Lecţia
56
Recapitularea
noastră pentru astăzi parcurge următoarele:
"Gândurile mele
de atac îmi atacă invulnerabilitatea."
Cum
pot să ştiu cine sunt, de vreme ce mă văd supus unui atac neîntrerupt? Durerea,
boala, pierderile, vârsta şi moartea par să mă ameninţe. Toate speranţele,
dorinţele şi planurile mele par a fi la cheremul unei lumi pe care nu o pot
controla. Cu toate acestea, siguranţa perfectă şi împlinirea totală îmi sunt
moştenirea. Am încercat să-mi dau moştenirea în schimbul lumii pe care o văd.
Însă Dumnezeu mi-a păstrat moştenirea intactă. Propriile mele gânduri reale mă
vor învăţa în ce constă ea.
"Mai presus de
toate, vreau să văd."
Recunoscând
că ceea ce văd reflectă ceea ce socot că sunt, îmi dau seama că cea mai mare
nevoie a mea este viziunea. Lumea pe care o văd atestă natura temătoare a
imaginii de sine pe care am plăsmuit-o. Dacă vreau să-mi amintesc cine sunt,
este esenţial să mă lepăd de această imagine despre mine însumi. Pe măsură ce
este înlocuită de adevăr, viziunea îmi va fi dată cu siguranţă. Şi cu această
viziune, voi privi lumea şi pe mine însumi cu caritate şi iubire.
"Mai presus de
toate, vreau să văd lucrurile altfel."
Lumea
pe care o văd îmi ţine pe loc imaginea de sine înfricoşată, garantându-i
continuitatea. În timp ce văd lumea aşa cum o văd acum, adevărul nu poate să-mi
pătrundă în conştienţă. Voi lăsa uşa dindărătul acestei lumi să-mi fie
deschisă, pentru a putea privi dincolo de ea, spre lumea care reflectă Iubirea
lui Dumnezeu.
"Dumnezeu este
în tot ce văd."
Îndărătul
fiecărei imagini pe care am plăsmuit-o, adevărul rămâne neschimbat. Îndărătul
fiecărui lucru pe care l-am coborât peste faţa iubirii, lumina ei rămâne la fel
de strălucitoare. Dincolo de toate dorinţele mele demente se află voia mea,
unită cu Voia Tatălui meu. Dumnezeu este, în continuare, pretutindeni şi în
toate, pentru totdeauna. Iar noi, care suntem parte din El, vom privi, dincolo
de toate aparenţele, recunoscând adevărul dincolo de ele toate.
"Dumnezeu este
în tot ce văd, deoarece Dumnezeu este în mintea mea."
În
propria mea minte, îndărătul tuturor gândurilor mele demente de separare şi
atac, se află cunoaşterea faptului că toate sunt una mereu. Nu mi-am pierdut
cunoaşterea identităţii numai pentru că am uitat-o. Ea s-a păstrat pentru mine
în Mintea lui Dumnezeu, care nu Şi-a părăsit Gândurile. Iar eu, care sunt
printre ele, sunt una cu El.
"DUMNEZEU ESTE" , Suflet drag
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu