi dau seama că cea mai mare nevoie a mea este viziunea. Lumea pe care o văd atestă natura temătoare a imaginii de sine pe care am plăsmuit-o. Dacă vreau să-mi amintesc cine sunt, este esenţial să mă lepăd de această imagine despre mine însumi. Pe măsură ce este înlocuită de adevăr, viziunea îmi va fi dată cu siguranţă. Şi cu această viziune, voi privi lumea şi pe mine însumi cu caritate şi iubire.

"Mai presus de toate, vreau să văd lucrurile altfel."

Lumea pe care o văd îmi ţine pe loc imaginea de sine înfricoşată, garantându-i continuitatea. În timp ce văd lumea aşa cum o văd acum, adevărul nu poate să-mi pătrundă în conştienţă. Voi lăsa uşa dindărătul acestei lumi să-mi fie deschisă, pentru a putea privi dincolo de ea, spre lumea care reflectă Iubirea lui Dumnezeu.

"Dumnezeu este în tot ce văd."

Îndărătul fiecărei imagini pe care am plăsmuit-o, adevărul rămâne neschimbat. Îndărătul fiecărui lucru pe care l-am coborât peste faţa iubirii, lumina ei rămâne la fel de strălucitoare. Dincolo de toate dorinţele mele demente se află voia mea, unită cu Voia Tatălui meu. Dumnezeu este, în continuare, pretutindeni şi în toate, pentru totdeauna. Iar noi, care suntem parte din El, vom privi, dincolo de toate aparenţele, recunoscând adevărul dincolo de ele toate.

"Dumnezeu este în tot ce văd, deoarece Dumnezeu este în mintea mea."

În propria mea minte, îndărătul tuturor gândurilor mele demente de separare şi atac, se află cunoaşterea faptului că toate sunt una mereu. Nu mi-am pierdut cunoaşterea identităţii numai pentru că am uitat-o. Ea s-a păstrat pentru mine în Mintea lui Dumnezeu, care nu Şi-a părăsit Gândurile. Iar eu, care sunt printre ele, sunt una cu El.

"DUMNEZEU ESTE" , Suflet drag

Altarul lui Dumnezeu

"Nu îmi percep propriile interese."

Lecţia 55

Recapitularea de astăzi include următoarele:

„Sunt hotărât să văd lucrurile altfel.”

Ceea ce văd acum nu sunt altceva decât semnele bolii, semnele dezastrului şi ale morţii. Nu se poate să fii creat Dumnezeu asta pentru Fiul Său preaiubit.

Însuşi faptul că văd asemenea lucruri constituie dovada că nu Îl înţeleg pe Dumnezeu. De aceea nu îl înţeleg nici pe Fiul Său.

Ceea ce văd îmi spune că nu ştiu cine sunt. Sunt hotărât să văd mărturiile adevărului în mine, şi nu mărturiile care îmi arată o iluzie despre mine însumi.

"Ceea ce văd este o formă de răzbunare."

Lumea pe care o văd este departe de a fi reprezentarea gândurilor iubitoare. Ea este o imagine în care orice atacă orice. Este orice în afara unei reflectări a Iubirii lui Dumnezeu şi a iubirii Fiului Său. Propriile mele gânduri de atac dau naştere acestei imagini. Gândurile mele iubitoare mă vor mântui de această percepţie a lumii şi îmi vor da pacea pe care Dumnezeu mi-a hărăzit-o.

"Mă pot desprinde de această lume renunţând la gândurile de atac."

În aceasta constă mântuirea şi în nimic altceva. Fără gânduri de atac nu aş putea vedea o lume a atacului. Pe măsură ce iertarea va permite iubirii să se reîntoarcă în conştienţa mea, voi vedea o lume a păcii, a siguranţei şi a bucuriei. Pe aceasta o aleg ca să o văd, în locul celei pe care o privesc acum.

"Nu îmi percep propriile interese."

Cum mi-aş putea recunoaşte propriile interese, de vreme ce nu ştiu cine sunt? Ceea ce socot eu că-mi sunt interesele mă va lega încă şi mai strâns de lumea iluziilor. Sunt dispus să urmez Călăuza pe care mi-a dat-o Dumnezeu, pentru a afla care îmi sunt propriile interese, recunoscând că nu le pot percepe cu de la mine putere.

"Nu cunosc menirea nici unui lucru."

Pentru mine, rostul tuturor lucrurilor este de a dovedi că iluziile mele despre mine însumi sunt reale. În acest scop, încerc să-i folosesc pe toţi şi pe toate. Aceasta, cred eu, este menirea lumii. De aceea, nu îi recunosc adevăratul rost. Rostul pe care l-am atribuit lumii a condus la o imagine înfricoşătoare a ei. Fie să îmi deschid mintea spre a realiza adevăratul rost a lumii, retractându-l pe cel pe care i l-am atribuit şi aflând adevărul despre el. 

"DUMNEZEU ESTE" - Suflet drag,

„Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine" - Revelaţie, timp şi miracole